În umbra voievozilor valahi

Când am pornit către comuna Afumați, aflată pe valea râului Pasărea din Ilfov, nu știam că aici mă voi întâlni chiar cu istoria, în formele sale arhitecturale medievale cele mai interesante. Afumaţi este un nume ce intrigă și ne face să ne punem întrebări. De fapt localitatea îşi trage numele de la mangalul (cărbunele de lemn) produs aici pentru din ce în ce mai numeroasele nevoi ale târgoveţilor bucureşteni. Așezat în șire acoperite de pământ, care fumegau aproape tot anul în marginea uriaşei păduri de stejar din marginea bordeielor, trunchiurile de lemn se transformau în mult doritul mangal. Mangalul este un cărbune artificial ușor și sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jăraticului, folosit în vetrele fierarilor, dar și în „tehnologia” grătarului de weekend. Cărbunarii erau cei care se ocupau cu acestă veche îndeletnicire. Cărbunăritul, una dintre cele mai vechi meserii cunoscute, se practică și azi în unele locuri după aceeași metodă, neschimbată de sute de ani. Pentru obținerea mangalului se folosea lemn de fag, paltin, frasin, sau ulm, din care se făcea o grămadă numită „bocșă”, de forma unei căciuli, ce ardea șapte-opt zile continuu. Tehnica folosită și astăzi este identică cu cea de acum trei-patru secole, fără modificări. Diferența este doar destinația finală, pentru că, în prezent, acesta ajunge mult mai rar să încălzească locuințele, iar cel mai adesea încălzește grătarele și frigăruile orășenilor, ce au ieșit la iarba verde, după ce acesta a fost achiziționat din benzinarii. Comuna Afumați păstrează urmele unei istorii extrem de interesante pe care, în graba noastră cotidiană, o ignorăm.

Chiar dacă satul Afumați este atestat documentar încă din anul 1510, urme descoperite pe teritoriul de astăzi al comunei duc la părerea că originile Afumațiului, ca așezare omenească, sunt mult mai vechi. Istoricul C.C. Giurăscu (în „Istoria Românilor”, 1937, vol II) prezintă o hartă a Țării Românești între anii 1418-1601, unde Afumați figureză ca loc al unei mari bătălii, care s-a dat la 1530, în care domnitorul care și-a obținut atunci numele de Radu de la Afumați a învins o armată turcească venită să-l detroneze. În 1938, I. Gheorghiu a alcătuit o hartă geografică pe care Afumați figurează ca localitate existentă în perioada 1397-1535, dar și în anul 1585. Actul Domnesc de la 11 septembrie 1525 dat de Radu de la Afumați, domnitor al Țării Românești, întărește mănăstirii Glavacioc, moșia cu rumâni la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic. Radu a moștenit aici o proprietate de la bunicul său Vlad Călugărul (1482 – 1495). Între 1522-1529, Afumați a fost în proprietatea domnului Țării Românești, Radu de la Afumați, iar zidurile de cărămidă ale curţii sale domnești se văd şi astăzi în marginea şoselei spre Urziceni. Despre Radu de la Afumați, cel ce făcea parte din familia Drăculeștilor, am auzit probabil cu toți, fie și numai sporadic, la unele lecții de istorie predate în școala generală și în liceu. Avem de a face cu unul dintre acele cazuri de personalități care, grație numelui, rămân de neclintit în memoria celor ale căror urechi au auzit vreodată de ei, dar despre ale căror realizări și fapte de vitejie nu se știe mai nimic. Radu de la Afumați nu a avut o domnie foarte îndelungată în Țara Românească, ea fiind chiar întreruptă de mai multe ori, însă numărul și importanța războaielor pe care domnitorul le-a purtat atât timp cât a fost suveran, îl recomandă drept un factor major al păstrării identității naționale românești.

Radu de la Afumați (sau Radu al V-lea), a fost fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori, în perioade diferite: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526). După moartea lui Radu, Ruxandra a devenit soția unui alt voievod, Radu Paisie. A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poartă.

Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș amintește de 20 de bătălii. La îndemnul Craioveștilor s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Se spune că a fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia (sec. XV), situată în nordul orașului Râmnicu Vâlcea. Trupul lui Radu a fost dus la Mănăstirea Curtea de Argeș, iar deasupra mormântului s-a așezat o frumoasă lespede de marmură, pe care voievodul este înfățișat călare, cu buzduganul în mână și cu mantia fluturândă. O lungă inscripție pomenește toate războaiele pe care le-a purtat: „Să vă fie știute războaiele… pe care le-am făcut eu: cel dintâi război cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, pe Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocănești; la cetatea București; la cetatea Târgoviștei; la râul Argeșel; la satul Plata; la Alimănești, pe Teleorman; cel mai iute și mai vârtos din toate războaiele la Grumazi, cu 7 sangeacuri; la Nicopole; Sistov; la cetatea Poienari, cu țăranii; la Gherghița; iar la București; la oraș, la Slatina; la cetatea București, cu Vladislav voievod; la satul Rucăr; la Didrih.” Aceasta este inscripția sfredelită pe piatra de mormânt a lui Radu de la Afumați, domnitorul român care a purtat douăzeci de războaie – din care majoritatea victorioase – în numai trei ani de domnie, din cei aproape opt, cât a fost aflat la cârma Țării Românești. Poate tocmai de aceea un document de la Mihnea Vodă, din 4 iunie 1588, îl și numește pe Radu „cel Viteaz”  Deși scurtă și mereu întreruptă de luptele cu cei ce pretindeau tronul de la Poartă, domnia sa  a reprezentat una dintre cele mai elocvente lecții de demnitate ale luptei împotriva Imperiului Otoman.

În perioada imediat următoare trecerii la cele veșnice a marelui voievod Radu de la Afumați, localitatea intră în proprietatea domeniului Domnesc (1529-1585). În anul 1636, Șerban Cantacuzino a construit aici, în Afumați, o fabrică de postav. În 1785, Alexandru Moruzzi a construit o fabrică de hârtie, pe care la sfârșitul domniei a lăsat-o Mitropoliei Ortodoxe a Munteniei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, iar în 1925, din plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 3811 locuitori. În 1913 îi este vândută lui Stere Negropontes, care o stăpânește până la reforma agrară din 1945. În 1950 a devenit parte a raionului 1 Mai din orașul București. În 1968, la reforma administrativă de atunci, a devenit comună a județului Ilfov, reînființat. În 1981, la o nouă ajustare a organizării administrative, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov.

În satul Afumați se află și ansamblul fostei curți a stolnicului Constantin Cantacuzino, construit la sfârșitul secolului al XVII-lea și transformat în secolul al XIX-lea, monument istoric de interes național, clasificat drept monument de arhitectură. El cuprinde biserica „Adormirea Maicii Domnului” (construită în 1691), conacul și zidul de incintă. În afara acestuia, în comună se mai află alte patru obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice. Unul este „curtea domnească a lui Radu de la Afumați”, aflată pe malul stâng al râului Pasărea, la 300 m vest de șoseaua Afumați-Petrăchioaia. Un al doilea obiectiv se află pe malul drept al râului Pasărea, la est de aceeași șosea și cuprinde „manufactura lui Șerban Cantacuzino” (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea), precum și o așezare și o necropolă, ambele medievale (secolele al XV-lea și al XVI-lea). Al treilea sit se află între marginea vestică a satului Afumați și limita cu comuna Ștefăneștii de Jos, și cuprinde urmele unor așezări din diverse perioade: Epoca Bronzului, epoca geto-dacică, epoca daco-romană, secolele al IX-lea–al XI-lea și epoca medievală. Al patrulea monument de interes local, clasificat ca monument de for public, îl constituie monumentul soldaților căzuți în Primul Război Mondial, aflat pe marginea DN2 în satul Afumați. Despre ansamblul de la Afumaţi – Curtea Cantacuzinilor – am mai scris în paginile acestei publicații culturale. Întregul ansamblu al fostei curți a Stolnicului Constantin Cantacuzino (datând de la sfârșitul secolului XVII), este înscris în Lista monumentelor istorice realizată de Ministerul Culturii în categoria monumentelor de tip A (IF-II-a-A-15258) și este format din Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Biserica Veche), Conacul Stolnicului Constantin Cantacuzino și Zidul de incintă. Savantul istoric, Nicolae Iorga, în vizita sa din 1935 la Afumați, a presupus că vechiul palat Cantacuzin a preluat planul construcției sau chiar părți din Curtea Domnească a voievodului Radu de la Afumați. De asemenea, beciurile de sub palat își găsesc analogii cu cele de epocă de la Curtea Domnească din București (Curtea Veche).

Din localitatea Afumați, specialiștii Muzeului Satului „Dimitrie Gusti” din București au selectat și transportat în colecția sa unică o casă ilfoveană tradițională ce prin prezența sa în acest muzeu confirmă existența și unicitatea unui stil arhitectural popular local ilfovean.

În urma acestor amprente istorice unice existențe în comuna Afumați și proiectele culturale pot devenii la fel de numeroase și interesante. Astfel proiectul „Afumaţi, istorie şi contemporaneitate” ce propune un program complex şi coerent de promovare şi marketing pentru obiectivele turistice din Afumaţi, care are scopul de a le face cunoscute şi de a atrage turiştii către o destinaţie inedită, este un proict viabil și de lăudat. Prin valorificarea produselor turistice din Afumaţi, proiectul urmăreşte ca, pe termen lung, să contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei locale şi implicit la creşterea atractivităţii acestei zone pentru investitori şi turişti. Obiectivul general al proiectului „Afumaţi, istorie şi contemporaneitate” este creşterea notorietăţii localităţii Afumaţi, ca destinaţie turistică de week-end, printr-o mai bună punere în valoare a patrimoniului său istoric, cultural şi natural. Activităţile şi rezultatele proiectului vizează în mod direct ca grup ţintă potenţialii turişti (locuitorii Bucureştiului şi turiştii străini care vizitează capitala) ce vor beneficia de acţiunile de promovare şi informare derulate prin proiect. Principalele activităţi ale proiectului sunt: campania de promovare a produselor turistice specifice din Afumaţi (prin realizarea şi difuzarea unui videoclip de promovare a produselor turistice specifice, crearea si actualizarea permanenta a unui portal web bilingv de promovare, realizarea şi distribuţia de materiale de promovare, publicitate outdoor), dar și activităţile de marketing a produselor turistice din Afumaţi (prin participarea la târgurile de turism din tară, acţiunile de marketing direct şi organizarea de evenimente culturale şi artistice specifice). Produsele turistice promovate prin acest proiect sunt: Ruinele Curţii Domneşti a lui Radu de la Afumaţi (domn al Ţării Româneşti între anii 1522-1529), la intrarea în comună, pe malul stâng al pârâului Pasărea la 300 m vest de Şoseaua Afumaţi – Petrăchioaia; Ansamblul fostei curţi a Stolnicului Constantin Cantacuzino (datând de la sfârşitul secolului XVII) format din Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sau „Biserica Veche”, aşa cum este cunoscută de localnici), „Conacul Stolnicului Constantin Cantacuzino” şi „Zidul de incintă”; Pădurea peisagistică de la Afumaţi, în suprafaţă de 235 ha, ce face parte din renumiţii „Codrii Vlăsiei” (Pădurea Afumaţi este formată din diverse specii de foioase – stejar, fag, arţar, salcâm, tei, în amestec sau în masive. Vegetaţia ierboasă este predominant reprezentată de graminee şi leguminoase. Fauna de pădure este reprezentată de cerbul lopătar); Lacurile aflate pe valea râului Pasărea (în nord-vestul, centrul şi sud-estul comunei pot oferi o baza de agrement foarte atractivă pentru turiştii aflaţi în tranzit şi pentru turiştii de weekend; vegetaţia hidrofilă este formată din specii lemnoase de sălcii şi plopi; marginile bălţilor şi lacurilor sunt brodate cu nuferi şi stânjenei de baltă). Prin promovarea resurselor turistice din Afumaţi (antropice şi naturale) se urmăreşte, pe termen lung, promovarea potenţialului comunei, atragerea de noi investitori, atragerea de fonduri pentru dezvoltare culturală şi ecologică, creşterea gradului de încredere a populaţiei în potenţialul local.

Un alt proict cultural este „Festivalul „Radu de la Afumați”, care a avut o ediție în anul 2012. Atunci, pe durata a două zile, festivalul a fost un bun prilej pentru promovarea produsului turistic „Afumaţi”, a potenţialului turistic al zonei, dar şi pentru lansarea unora dintre materialele de promovare a produselor turistice (s-a lansat portalul web şi videoclipul). Festivalul a fost centrat pe imaginea lui Radu de la Afumaţi, figură istorică relativ uitată. Elevii de la şcolile din comună au organizat spectacole tematice, dar şi concursuri de eseuri şi desene cu temă istorică, cele mai bune lucrări fiind expuse și prezentate la festival. O altă competiţie a fost organizată pentru alegerea ghizilor de la monumentele istorice, dintre elevii din comună, iar cei interesaţi au trebuit să prezinte într-un mod atractiv şi inedit destinaţiile respective. S-a organizat şi o paradă a costumelor de epocă, precum şi alte spectacole susţinute de artişti locali sau invitaţi. La festival au fost invitate personalităţi născute pe aceste meleaguri care pot reprezenta un vector de imagine al comunei, dar şi reprezentanţi ai presei, pentru a asigura vizibilitatea acţiunii şi totodată pentru a promova potenţialul turistic local.

Un alt proiect cultural ce poate deveni anual este și „Focurile de la Afumați” (2013). Acest eveniment ce s-a desfășurat în anul 2013, cu durata de o zi, a avut ca scop promovarea potenţialului turistic al localităţii. Cu ocazia acestui eveniment s-au organizat ateliere de lucru şi prezentări de spectacole. În cele două ateliere de lucru s-a discutat despre moştenirea istorică şi culturală a localităţii, respectiv despre prezentul şi viitorul comunei, din perspectiva valorificării potenţialului său turistic. La dezbateri au fost invitaţi istorici care au studiat şi scris despre trecutul comunei şi personalităţi născute pe aceste meleaguri care pot reprezenta un vector de imagine al comunei. În partea a doua a zilei au fost spectacole susţinute de artişti locali şi alţi invitaţi. Seara s-au aprins focurile, care în tradiţia locală semnifică purificarea. În cadrul acestui eveniment a fost organizată şi vizitarea monumentelor istorice locale, prezentarea diverselor atracţii turistice unde s-au distribuit materialele de promovare a produselor turistice. De asemenea s-au organizat workshop-uri cu localnicii comunei Afumaţi în care s-a discutat aspecte legate de ospitalitate şi cum ar trebui să se comporte localnicii în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turişti. Chiar dacă Afumaţi nu e zona de munte sau alt relief care să atragă un număr mare de turişti, are marele avantaj că se afla pe o „falie istorică” şi este în imediata apropiere a zonei metropolitane şi într-o zonă de trafic intens. De aceea, pregătirea localnicilor cu privire la ospitalitatea ce trebuie oferită turiştilor este o bună metodă de atragere a turiştilor, mai ales că, în Romania încă funcţionează acele rudimentare metode de marketing „din gură în gură” şi recomandări verbale ale celor care au vizitat o anumită zonă turistică.

La evenimente deosebite putem trece și „Zilele comunei Afumați”, ce se desfășoară în perioada 7-8 Septembrie. Pe parcursul celor două zile de distracţie şi voie bună participanţii se vor putea bucura de o serie de concerte în aer liber susţinute de artişti de top ai muzicii româneşti. Dacă prima zi de sărbătoare este dedicată tineretului, cea de-a doua zi va fi acaparată de cântecul şi dansul popular, urmând ca în finalul evenimentului să asistăm la unul dintre cele mai impresionante focuri de artificii pe ritm cu muzică. Scopul acestui eveniment va fi promovarea produselor turistice specifice zonei şi atragerea unui număr cât mai mare de turişti.

Dar, dintre acțiunile de atragere a potențialilor turiști, nu trebuie să uităm „Târgul „Să trăim Bio!”. El a avut loc în anul 2013, dar poate devein deja tradiție, fiind reluat annual. Târgul are ca scop reluarea sărbătorii recoltei, într-o manieră tradiţională. Scopul evenimentului este de a promova potenţialul turistic local şi de a atrage turişti prin promovarea valorilor tradiţionale ale satului românesc. S-a organizat un târg de produse alimentare bio, cu produse meşteşugăreşti realizate de meşteri locali, o expoziţie cu produse culinare tradiţionale româneşti etc. Au fost expuse spre vânzare produse din recolta locală (legume, fructe, zarzavaturi), atât de căutate şi preţuite de locuitorii capitalei. Evenimentul a avut o durată de două zile. De asemenea, în cadrul acestui eveniment au fost organizate şi concursuri culinare, unde turiştii au avut ocazia să se alăture localnicilor şi să înveţe să pregătească împreună tot felul de mâncăruri şi conserve tradiţionale. Aceste concursuri culinare au avut şi scop formativ pentru turiştii prezenţi, deoarece au avut ocazia să înveţe să conserve legumele bio, să guste din preparatele făcute de localnici şi să revină cât de repede în zona respectivă. În cadrul acestui eveniment a fost organizată şi vizitarea monumentelor istorice locale, prezentarea diverselor atracţii turistice unde s-au distribuit materialele de promovare a produselor turistice, iar turiştii au fost întâmpinaţi cu produsele culinare specifice anotimpului. Elevii de la şcolile locale au fost ghizii turițtilor prezenți. Au avut loc spectacole şi concursuri organizate de primăria Afumaţi împreună cu instituţiile şcolare din localitate.

În afara acestor minunate proiecte și activități culturale ce pun în valoare monumentele existente în comuna Afumați, mai trebuie să menționăm lacurile aflate pe valea râului Pasărea în nord-vestul, centrul şi sud-estul comunei, cele ce prin unda lor cristalină pot oferi o bază de agrement foarte atractivă pentru turiştii aflaţi în tranzit şi pentru turiştii de weekend. Vegetaţia hidrofilă de aici este formată din specii lemnoase de sălcii şi plopi. Marginile bălţilor şi lacurilor sunt brodate cu nuferi şi stânjenei de baltă, aira dâncurile sunt populate cu specii de diferiți pești de apă dulce.

Trecută în traseul turistic principal al județului Ilfov, ca destinație de prim rang, comuna Afumați poate deveni o oază de petrecere a timpului liber pentru bucureștenii dornici de a se întâlni cu istora acestor locuri. Dacă doriți să aflați de ce marii domnitori ai Țării Românești și-au construit aici conacele și curțile domnești, veniți să vedeți cu ochii voștri acest colț de paradis. Aici vă veți întâlni cu locații de poveste, dar și cu umbrele voievozilor noștri ce mai trec și acum peste ziduri…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*