Oameni și oameni
Sunt oameni care își ridică piedestaluri,
Văzându-se-n trufia lor, de neînvins!
Sunt OAMENI care luptă pentru idealuri,
Ce par de multe ori de neatins!
Sunt OAMENI care luptă pentru viață,
Chiar și atunci când viața i-a trădat!
Sunt OAMENI care nu mai au speranță,
Lăsându-și astfel, sufletul abandonat!
Există OAMENI-GENII, care de milenii,
Nu s-au crezut pe lumea asta Dumnezei!
Și mai există oameni care se cred genii,
Deși rămân ceea ce sunt: mișei!
De când te naști, într-una ți se spune,
Să te ferești cât poți de omul rău!
Acela-i om ce din tenebre vine
Și nu-i făcut de bunul Dumnezeu!
Dar cum să poți să te ferești,
Când astăzi mierea din cuvinte,
Atât de des o regăsești
Pe buzele aceui ce te minte?!
Și cum poți tu să ocolești,
Azi, diabolica făptură,
Când din făpturi dumnezeești,
Aceleași vorbe ies din gură?!
Te-mbrățisează OMUL bun?
Și răul! Numai că rânjește!
Știind că undeva, la primul colț de drum,
Te va ucide crud și mișelește!
Cum să te aperi?! Ce-ai putea să faci?
Îți faci curaj și viața o înfrunți!
Te uiți atent pe lângă cine calci,
Dar nu întotdeauna știi cu cine lupți!
Păcat! Sunt oameni ce se cred aleși,
Născuți cu stea în frunte ca-n povești…
Oricât ai vrea să-i înțelegi, rămân neînțeleși,
Căci nu te lasă-n pace să trăiești!
Nu le-ai cerut nimic și totuși ești dator,
Ca și cum ești la dânșii în chirie!
Ei tot ce fac e mai strălucitor!
Tu tot ce faci, le pare o murdărie!
Ei despre tine, nimic n-au înțeles!
Orice ai face tu, consideră greșeală.
Iar viața ta lipsită e de interes,
Pe lângă viața lor prea plină de spoială!
Dar viața merge veșnic înainte,
Precum un tren grăbit, fără opriri,
De-aceea tot veninul din cuvinte,
Va deveni un fir de praf peste amintiri!
Făcând bilanț vieții? Nu mă găsesc perfectă:
Am suferit enorm atunci când am greșit!
Însă în viața mea atât de imperfectă,
M-am bucurat, am plâns…dar totuși am trăit!
Testul lui Socrate
Filozofii mari ai lumii ne-au lăsat drept moștenire,
O comoară de cuvinte despre viață și iubire,
Despre stări, despre relații, despre timp și despre fapte
Și-am găsit meditativă o întâmplare a lui Socrate!
La marele filozof, a venit un oarecare
Prea grăbit să-i povestească, după el, o știre mare:
-Știi cumva ce spune lumea despre prietenul tău bun?!
-Nu știu! (A răspuns Socrate.) – Vrei să-mi spui chiar tu, acum!
Însă vreau ca mai ‘nainte să vorbești, să mă asculți:
Îți voi face testul sitei! Test pe care nu-l trec mulți!
Testul nu-i atât de greu! Are doar trei întrebări
importante pentru mine. Le numesc verificări!
-Testul sitei?! (Întrebă oaspetele, cam mirat.)
-Da! Și pentru început, te întreb: E-adevărat
ceea ce ai auzit? Sau sunt numai vorbe goale?
-Nu știu! Nu am cercetat! (Fu răspunsul la-ntrebare).
-Testul adevărului, vezi bine, nu l-ai trecut,
Hai la cel de bunătate șă vedem de știi mai mult!
Ce îmi spui despre un prieten, e ceva de bine, poate?!
– Nu, dar n-am verificat! Însă-s vorbe rele toate!
– Așadar vii pân’la mine cam total nepregătit,
Să-mi spui vorbe de ocară despre cel mai bun amic!
Însă n-ai verificat tot ceea ce vrei să-mi spui
Să vedem! Mai ai o șansă să treci pragul testului:
Poate e folositor ceea ce-ai să-mi povestești?!
Să vedem de mă convingi…poate ai să reușesti!
– Dimpotrivă! Nu-i util! Și de-a dreptul nu-i frumos,
Însă am crezut o clipă, că îți este de folos!
– Așadar voiai să-mi spui vorbe neverificate,
Nici utile si nici bune, nici măcar adevărate,
Despre un prieten bun! Nu-mi pierd timpul să te-ascult!
După cum vezi și tu singur, testul sitei, n-ai trecut!
……………………………………………
Dacă noi, precum Socrate, am face câte un test
Și n-am apleca urechea la ce nu-i de interes,
Fără bârfe și discordii, fără ură și minciuni,
Lumea poate am schimba-o începând să fim mai buni!
Lasă un răspuns