Muzeul Judeţean de Istorie din Satu Mare își îmbogăţeşte colecțiile an după an, din punct de vedere al artefactelor și a materialului expozițional. Dintre aceste interesante descoperiri fac parte și cele descoperite în localitatea Urziceni, în apropierea punctului de trecere vamal înspre Ungaria. Date concrete despre modul de viaţă al oamenilor ce au trăit în perioada neolitică ies la suprafaţă în urma muncii pe care arheologii sătmăreni o depun în acest sit aflat în localitatea Urziceni. În anul 2003 au început aici săpăturile, descoperindu-se un cimitir ce are o vechime de aproximativ 5.500 de ani. Până în acest moment au fost dezgropate 65 de morminte, dar se presupune că în total pe acea suprafaţă s-ar afla peste 200 de astfel de gropi funerare. De curând aici au fost găsite şi două podoabe pentru păr, fabricate din aur de 24 de carate, descoperite într-un aşezământ funerar lângă osemintele unei femei. Odată cu construcţia punctului de frontieră de la Urziceni în anul 2003, s-a descoperit aici un sit arheologic ce datează din perioada neolitică. La început, importanţa acestui amplasament bineînţeles că nu avea cum să fie cunoscută, însă odată ce săpăturile au început, arheologii şi-au dat seama că au în faţă o necropolă din perioada eneolitică, având în componență cele mai multe morminte dezvelite aparţinând culturii Bodrogkeresztúr, singura descoperită până în prezent în România. Totodată, necropola oferă prilejul clarificării unor aspecte ale practicilor funerare din acea perioadă de mult apusă precum şi un studiu asupra ceramicii descoperite. „În 2003 am început săpăturile aici la Urziceni fiind descoperite 20 de morminte. Ne-am dat seama că ne aflăm într-un loc ce ne poate oferi foarte multe răspunsuri aşa că am făcut tot posibilul să şi continuăm lucrările. Deoarece fondurile pentru astfel de cercetări parcă nu sunt niciodată de ajuns, abia în anul 2005 am reluat munca primind finanţare de la Ministerul Culturii. În acel an au mai ieşit la suprafaţă încă 20 de mormite, alături de alte obiecte de valoare găsite lângă oseminte“, a declarat arheologul Cristian Virag. Tot coordonatorul sitului de la Urziceni povesteşte că timp de nouă ani săpăturile au fost abandonate din cauza lipsei de fonduri. În prezent printr-un proiect transfrontalier cu Ucraina acestea au fost reluate. La sfârşitul lunii iulie au fost scoase la iveală încă nouă morminte, iar până la data curentă au mai fost descoperite alte încă 16, ajungându-se la cifra totală de 65 de morminte descoperite. „În momentul de faţă aceasta este cea mai mare necropolă Bodrogkeresztúr din ţara noastră şi practic este cea mai importantă, la nivelul actual al cercetărilor. Pentru noi cetăţenii judeţului Satu Mare ceea ce se petrece aici are o însemnătate deosebită deoarece toate aceste morminte au un inventar aparte care îmbogăţeşte inventarul muzeului atât cu vase ceramice întregi cât şi cu podoabe fie ele din scoica spondylus fie ele din piese de os, aur sau cupru. Toate acestea vor ajunge în expoziţii unde toată lumea pasionată de istorie şi nu numai va putea merge să le vadă“, a spus Cristian Virag. Identificarea locurilor exacte unde trebuie să sape se face după analizarea cu mare atenţie a culorii solului. „În prima etapă se face decopertarea manuală sau mecanizată în funcţie de posibilităţi până la nivel de steril sau la nivel de conturare a mormintelor. Identificarea efectivă a mormintelor se face în funcţie de culoare mai închisă a solului. Odată ce acesta a fost identificat se marchează, se fotografiază urmând să fie săpat. Cimitirul este unul organizat la fel ca cele din prezent, gropile funerare sunt aşezate pe şiruri la o anumită distanţă unul de altul, ceea ce pentru noi este surprinzător având în vedere vechimea la care este această necropolă. Această organizare ne indică şi faptul că la fiecare mormânt în parte exista un semn de recunoaştere astfel încât să nu se suprapună mormintele“, spune arheologul.
Pentru a înţelege mai bine cum funcţiona civilizaţia în acea perioadă, trebuie să ştim că o comunitate din perioada eneolitică avea aproximativ 50-60 de indivizi. O astfel de necropolă ajunge să numere până la 200 de morminte, ceea ce demonstrează că a fost folosit locul pe parcursul a patru sau cinci generaţii. Ei nu aveau aşezarea în vecinătatea cimitirului, ci se perindau pe o distanţă de 20-30 de kilometri în jurul acestei zone, ocupaţia principală a lor fiind păstoritul animalelor. În anul 2014 aceste persoane sunt „readuse” într-un fel de viaţă, prin intermediul acestor cercetări, analizele antropologice arătându-le arheologilor sexul persoanei, vârsta pe care a avut-o la data decesului, cauza decesului, bolile pe care le-a avut, dacă a suferit fracturi în timpul vieţii şi multe alte amănunte care să contureze o imagine clară a modului în care trăiau oamenii pe atunci, mai precis cu ce se confruntau efectiv în viaţa de zi cu zi. „Cea mai certă dovadă pe care noi o putem avea se determină în urma unei analize antropologice, dar pe de altă parte noi aici la faţa locului deja după dimensiunea oaselor şi a craniilor, dar şi după inventarul funerar dacă persoana este bărbat, femeie sau copil. Un lucru ce ţine tot de organizare şi care ne ajută pe noi ţine de modul în care au fost înmormântaţi. Femeile sunt poziţionate în partea stângă în poziţie ghemuită, iar bărbaţii tot în aceeaşi poziţie doar că pe partea dreaptă“, povesteşte Cristian Virag.
Arheologul a mai explicat şi că bunurile pe care familiile persoanelor decedate le puneau lângă cei pe care i-au pierdut, indică sexul acesteia. Lângă bărbaţi se găsesc de cele mai multe ori cuţite de silex, de cupru, vârfuri de săgeţi şi tot felul de unelte pe care le foloseau la vânătoare, curăţarea pieilor şi tranşarea cărnii, iar lângă femei se găsesc până la şapte vase ceramice şi în unele cazuri podoabe cum ar fi mărgele din scoică „spondylus” în jurul bazinului sau la picior, podoabe de aur în zona calotei craniene şi mărgele din spirale de cupru şi multe altele. Numărul de obiecte reflecta şi poziţia socială pe care o aveau în societate. În multe dintre cazuri, aflăm de la Cristain Virag, rudele dezgropau defunctul pentru a-i lua obiectele deoarece doreau să le păstreze pe mai departe în familie. Tot aici au fost găsite două podoabe de aur folosite cel mai probabil pentru prinderea părului. Aceasta nu este prima descoperire de acest gen, astfel de bogăţii mai descoperindu-se şi în anul 2005. „Primul mormânt care a avut podoabe de aur a fost descoperit în anul 2005, avea două piese de aur în zona capilară a unei femei de 30 sau 35 de ani. Astfel de piese de aur sunt foarte rare, dar noi am avut şansa să mai găsim încă două frumoase exemplare şi de curând, în mormântul cu numărul 41. În jurul acestora au apărut multe teorii care spun că ar putea fi cercei, însă piesele nu au un sistem de prindere pe ureche şi nici nu pot sta pe ureche pentru că au formă conică ascuţită. Pe de altă parte piesa este prelucrată din foiţă de aur de 24 de karate prin batere la rece, ştim bine că acest tip de aur este moale ceea ce însemnă că nu poate fi aşa simplu. Prin urmare cel mai probabil acestea au fost ace de păr“, spune entuziasmat Cristian Virag (bijuteriile de aur au formă de trompețică, ca symbol al „semnalului”: „Cine trebuie să audă, va auzi!” – n.a.).
Ghindele Robert, şeful departamentului de arheologie din cadrul Muzeului Judeţean din Satu Mare vine în completarea colegului său şi ne spune că… „Aici a fost descoperit cel mai vechi obiect din aur de pe teritoriul judeţului (început de mileniu III î.Hr.)”, completează el, trecând la aşezările din Epoca bronzului şi cea romană de la Petea-Vamă: „Pe părţile română şi maghiară ale frontierei au fost descoperite peste 2.000 de complexuri arheologice, pe o suprafaţă mai mare de patru hectare. Este cea mai extinsă suprafaţă cercetată arheologic din N-V României”. Li se adaugă limesul (sistem de fortificare compus din val şi şanţ) roman din „zona barbară de la Supuru de Sus” – „probabil cea mai timpurie frontieră a Daciei romane, retrasă mai târziu pe linia Carpaţilor” -, cercetat pe şase kilometri.
Aceste obiecte de aur de 5000 de ani vechime descoperite la Urziceni vor intra la categoria tezaur, urmând ca în viitor să fie expuse pentru ca toată lumea să poată să le admire. „Aceste obiecte au o valoare inestimabilă pentru noi toţi. (…) acestea vor fi curăţate, conservate şi hârtiile necesare vor fi întocmite pentru a fi trimise Ministerului Culturii pentru a putea fi catalogate ca tezaur. Acestea vor fi expuse în sala de tezaur a muzeului din municipiul nostru“, a declarat Ghindele Robert. În Urziceni se munceşte chiar şi acum unde mormintele atent conturate aşteaptă să fie săpate de arheologi. Săpăturile vor mai continua… (G.V.G.)
Lasă un răspuns