Complexul traco – getic de la Starosel (Bulgaria)

Templul tracic de la Starosel (Bulgaria) a fost decopertat în apropiere de satul Starosel, la aproximativ 20 de km de oraşul bulgăresc Hisaryam, un oraș aflat în partea de sud a Bulgariei, ce aparține de Obștina Hisarea, Regiunea Plovdiv, situat la 389 m. altitudine. Deocamdată, este singurul templu tracic (getic) cu coloane descoperit în Bulgaria. El face parte dintr-un întreg complex tracic (getic) care cuprinde și Templul de la Chetinyovata Mogila, la o distanta de 4 km de satul Starosel, cel care a fost găsit în anul 2000. Acesta a primit statutul  de monument arheologic deosebit, prin scrisoarea nr. 1480 din 04.06.2001, a Ministerului Culturii din Bulgaria. Este cel mai vechi complex tracic regal găsit vreodată cu un mausoleu aferent.

El datează de la sfârșitul sec. al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.Hr.. Complexul tracic „Templul de la Starosel” acoperă de fapt un număr de șase temple subterane, dintre care patru sunt unice, precum și câteva morminte regale. Marele templu de la „Chetinyova Mogila” și „Templul Horizon” au fost restaurate și amenajate, fiind în prezent deschise pentru vizite turistice. În zonă întregul deal este înconjurat de un zid format din blocuri de granit prelucrate, ca un mare inel (formă rotundă specifică geto-daco-tracilor). Lungimea sa este de 241 de metri, iar înălțimea ajunge la 3,5 metri. Peretele este numit „krepis” și conturează un cerc care, potrivit istoricilor, simbolizează Soare (de fapt simbolizează opusul Soarelui, pe Mithra, Nefârtatul, Celălalt frate geamăn). Intrarea în templu se face pe o scară de paradă și două postamente, pe care se aflau statui de lei (Leii din Stema Daciei; Sarmis – Forța Vieții). Casa scării conduce vizitatorii la o platformă plată, folosită pentru dansuri rituale. Un coridor duce la fațada reală a templului și sala rotundă (forma pietrelor de moară; Morile Cerești) ce conține 10 semi-coloane decorative (semnul lui IO; zece sunt și caritidele – fete – flori de crin din mormântul lui Dromichete de la Sveștari) și „tryglyphs” (placă dreptunghiulară deasupra fiecărei coloane; piatra suspendată care „ne va cădea în cap”) cu decor albastru și roșu (cerul cu tainele și pământul cu sângele). Se crede că anumite ceremonii religioase, legate de cultul Zeiței Mamă, fiul ei Soarelui și Orfeu s-au efectuat în templu. Un depozit pentru vin și apă este situată în partea de nord a movilei.

Templul de pe Chetinyova Mogila este situat pe un loc important, într-o regiune cu o mulțime de temple create din piatră și movile tumulare. Artefactele importante descoperite în regiune pot fi văzute la Muzeul Național de Istorie și Muzeul Arheologic din Sofia. La Horizon, în localitatea Manastircheto situată la o distanță de aproximativ 1,5 km de satul Starosel, există și un mormânt tumular în care a fost îngropată o persoană tracă de rang înalt, ceea ce este evident privind inventarul obiectelor găsite în mormânt (vârfuri de săgeți din bronz, mărgele de argint și de aur și aplice de cusut pe veșminte). Arheologii au concluzionat că acest complex ritualic a fost distrus de macedoneni, în cursul unei campanii războinice. În timpul săpăturilor la Movila Chetinjova oamenii de știință au ajuns la rămășițele unui rug antic, construit se pare pentru a onora pe zeița Hestia.

Specialiștii consideră că folosirea rugului a marcat și prima utilizare a templului. Oamenii de știință (Heidelberg) au studiat formele artefactelor descoperite și rugul respectiv și au dovedit că Templul de la Starosel a fost construit nu mai devreme de 358-350 î.Hr., deci cu un secol mai târziu decât considerau specialiștii bulgari care îl dataseră de pe vremea regelui Sitalces 431-424 î.Hr.. Artefactele descoperite în regiune se disting prin simbolul domniei lui Amatok al II-lea, dar și a lui Teres, respectiv un labrys, care era un topor cu cap dublu, marcat și pe monede (Toporul dublu al zeului, Barda dublă a lui Zamolxis, al „Omului Mare ce vine cu toporul în spinare”). S-a descoperit un simbol similar și pe podeaua reședinței domnitorului din vârful Muntelui Kozi Gramadi (nume Cozion, Cozia, Cozon, de la Ritualul egiptean al cozii (Vechea Biserică Valaho-Egipteană), semn al cozii Marelui Soare de Andezit de la Sarmisegetusa Regia; ceea ce ne leagă de un destin implacabil). Amatok al II-lea a fost un vasal al regelui odris Kerseblept, dar un timp el a fost singurul conducător al unei părți a regatului odrișilor. Ambii acești conducători au condus din palatul aflat pe Vârful Kozi Gramadi, precum și din alte reședințe similare. Palatul de la Kozi Gramadi a fost bine fortificat și a avut o suprafață de 4500 mp. În această locație se produceau piese de decorațiuni din aur, iar arheologii își pun speranța că ruinele ascund mai multe artefacte ce vor ieși la lumină în viitor. Dacă templul și centrul conducătorului pentru această regiune a fost construit de regele Amatok al II-lea, datele istorice indică perioada guvernării lui Filip al II-lea în Macedoniei. La acel moment regele Amatok al II-lea a fost conducătorul geților odriși, urmat de fiul său Teres al II-lea. Teres a fost răsturnat de Filip. Așa că, construcția templului a început probabil în timpul domniei acestor doi regi geți. Descoperirea din anul 2005, în apropierea vârfului Kozi Gramadi, în Sredna Gora, a reședinței regale getice, aduce cu sine și ipoteza că acesta a fost distrusă în timpul campaniei militare a lui Filip, existența centrului politic getic în regiune fiind astfel slăbită.

Templul de lângă Starosel a fost numit „Templul Nemuritorilor”, deoarece aici se oficiau ritualuri legate de imortalizarea conducătorului. După moartea sa, un conducător devenea un fel de semi-zeu. Înmormântările se efectuau în alt loc, în morminte-sarcofag, cum ar fi cel descoperit chiar lângă templu. Se pot face comparații cu catedralele regilor francezi, unde au fost stabiliți temporar după moartea lor și apoi îngropați în apropiere. Templele getice sunt ordonate în complexe urmând ca model constelație Ursa Mică (Puiul ursoaicei; Fiul ce va veni). Sanctuarele odryșilor din regiunea Starosel, probabil au fost construite după același model. Partea sudică a masivului central Sredna Gora conține o concentrație enormă de situri arheologice, peste 400, dar și multe temple. Conform arheologilor, templele din regiune au fost conectate printr-un traseu similar cu drumul sacru care ducea la Delphi, aceste locuri sacre nefiind izolate unul față de celălalt. Regiunea Starosel a reprezentat, probabil, un complex religios mare, similar cu complexele moderne creștine din mănăstiri, cum ar fi cel de la Muntele Athos. Mii de credincioși au călătorit de-a lungul unui drum sacru spre muntele sacru, drum care a fost înțesat cu clădiri care ofereau cazare și sprijin.

Acesta este modul în care a apărut o întreagă regiune sacră, iar numărul de monumente religioase în regiunea Starosel este foarte mare. Arheologii au mai dovedit că Templul de la Chetinjova a fost în mod deliberat îngropat sau acoperit cu pământ (și-a încheiat misiunea; oricum tot pământul este al zeului Tată). Savanții au descoperit în inima movilei rugul ridicat în onoarea zeiței Hestia. Specialiștii speculează că Hestia a fost o protectoare al dinastiei regale. Este pentru prima data când artefactele legate de cultul acestei zeițe sunt descoperite în movile.

Zeiţa Hestia ori Hesta, al cărei nume semnifică „cămin” sau „casă”, a fost o zeiţă a vetrei şi a focului sacru la geți. Trebuie reţinut faptul că Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva decât o imagine a Soarelui ceresc – Marele Zeu. Soarele de andezit de la Sarmizegetuza nu este altceva decât vatra altarului reginei Hestia (Vesta), vatră pe care ardea focul nestins. În ceea ce priveşte Marele Sanctuar circular getic, aflăm că absida centrală avea 34 de stâlpi de lemn dispuşi în formă de potcoavă (cerc neînchis, cu o „ușă” de salvare), iar la mijloc era vatra focului sacru. După Palladio aflăm că ambele temple ale zeiţei Vesta de la Roma aveau aceeaşi formă (de potcoavă; acordă o șansă salvării; „Sarmis – e – get – ușa”). Este bine să se ştie sau să se reţină faptul că, acest cult al zeiţei Hestia în Grecia şi la Roma a fost dus de geți, înainte de întemeierea acestui oraş peninsular. „Marea Zeiţă” Hestia a fost descoperită și în România, la Trufeşti (Botoşani), alta la Libceva (Caraş-Severin), dar și altele. Arheologia românească a ajuns la descoperirea mai multor statuete feminine, fapt care ne încredinţează că, în perioada matriarhatului, societatea strămoşilor geților (proto-geții) era condusă de o femeie, o mare preoteasă ajutată de un sobor feminine (semn al Marii Mame Născătoare Cosmice, care va aduce Noua Creație). Informaţia oferită de Herodot, că Hestia la scuţi (scyți) a avut alt nume, aparţine unei epoci mai târzii, când cultul ei trecuse de la geți la celelalte popoare prin intermediul culturii greceşti.

Aceştia şi-au însuşit tacit cultura popoarelor mai vechi, recunoscându-le mesajul milenar. Printre artefactele pe care apare zeița Hestia putem menționa și placa de aur găsită în apropierea satului Merdzhany, zona Kuban din apropierea râului Kuban, în apropiere de orașul de coastă din Anapa, Marea Neagră, aproape de Asovhavet, în timpul săpăturilor ilegale din 1877  (disponibilă în present la Muzeul Hermitage, din St. Petersburg, cu număr de inventar Ku 1876 1/9, 10). Placa cel mai probabil era atașată unui corn de băut sau rhyton și este datată la aprox. 350-300 î.Hr. Reprezentarea de pe acestă placă arată de la stânga la dreapta:  Arborele Vieții, o zeiță sau regină stând pe un scaun (Hestia) cu un vas, craniul unui cal pe un stâlp (semn al morții) și un călăreț geto-scytic călare (Cavalerul Danubian), ținând în mâna dreaptă un rhyton sau o cupă sacră (a rupt cornul taurului; duce pe mai departe ceea ce scapă din cataclism). Hestia a fost regina strămoşilor geți, iar după moarte a devenit zeiţă a focului.

Începând cu perioada patriarhatului, sciţii o adorau sub numele de Tabiti, grecii sub numele getic de Histia sau Hestia, iar romanii o adorau sub numele de Vesta. Cultul ei s-a generalizat în spaţiul euro-afro-asiatic, după ce Hestia a trecut în panteonul Olimpului. Cu toate că Tabiti („TA este BI – T”, adică „TA devine doi de T”, cu sens de „cataclismul este trecător, pentru că vine Noua Creație”); a fost aparent cea mai importantă divinitate în panteonul scytic, în privința închinării acordată zeităților, Herodot se referă la „Ares” ca la un zeu unic (zeul războiului). El observă că „nu le este obiceiul (…) pentru a face imagini, altare sau temple pentru orice, cu excepția lui Ares.” (zeul fără chip de la Adam-Clisi). În ultimul timp, după o serie de descoperiri arheologice, se tot bate monedă pe existența unor strămoși „traci” ai bulgarilor care de fapt au fost un trib mogolic slavizat, și exterminat de Vasile Bulgaroctonul în 1018 d.Hr.. Avem aici de a face cu o confuzie gravă: Tracia este o regiune, ca Dobrogea, de exemplu, nu este vorba despre un popor. Poporul era get și pe malul stâng al Dunării, dar și pe malul drept.

Herodot pomenește peste 22 de seminții getice care populau zona sud-dunăreană (bessi, bisalți, brygi, dalonci, crestoni, crobizi, skyrmiazi, nipsei, odomanți, odryși, trauși, bistoni, ciconi, dersei, edoni, geți, paiți, sapeni, satri), dar printre acestea nu apare nici o seminție tracă. Dar, așa cum geții nu și-au numit țara niciodată Dacia, aceasta fiind doar o titulatură târzie a coloniei romane de la nord de Dunăre dată de romani, tot așa geții odriși (sudici) nu și-au numit niciodată regatul Tracia. Toate neamurile de pe ambele maluri ale Dunării erau ginți (seminții) ale marelui neam al geților. Geții, venind pe filiera organizării societății patriarhale, fiecare ramură, gintă sau trib rupt din nucelul de la Marea Neagră au pornit pe un drum al concurenței pentru supremație teritorială. Dintre aceste ramuri sud-dunărene, trei au fost semințiile care s-au ridicat peste acel nivel în care istoria le-au păstrat o amintire vie: elenii, odrișii și macedonenii. Lumea getică s-a remarcat în antichitate prin antagonisme între frații de sânge, precum și prin alianțe temporare între vechi dușmani, interesele personale ale vreunui monarh, obiectivele economice sau strategice primând. În aceeași situație s-a aflat și tribul odrișilor unul dintre triburile getice, care a reușit să se ridice peste celelalte unind o pleiadă de triburi sud-dunărene, și care au întemeiat un regat puternic în sudul Balcanilor (de la „bâlc”=„smârc, mlaștină”, pentru că așa au ajuns după Potop). În paralel însă, macedonenii antici s-au ridicat în timpul lui Filip al II-lea, și au participat la distrugerea centrului politic și religios al geților odriși din apropierea Staroselului de azi din Bulgaria. Conform izvoarelor istorice, conducătorul lor a fost nevoit să ceară ajutor în Thesalia, deși geții duceau un război de gherilă neobișnuit pentru vechii elini. Atacau noaptea și creau ambuscade, nu luptau în formație, astfel îl surprindeau întotdeauna pe Filip, tatăl lui Alexandru Macedon. La sfârșitul anului Filip a câștigat și a distrus complexul getic de la Starosel, dar acest lucru s-a întâmplat după o campanie de aproape un an de zile, care a continuat până în iarnă ceea a a făcut ca Filip conducătorul macedonean să se îmbolnăvească.

Părerea arheologilor este că tezaurul regatului odris a fost, de asemenea, situat în reședința recent descoperită, dar Filip al II-lea al Macedoniei, cel mai probabil a furat aurul ținut acolo. După victoria lui Filip centrul de putere al geților odrisi s-a mutat în Valea regilor geți (deși ea poartă denumirea de Valea regilor traci, denumire dată de bulgari), din apropierea orașului Kazanlâk, unde era capitala lui Seuthes – Seuthopolis, aceasta fiind în regiunea Moesia, nicidecum în Tracia. Poziționarea geților danubieni în Moesia se observă și din harta realizată după descrierile lui Herodot. Moesia (bustrofedon – „OM pare și A, dar este de semn opus”; Geamănul ce apare inversat; Păpușa (Mumia) din Piramidă; Tărâm supus distrugerii) – este –  o regiune mereu menționată ca fiind a geților dunăreni. Toate teritoriile din jurul Mării Getice (Marea Neagră) și chiar întreaga Europă, atâta câtă se putea coloniza, a fost inseminată cu geți și populații salvate. Le putem vedea pe crenelurile Bisericii Omului de la Adam-Clisi de unde privesc liniștite, de sub umbra Pomului Vieții neamului lor, la un viitor existent, temporar salvat. Sus, pe cupolă, se află familia de geți ce le-a fost gazde primitoare, iar mai sus se află statuia zeului fără de chip (Zeul Războiului Ceresc, ce va lovi din patru colțuri ale lumii (de aceea poartă patru scuturi); Zeul Paloș (Peleș, Peleg, etc.), purtător de „sâca” („care ne face cu sâc”)). Forma rotundă a templului este și forma pietrelor de moară ce ne vor măcina (Moara Zeului, sau Hora Zeilor).

Complexul trac (getic) de la Starosel (de unde posibil și „staroste”-conducător) este o dovată în plus a bunei organizări a strămoșilor noștri și a încifrării mesajelor de taină ce ne parvin peste milenii la fel de proaspete și de actuale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*