O casă cu etaj, veche de 7000 de ani – aceasta este cea mai importantă descoperire a arheologilor români şi germani care au săpat în zona sitului „Gomilă”, aflat în apropierea localităţii timişene Uivar. Aceasta este o comună din județul Timiș, formată din satele Pustiniș, Răuți, Sânmartinu Maghiar și Uivar (reședința). Numele localității vine de la cea de „Cetatea Nouă”. Prima atestare documentară a localității este din anul 1767, când au fost colonizate aici, familii de germani și de maghiari, însă pe teritoriul comunei s-au descoperit situri ale unor așezări neolitice, dar și daco-romane și medievale de factură geto – dacică.
Lucrările de cercetare la situl „Gomilă” au început prin anul 1998, când echipa condusă de prof. dr. Florin Draşovean, de la Muzeul Banatului din Timişoara, şi prof. dr. Wolfram Schier, de la Institutul de Preistorie din Berlin, a făcut primele săpături în ceea ce reprezintă cea mai mare aşezare din România aparţinând culturii Vinca/Turdaș, reprezentativă pentru perioada neoliticului. Urme ale culturii Vinca/Turdaș au fost descoperite pe teritoriul Serbiei, României şi Ungariei. Harta zonei, realizată cu ajutorul unui magnetometru, i-a ajutat pe arheologi să sape exact în perimetrul care reprezintă, practic, centrul aşezării. După ce au scos la iveală din situl multistratificat mai multe locuinţe, oamenii de ştiinţă au avut surpriza să descopere o casă cu etaj despre care, în urma testelor efectuate, s-a stabilit că are aproximativ 7000 de ani.
„Această descoperire ne schimbă fundamental viziunea asupra perioadei neoliticului. Se dovedeşte că greşeam atunci când presupuneam că oamenii din respectiva perioadă nu aveau foarte multe cunoştinţe tehnice. Casa cu etaj descoperită ne dovedeşte faptul că existau persoane specializate care ştiau exact cum se ridică o casă. Modul de dispunere a locuinţelor în cerc dovedeşte existenţa unei ierarhii”, a declarat prof. dr. Florin Draşovean. Arheologii au constatat că aşezarea avea două inele de fortificaţie, mai precis şanţuri adânci de peste trei metri. Specialiştii estimează că, pentru realizarea şanţurilor, oamenii au scos aproximativ 3.000 de tone de pământ „…într-un timp relativ scurt. Există dovezi ale faptului că şanţurile de apărare au fost întreţinute de cei care locuiau în zonă” a mai spus Florin Draşovean. Vestigiile descoperite la Uivar sunt unicate atât datorită vechimii lor (fiind unele din cele mai vechi urme ale locuirii în zona Bacanilor), cât mai ales datorită pieselor găsite aici. Dintr-un mormânt neolitic aparținând culturii Tisza-Polgar, vechi de 5500 de ani, primul de acest fel descoperit în țara noastră, au fost extrase trei vase de lut cu diferite depuneri funerare, perfect păstrate în forma lor inițială și o mască de lut, prima descopertă în Balcani (Masca Marelui Șaman?). Cercetătorii presupun că mormântul aparține unui copil, care nu împlinise încă vârsta de un an, iar în legătură cu masca rituală, întreaga echipa a fost de acord că este un unicat. Acest obiect a fost descoperit într-una din cele două locuințe aparținând culturii Vinca/Turdaș. Masca, de dimensiunile unei fețe umane, era probabil un obiect destinat Marelui Șaman (Vraci), cel care o purta, fiind astfel învrednicit cu puteri de zeu, revenindu-i dreptul de a face ritualuri întru ajutorul oamenilor și de a „vorbi” cu zei.
Casa descoperită de arheologi are o lăţime de opt metri, lungimea zidurilor fiind estimată la 12 metri. În timpul săpăturilor, specialiştii au descoperit în interiorul locuinţei atât un altar familial din lut, cât şi urme de boabe de grâu sau oase de animale şi păsări. Parterul era împărţit în şase încăperi asimetrice şi se bănuieşte că şi etajul era compartimentat la fel. Un incendiu a dus la prăbuşirea tavanului făcut din lut. „Putem spune că oamenii din Neolitic aveau condiţii mai bune decât unii care locuiesc în prezent în zone defavorizate sau de munte”, a apreciat profesorul Draşovean. În acelaşi areal, arheologii au descoperit şi o mască mortuară de lut, unicat pentru arheologia europeană. Întreg situl arheologic se întinde pe aproximativ 16 hectare şi mare parte a vestigiilor vor rămâne, probabil, pentru totdeauna ascunse, deoarece arheologii estimează că cercetarea în amănunt a întregului perimetru ar dura zeci de ani, cu un număr mult mai mare de arheologi decât în prezent. Cei aproximativ 40 de arheologi şi studenţi români, germani şi croaţi au finalizat în anul 2008 cercetările la acest sit neolitic de o valoare deosebită, iar obiectele descoperite au intrat într-un proces de restaurare și conservare, după care vor fi expuse pentru publicul larg. (G.V.G.)
Lasă un răspuns