„Camăta” indiferenței noastre…

Dacă vom rămâne la fel de indiferenți, tăcuți, ba chiar timorați, mereu cu frunțile plecate, nu doar că nu o să punctăm nimic grandios pentru memoria înaintașilor în Anul Centenarului, nu doar că vom asista cum alte și alte vestigii și miezuri de românism vor fi fost rase din Istoria noastră, dar vom ajunge să purtăm chipe și perciuni!

Ne vom trezi nu cu una, ci zeci de copii ale Zidului Plângerii, dar nu pentru îndeplinirea dorințelor noastre (bieți goimi ai celor ce ne dictează acum prezentul, ni-l scriu chiar cu mâinile inocente ale generațiilor ce se plămădesc astăzi sub un violent asediu al minciunii, falsului, vinovățiilor impuse), ci al capetelor cu perciuni în fața cărora s-a plecat Liviu Dragnea pentru a primi „compasul Ierusalimului” (nu pe „arginți”, ci munți desprinși din ființa noastră).

Primul semnal clar, nemascat nici măcar de ei, al invaziei neoevreiești, la care s-a dedat generația de lipitori ai „noului” PSD (schimbat stăpân, lins mâna de pe coperta talmudului, pupat piața independenței noastre), aceste cozi de topor transformate în răngi, nu doar unele propagandistice, aidoma mijlocului de veac trecut, ci lăncii de destrămare a unității noastre, a venit în clipa impunerii reorganizării sistemului nostru fiscal, prin anunțul, fără consultare publică, a impuneri impozitului „pe gospodărie”. Un model deloc mascat al (re)organizării treburilor noastre neaoșe după kibuțurilor evreiești (pe care nici măcar ei nu le mai promovează la „casele” lor, dar ni le impun nouă!).

Apoi, consilier personal al primului ministru a fost numi un evreu. Să-i fie de bine! Dar, în anul Centenarului, nici un român care a împlinit ceva memorabil pentru țara lui, care a umblat cu picioarele goale prin tranșeele țări, care și-a sacrificat tinerețea pentru un crez, România după modelul înfăptuit de făptuitorii Uniri, nu își găsea loc lângă primata primenită, iată dovada!, doar cu unsoarea trădării sufletului, dorului și durerii românismului?…

Nici un român din provinciile furate, rupte, desprinse și înstrăinate de țară în rapturi, nu a fost invitat de-a dreapta funcționarei publice, nu a țării, ci a partidului și întâiului cap trădător al acestuia.

Ar fi fost o formă de respect să-ți aduci lângă tine, tu, dovedită biată ființă mai mult trestie, decât putință de gândire, oameni de cultură, istorici, români adevărați! Dar, e adevărat, cum sufletul Centenarului nu poate fi vândut, el trebuie invadat de lăcuste!

A venit apoi mârlănia, grobianismul deciziilor aceluia care l-ar face umbră inutilă și pe Iuda, hotărând în numele nostru destructurarea unor închegate relații diplomatice, minarea unor structuri geostrategice (și nu suntem în fața unui simplu abuz de funcție, ci asistăm la trădarea intereselor României și periclitare a securității naționale), impunând un „memorandum” (!) pentru mutarea ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim.

Dacă îl întrebi „de ce?”, nu va știi să-ți răspundă… Pentru că slugile nu primesc niciodată răspunsuri, justificări, fundamentări din partea stăpânilor. Au doar ordine de executat.

Ce va urma în setea de răzbunare a prim-penalului? Va trage de rever și ONU, acuzând drept „fake news” rezoluția existenței ambasadelor din Israel într-un loc geopolitic precis?

Ne-am făcut de o hazna biblică, dar acest personaj ne domină încă… Râde de noi, nu Europa, ci o lume întreagă… Ba, nici măcar nu mai râde, ci se încruntă la idioțeniile de proporții talmudice proferate blasfemitor (!) de un personaj înveninat.

Acum, a doua primată (tot… nemascul!) a țării vine și dictează extinderea centrului istoric al Bucureștiului până în cartierul evreiesc (dar care „cartier evreiesc” astăzi?). Or, ce treabă are curtea veche a lui Mircea cel Bătrân, peste care s-a ridicat reședința domnească a lui Vlad Țepeș, adevărate arce de istorie, cu locurile celor mai mercantile interese din istoria prezenței promotorilor camătei, fraudei, falsului jurământ pe meleagurile noastre?

Istoria lui Bucur s-a scris pe meleaguri neîntinate de arginții trădărilor iudaici! Or, cum să pătezi imaginea lui Țepeș, dar și imaginea centrului nostru istoric, filon de vestigii și românism, cu moștenirile lăsate de niște „barabbași” ai negoțului?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*