Șantierul arheologic de la Radovanu, unul dintre cele mai mari din ţară

Una dintre puternicele culturi din zona Câmpiei Române (Câmpia Valahă) este Cultura Radovanu. Conţinutul Culturii Radovanu, care a evoluat la sfârşitul epocii bronzului (1300 – 700 î.Hr.; acum 3.300 – 2.700 de ani), a fost stabilit prin cercetările întreprinse în situl arheologic de la Radovanu, punctul „Gorgana a doua”. „Gorgan” apare cu sens de „boțit”, „crescut”, „dâmbos” (gravid; „prezintă umflătura” – „Cel ce va renaște”, „Cel ce va reveni la viață”); expresie „Mămăligă gorgană” (Papahagi, 1925; Ieud). Mai are sens de „movilă”, sau „groapă” (deși este o groapă „pozitivă” cumva; dar ascunde pe „Cel îngropat”). „Gorgana” apare și ca teren accidentat în localitatea Dealul Mare (Gorgana Pițului, fânațe în Vima Mică; Gorgan, groapă, teren cu ponoară în Vima Mare; Gorgănile, loc gropos în Vima Mare (Vișovan, 2008). Gorgan este și nume de familie (152 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007).

Se spune că vine din rusă, respectiv „kurgan”,  cu sens de „locuință funebră”, dar poate veni și de la forma sa rotunjită de „buceagă” (Buci – e – Gi; masiv montan), formă  de „Cur-Gan” („Arma G… cârligul ce ne trage în țărână, pentru o nouă viață). „Gorga” mai are sens de „Gheorghe”, cel ce luptă cu balaurul cu două capete (timpul care va reîncepe, care are două capete). Arealul acestei civilizaţii se întinde de-a lungul Dunării, între oraşul Zimnicea şi cursul inferior al râului Argeş, iar la sud de Dunăre elemente ale acestei civilizaţii se întâlnesc până pe Valea Mariţei (Bulgaria; teritoriu al Geților de Aur primordiali)). Ea s-a creat pe fondul civilizaţiei Coslogeni, cu puternice contribuţii ale civilizaţiilor Tei, Zimnicea şi Verbicioara şi multe influenţe sudice. Aşezări aparţinând civilizaţiei Radovanu au mai fost descoperite la Budeşti, Ulmeni, Chirnogi, Căscioarele şi Zimnicea. Şantierul arheologic Radovanu din Bărăgan, unul dintre cele mai mari din țară, unde au făcut cercetări specialişti din România şi din străinătate, absolvenţi şi studenţi din S.U.A, Marea Britanie şi Bulgaria, a ajuns într-un fel mai special și la Bucureşti. Recunoscând valoarea descoperirilor efectuate aici, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa Oltenița; jud. Călărași), în colaborare cu Departamentul de Istorie Antică, Arheologie şi Istoria Artei (DIAAIA; Universitatea București, Facultatea de Istorie) şi cu Centrul de Istorie Comparată a Societăţilor Antice (CICSA), a organizat în anul 2016 o conferinţă de prezentare a şantierului de la Radovanu, susţinută de prof. dr. Cristian Schuster şi dr. Alexandru Morintz, cercetători ştiinţifici.

Cercetările în această zonă a Bărăganului au început în anii 70 şi au fost iniţiate de unul dintre cei mai longevivi şi pasionaţi arheologi din judeţul Călăraşi, prof. Done Şerbănescu. Cercetările s-au desfăşurat în perioadele 1971-1973, 1975-1977, 1979, 1984 şi 1988. Acestea au constat în cercetarea locuirii datând din perioada târzie a epocii bronzului şi care este suprapusă de o aşezare getică fortificată. Cercetările au fost reluate în anul 2004, acestea extinzându-se şi asupra sitului denumit „Gorgana întâia” (sau „Ghergălău”), cercetată anterior de către Eugen Comşa, şi care evidenţiaseră un alt complex geto-dacic fortificat. În perioada 2004-2012, responsabilul ştiinţific a fost Done Şerbănescu, iar începând cu anul 2013, Alexandru Morintz. Din colectivul de cercetare a făcut permanent parte Cristian Schuster. Importanţa descoperirilor efectuate în situl „Gorgana întâi” a impus o concentrare a cercetărilor aici în campaniile 2009-2012. Acestea au dus la acumularea unui mare volum de informaţii referitoare la locuirile culturilor Gumelniţa, Cernavodă I şi perioada dacică.

Primele campanii (2004-2006) s-au desfăşurat doar pe „Gorgana a doua”  şi au avut ca scop elucidarea anumitor aspecte privind locuirea getică şi cea din epoca bronzului: sistemul de fortificaţie, organizarea şi amenajarea spaţiului etc. Dintre descoperirile mai importante menţionăm emisiuni monetare elenistice, ceramică, râşniţe plate, fusaiole, greutăţi, unelte şi obiecte din metal, piatră sau bronz. Menţionăm şi descoperirea a şapte vetre decorate cu şnurul înfăşurat. Cele mai multe erau de formă rectangulară, orientat pe direcţia punctelor cardinale. Această suprapunea parţial o alta, nedecorată. În campaniile din anul 2007-2009 cercetările s-au desfăşurat pe ambele situri. Cercetările de pe „Gorgana întâi” au vizat continuarea secţiunii efectuate anterior de către Eugen Comşa. A fost taluzat profilul secţiunii practicate prin valul de apărare, prilej cu care s-au confirma observaţiile făcute în anul 1988. Porţiunea din valul de apărare care se păstrează, are forma ovală şi lungimea de 40 m. La marginea valului dinspre incinta fortificată, de-a lungul lui, se află un parapet de piatră format din lespezi, cu o fundaţie nu prea adâncă, care a servit, după părerea lui Eugen Comşa, la sprijinirea valul. Tot aici au fost cercetate şi trei morminte aparţinând culturii Cernavodă I. Importanţa descoperirilor efectuate în situl „Gorgana întâi” a impus o concentrare a cercetărilor aici în campaniile 2009-2012. Acestea au dus la acumularea unui mare volum de informaţii referitoare la locuirile Gumelniţa, Cernavodă I şi perioada dacică. În campaniile din anii 2013-2014 cercetările s-au concentrat pe Gorgana a doua. Cercetarea arheologică a fost desfăşurată în paralel cu efectuarea de măsurători magnetometrice în mai multe zone ale sitului. Cei 11 ani de noi cercetări arheologice la Radovanu au vizat şi instruirea de tineri cercetători şi studenţi, inclusiv prin folosirea unor metode de cercetare modernă.

Radovanu este o comună din județul Călărași, formată din satele Radovanu (reședința) și Valea Popii. Comuna se află în sud-vestul județului, pe malul drept al Argeșului. Opt obiective din comuna Radovanu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice: situl de la Valea Coadelor, cuprinzând o așezare medievală și una din secolele al VIII-lea–al IX-lea; așezarea de la „Muscalu” din neolitic, atribuită culturii Boian (faza Spanțov) și culturii Gumelnița (faza A1); „gorgana întâia” de la „Grădiște” și de la „Frații Dincă”, datând din secolele al II-lea – I î.Hr.; situl de la „Coada Malului”, cuprinzând o așezare și o necropolă din perioada Latène; așezarea fortificată de la „Jidovescu”, datând tot din perioada Latène (toate acestea în zona satului Radovanu); și situl de la Valea Popii, cuprinzând o așezare din secolele al II-lea–I î.Hr. și o necropolă din perioada Latène. Celelalte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ruinele palatului Ghica din secolul al XVIII-lea, aflat în partea de sud a satului Radovanu; și ruinele bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (ridicată în 1754) și aflată în cimitirul aceluiași sat.

Aici, pe „Gorganele” de la Radovanu arheologii au descoperit urmele uneia dintre cele mai puternice cetăți geto-dacice din zona Câmpiei Munteniei; dava de la Radovanu, județul Călărași. Locul pe care s-a aflat această cetate, un promontoriu de formă triunghiulară — care se vede astăzi în partea de sud-est a comunei — creat prin eroziune din terasa înaltă a râulul Argeș, este cunoscut de localnici sub numele de „Gorgana a doua”. Iniţial, cetatea a fost separată de restul terasei printr-un șanț de apă­rare, adâncit apoi de apele căzute din precipi­tații. Pantele abrupte, greu accesibile, au oferit acestei dave o excelentă apărare naturală, căreia oamenii i-au adăugat o palisadă și un șanț cu o adâncime ce ajungea până la patru metri. Cu timpul, așa cum s-a constatat în timpul săpăturilor arheologice, s-a renunțat la sistemul suplimentar de apărare. În jurul reședinței căpeteniei — respectiv acropola — pe o su­prafață de câteva hectare se întindea așezarea civilă. În incinta întărită, s-a cercetat aproximativ o treime din suprafaţă, constatându-se exis­tenţa a două straturi de cultură, primul datând din perioada de sfârșit a epocii bronzului (sec. XV-XII î.Hr.), iar cel de-al doilea din peri­oada geto-dacică.

Începuturile așezării geto-dacice datează din sec. III î.Hr., dar promonto­riul începe să fie intens locuit şi fortificat din primele decenii ale sec. II î.Hr.. Locuințele de formă rectangulară au fost construite — conform tradiției păstrate din epoca neolitică — din pari groși bătuți în pământ, împletiți cu nuiele și lipiți cu lut, care avea în compoziție paie și pleavă. Pereții ca­selor, bine neteziți, erau spoiți (vopsiți). Acoperișurile, în două ape, erau din stuf sau paie. În stratul de cultură a fost descoperită o cantitate apre­ciabilă de țigle și olane, ceea ce atestă că cel puțin una din locuințe, care reprezenta o importanță deo­sebită — probabil locuința căpeteniei sau un locaș de cult — a fost acoperită cu astfel de materiale de construcție. În locuințe s-au descoperit vetre de formă rotundă sau ovală, iar în două dintre ele, de dimensiuni mai mari, vetre ornamentate (cu caracter cultic sau doar artistic?). De­oarece în inventarul acestor două locuințe s-au găsit vase de o formă deosebită, care, după părerea unor cercetă­tori, erau vase de cult, iar în preajma lor s-au identificat gropi cu depuneri rituale, specialiștii con­sideră că se aflã în fața unor sanctuare și că dava de la Radovanu a fost un impor­tant centru religios al lumii geto-dacice de pe cursul infe­rior al râului Argeș. Într-o altă locuință au fost scoase la iveală creuzete, ti­pare, dornuri, dălți de dimen­siuni mici cu gura curbată, resturi de metal și zgură, ma­teriale ce dovedesc că lo­cuința a aparținut unui biju­tier ce-și ornamenta obiectele de podoabă sau vasele de metal pe care le fãurea. Operatia era făcută cu ajutorul unei ștante din bronz ce avea reprezentat în relief chipul zeiței „Atena Partenos” (Zeița Înțelepciunii, dar Zeiță Războinică; nu poate fi oare Zeița Diana, sau altă zeitate geto – dacică? Sau și Atena este „născută” pe aici?).

Desco­perirea acestui atelier ridică fireasca întrebare dacă nu cum­va, la Radovanu, s-au bătut monede, așa cum s-a constatat în unele dave în care s-au găsit asemenea unelte. Inventarul locuințelor, foarte bogat și variat, cuprindea obiecte și unelte din fier (seceri, cosoare, cuțite, dălți de tâmplărie, pinteni, pumnale, vârfuri și călcâie de lănci, vârfuri de săgeți etc.).  Nu lipsesc nici uneltele din bronz sau din piatră (râșnițe de formă conică, zdrobitoare) și nici cele din os (mânere de cuțite și pumnale, împungătoare, ace ș.a.m.d.). Se văd de asemenea, greutăți pentru fus, greutăți pentru războaiele de țesut sau plasele de pescuit, lustru­itoarele sau modelatoarele de vase. Se cuvin menționate și unele cioburi rotunjite, așa-numitele „ostrakoane”, care serveau fie ca fise de vot, fie ca je­toane pentru unele jocuri de societate — constituind așa­dar mărturii prețioase pri­vind unele aspecte ale vieții strămoșilor noștri. Între obiectele descoperite, majoritatea o constituie va­sele din lut de diferite forme și mărimi, lucrate cu mâna sau la roata olarului, lustruite sau nu, deseori decorate cu mult gust, arse la roșu sau la cenușiu. Ceramica, în cea mai mare parte asemănătoare cu aceea descoperită în alte așe­zări și cetăți contemporane dovedește încă o dată uni­tatea culturii materiale geto-dacice. Dintre piesele cele mai răspândite menționăm nu­meroase fragmente de cupe geto-dacice cu decor în relief, precum și tipare pentru fãu­rirea acestora, descoperiri care dovedesc că și dava de la Radovanu a fost un important centru meșteșugăresc unde se produceau asemenea vase apreciate și căutate în întreaga lume geto-dacică. Devenind viticultori, geto-dacii de la Radovanu își păs­trau și își vindeau produsele viticole în amfore arse la roșu, care imitau amforele din insu­lele grecești Cos (Kos) sau Rhodos. Ca „marcă a fabricii” aceste amfore purtau ștampile care, în loc de scriere, aveau motive decorative (simbolice), de aceea sunt cunos­cute sub numele de „ștampile anepigrafice”. O atenție deosebită me­rită descoperirea unui obiect metalic, asemă­nător unei eprubete, în care se afla o linguriță cu coadă lungă; se pare că eprubeta ser­vea la păstrarea și administra­rea unei licori sau pomezi tămăduitoare. Un alt obiect, din bronz de formă cilindricã, cu un capăt lățit în formă-triunghiulară, cu tăiș asemă­nător unui bisturiu, și cu celălalt capăt îngroșat, de for­mă conică și ascuțit, putea servi la intervenții chirurgicale, ca incizii, drenați și cauterizări. Aceste piese reprezintă mărturii prețioase privind în­deletniciri mai rar evidențiate de descoperirile arheologice. Intensitatea comerțului prac­ticat de locuitorii acestei așezări este ilustrată de numeroa­sele vase și obiecte de podoa­bă de import, de monedele grecești și romane, dar li de monedele geto-dacice. S-au găs­it monede de bronz emise de cetatea Callatis, tetradrahme de argint din insula Thasos, denari romani republicani, drahme de argint, didrahme dacice de tip Vârteju-București și Inotești-Răcoasa. Importantele descoperiri arheologice de la Radovanu re­levă faptul că aici s-a aflat centrul economic, politic, comercial și cultural, al unui trib sau uni­uni de triburi de pe cursul in­ferior al râului Argeș în sec. II-I î.Hr. Obiectele aparținătoare de Cultura Radovanu descoperite în cadrul acestor cercetări arheologice pot fi admirate în colecțiile valoroase ale Muzeului Civilizaţiei Gumelniţa din Oltenița (jud. Călărași).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*