Excepționala piesă „Opaiţ – Dyonysos” expusă la Muzeul Dunării de Jos din Călărași

Muzeul Dunării de Jos din Călărași expune în perioada 1 – 30 aprilie, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”, o piesă cu valoare excepţională, numit „Opaiţ – Dyonysos” (un opaiț antic fragmentar). Pe parcursul lunii aprilie, vizitatorii secţiei Arheologie vor putea admira acest opaiţ ce-l întruchipează pe Dionysos, descoperit la Ostrov, judeţul Constanţa, în zona Ferma 4, în urma unor cercetări de teren.

Este remarcabilă asemănarea formei feţei şi a detaliilor acesteia cu o statuetă din bronz descoperită la Pompei (Rediscovering Pompeii, /Sodo, A.M./, 140, cat. 5; Kaufmann-Heinimann 1998, 216, GFV14, Abb.158) şi de asemenea cu „herma bifrons”, cu imaginea lui Dionysos adolescent ce apare în capătul tijei unui candelabru descoperit la Callatis (Preda 1965, 237-238, fig.4 şi 5; Irimia 1966, 24-26, cat. 14; Golhelm 1994, 201, cat.78 /cf. Simion G. 2003/; Traiano 1999, 290, cat.240 /cf. Simion M. 2003/; Simion G. 2003, 87, Pl. L, nr. 57, fig. 29; Simion M. 2003, 161, cat.277; Simion M. 2012, 136, cat. 174).   Asemănări găsim deaemenea şi la cele patru busturi ornamentale (bacchusbusten) ce decorau un suport pliabil (klappegestel) descoperit la Augst (Kaufmann-Hainemann 1977, 120-121, cat.189, tafel 119-123, sec. III p.Chr.) Multe asemănări găsim şi la o aplică aflată în Musée des Beaux-Arts din Lyon (Boucher 1973, 13, cat.25, bustul unei bacante). Apropiată este credem şi reprezentarea figurii pe o statuetă din fildeş de la Savaria (Zoltán 1962, fig.13, tav.IX-X). Trăsături ale feţei, practic identice apar şi la o piesă din bronz (Eros-Amor) datată sec.I-II d.Hr. (Gorny & Mosch 222, 59, cat. 44)”, susţin reprezentanţii Muzeului din Călăraşi. Zeu al vinului și  zeu al puterii roditoare a pământului, cunoscut ca Dionysos, numit şi Bacchus („Zgomotos”, Cel ce vine cu gălăgie mare) atât de greci, cât şi de romani, Dionysos era fiul lui Zeus şi al Semelei, fiica lui Cadmos rege al Tebei.

O mare parte dintre scriitorii antici considerau că Dionysos ar fi originar din Tracia, de acolo cultul său extinzându-se, ulterior, spre celelalte regiuni greceşti, începând cu Atica şi Beoţia (regiuni ale Greciei antice), unde mitologia plasează o invazie a tracilor (de fapt expansiunea Geților de Aur primordiali peste întreaga Europă, parte din Asia și nordul Africii). Alţi scriitori antici afirmau însă că Dionysos era o zeitate de origine frigiană. Unele legende susţineau că Dionysos era un zeu copil, ipostază în care era venerat la Delfi. Se pare că iniţial (în Grecia clasică) Dionysos se prezintă ca o zeitate populară având rolul de a-l învăţa pe om să cultive viţa-de-vie, şi să facă vinul. De aceea, amplificarea cultului său reflectă răspândirea tehnicilor de cultivare a viţei-de-vie pe teritoriile greceşti. Începând cu perioada elenistică apar serbările bahice din ce în ce mai îndelungate, mai complexe şi, în multe privinţe mai neînfrânate, Dionysos devenind zeul forţei roditoare a naturii, purtător al legilor şi al civilizaţiei, iubitor al păcii.

Ca simbol al vechii religii a Geților de Aur primordiali, el reprezenta venirea timpului „amețit” (timpul „Nodului lui Isis”), atunci când finalul unui timp se va suprapune cu un nou început de lume, iar senzația generală va fi de amețeală cumplită, ca într-o beție continuă. Alaiul lui Dionysos are în componența sa ființe fabuloase și mascați, așa cum au rămas perpetuate și în folclorul nostru autentic. Delirul și sfâșierea corpurilor ce aveau loc în cadrul serbărilor dionysiace simboliza „pasul la histerezis” pe care îl va face fierul din sângele nostru și ruperea corpurilor (formelor). Chiar și culoarea roșie a chipului lui Dionysos de pe opaițul descoperit la Ostrov (jud. Constanța) simbolizează prețul sângelui și al vieții în materie pe care îl vom plăti la un moment dat, dacă nu respectăm tradiția și perceptele religioase ce vor să ne salveze. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*