Colaborare internațională la cercetarea sitului neolitic de la Tăşnad (jud. Satu Mare)

Un grup de arheologi din Marea Britanie, Rusia, Argentina, SUA, Bulgaria şi România au participat la săpăturile arheologice de la Tăşnad (jud. Satu Mare). Taberele de cercetare au fost organizate de Institutul Arheologic din Londra, în colaborarea cu Muzeul Judeţean Satu Mare. Grupul de arheologi au efectuat săpături în zona unei aşezări din Neoliticul Timpuriu situată lângă Tăşnad. „Este vorba de o aşezare cu o vechime de peste 7.000 de ani, circa 5.000 î.Hr.. Este vorba de o descoperire arheologică importantă întrucât este prima aşezare de agricultori din Nord-Vestul României”, ne-a declarat profesorul Ulrike Sommer din Londra, specializat în arheologie preistorică. „Prin săpăturile pe care le facem încercăm să înţelegem cine erau şi cum au trăit  oamenii din această aşezare”, ne-a declarat Ciprian Astaloş, cercetător la Muzeul Judeţean Satu Mare.

La situl arheologic din Tăşnad numit „La Sere”, pasionaţii de arheologie au scos la iveală, pe parcursul săpăturilor arheologice, fragmente şi vase de ceramică, unelte din perioada neolitică timpurie, situl de la Tăşnad fiind foarte bine prezervat.

„Acest proiect de cercetare al sitului arheologic Tăşnad este o cooperare internaţională între Muzeul Satu Mare şi Institutul de Arheologie din Londra care ţine de Universitatea din Londra (University College London). Grupul de studenţi străini sunt conduşi de profesoara de arheologie, Ulrike Sommer care predă la Universitatea din Londra. Este un sit arheologic important din epoca neolitică care datează de aproximativ 6000-5500 î.Hr. Şi anterior venirii lor au fost numeroase săpături arheologice făcute de Muzeul din Satu Mare, săpături care au salvat vestigiile pe locurile unde s-au făcut hotelurile, casele de vacanţă, piscinele din preajma ştrandului termal. Sunt descoperite cantităţi mari de ceramică (fragmente de vase, mai rar vase întregi), unelte din piatră, figurine din lut, morminte, etc. Toate descoperirile se depozitează la Muzeul Judeţean Satu Mare. Cu echipa britanică facem o cercetare foarte amănunţită a sitului neolitic pentru a recontitui modul în care au trăit oamenii în trecut şi modul în care s-a format situl. Se înregistrează totul cu aparatură, echipa are aparatură specifică, şi prin desen. Tot materialul găsit este spălat, inventariat şi introdus într-o bază de date. De asemenea, luăm numeroase mostre de sol, care sunt spălate în vederea identificării de eventuale seminţe carbonizate, acestea ar duce la a ne da seama ce mâncau oamenii de atunci, ce plante cultivau, cum era viaţa lor de zi cu zi.Oasele de animale ne oferă indicii despre hrana locuitorilor de atunci. Acest sit arheologic este important pentru că este legat de începuturile vieţii agricole în această zonă a Europei şi poate fi un reper în studiul răspândirii agriculturii pe parcursul a mai multor milenii, începând din Orientul Apropiat ( Irakul de azi, Iran, Siria), spre sudul, apoi centrul şi în cele din urmă, vestul Europei şi Anglia, de unde vine grupul de studenţi. Lucrăm cu studenţi din anul I şi anul II, care îşi fac practica aici, sunt unii dintre ei care vin pentru al doilea an consecutiv la Tăşnad”,a declarat Ciprian Astaloş.

Doamnei profesoare Ulrike Sommer îi place să facă săpături arheologice, este o pasiune de a investiga urmele trecutului. A făcut săpături arheologice şi în Irak, unde a excavat şi a făcut localizarea primilor agricultori, a culturii agricole străvechi, din Irak s-a pornit cultura de grâu şi orz. Acolo au fost animale sălbatice ca oaia şi capra, care au fost ulterior domesticite. Profesoarei îi place foarte mult România, unde a întâlnit colegi de breaslă cu care a colaborat foarte bine. Cu  cei din Satu Mare a legat o prietenie şi o colaborare frumoasă. ,,Grupul este format din 26 de studenţi din ţări diferite ca Brazilia, Portugalia, Anglia şi au fost studenţi şi din România. Studenţii de la universitatea engleză studiază cultura română, iar situl din Tăşnad este un stagiu de practică, este parte din ceea ce trebuie să facă pentru obţinerea licenţei în arheologie’’   mai adaugă Ulrike Sommer. Alex Bliss este un tânăr englez care şi-a ales să-şi facă lucrarea de licenţă chiar pe situl arheologic Tăşnad. El este în ultimul an la facultate şi vine pentru al doilea an consecutiv în România, la Tăşnad. Este pasionat în a cerceta trecutul, de a vedea cum au trăit în neoliticul primitiv  oamenii şi de a le reconstitui pas cu pas, punând cap la cap indiciile descoperite modul lor de viaţă şi de raportare la natura înconjurătoare. Îi place foarte mult cultura românească şi oamenii din România şi ar vrea să se întoarcă în ţara noastră, poate chiar pentru a lucra aici ca arheolog. Alex, împreună cu profesoara de arheologie şi cu arheologul Ciprian Astaloş ne-au arătat cu mult entuziam obiectele pe care le-au descoperit la situl din Tăşnad  „La Sere”. Ne-au arătat un obsidian, care este o rocă vulcanică asemănătoare sticlei, este foarte ascuţită şi era foarte bună pentru uneltele pe care le confecţionau oamenii de atunci. Le puteau combina cu celelalte obiecte confecţionate din os pentru a realiza de exemplu săgeţi şi cuţite şi a crea şi topoare pentru a tăia copacii. Ne-au arătat şi obiecte pe care le foloseau ca râşniţe pentru a zdrobi grâul şi a face făină. Toate aceste obiecte descoperite sunt elementele dintr-o poveste, povestea de viaţă a oamenilor din trecut care au trăit în această zonă istorică străveche. Ajutorul oferit de echipa sosită din Anglia este neprețuit și este îmbucurător faptul că arheologii se simt bine în aceste locuri, că s-au integrat repede și că își doresc să revină. Sit-ul arheologic „La Sere” de la Tăşnad este  unul din cele mai întinse şi bogate situri al culturii „Starcevo-Criş” cunoscute în nord-vestul României: locuinţe de suprafaţă, bordeie, gropi menajere, morminte. Materiale descoperite sunt  ceramică de bună calitate tipică, industrie litică (în special a obsidianului) bine dezvoltată, plastic, etc.. Situl a fost afectat de apele Cehalului pe de o parte, iar pe de alta de lucrările de extindere a ştrandului Tăşnad. Descoperirile arheologice validate de mărturii istorice demonstrează vechimea şi continuitatea viețuirii umane pe actuala vatră a Tăşnadului, din neolitic până în zilele noastre. Localitatea a primit statutul de oraş în anul 1968, iar în prezent are o populatie de 10 mii de locuitori. Orașul Tășnad se află în partea de sud-vest a județului, la o distanță de 60 km de la reședința județului, și 25 km de la Carei.

Pentru mine cel mai important lucru e ca oamenii să înţeleagă că nu suntem vânători de comori, nu căutăm obiecte pentru a le expune, aşa cum cu siguranţă multă lumea crede. Pe noi ne interesează mai mult relaţia dintre obiecte, identificarea unor urme de structuri de locuinţe. Pentru noi mai interesant decât un obiect spectaculos pot fi aşchiile de oxidian sau de silex care ne arată că în acel loc cineva a cioplit piatră. Prin studierea lor ne putem da seama de modul în care a fost cioplită piatra. De asemenea importantă este descoperirea unor grâne carbonizate care ne dau informaţii despre ce cultivau şi ce mâncau aceste populaţii. Încercăm să facem tot posibilul pentru a identifica crâmpee din modul de viaţă cotidian a populaţiilor din preistorie“, a declarat specialistul Ulrike Sommer. Situl arheologic de la Tăşnad are o istorie destul de lungă din punct de vedere al cercetării arheologice. Bogăţiile locului au fost descoperite încă din anii 1970 pe când se construia canalul Cehal. Locul a fost valorificat abia în anii 1980 de către Neţa Iercoşan, pe atunci arheolog la Muzeul din Carei. Săpături au fost efectuate aici încă din anii 1990, ca mai apoi din 2001 Muzeul Judeţean Satu Mare să înceapă să facă prin intermediul specialiştilor care lucrează în această instituţie, numeroase săpături de salvare datorită extinderii ştrandului. „Descoperirile de aici sunt extraordinare. S-au găsit situri din mai multe epoci, din neolitic, din epoca cuprului, din epoca bronzului, câteva contexte celtice şi din epoca migraţiilor. Ceea ce ne interesează pe noi aici este situl din neoliticul timpuriu, aşa numita cultură Starčevo-Körös–Criş, care apare răspândită pe un spaţiu imens din Serbia, aproape toată România, sudul Ucrainei şi Ungaria. Aceasta este prima cultură arheologică a agricultorilor din neolitic, care se stabilesc în această parte a Europei“, ne povesteşte arheologul Astaloş Ciprian. Bogăţia sitului este incomensurabilă, dat fiind faptul că timp de 10 ani de zile de aici informaţiile parcă tot ieşeau la suprafaţă. Dat fiind acest fapt, în anul 2012 a început colaborarea cu Universitatea din Londra şi cu Institutul de Arheologie din Anglia. „Prin această colaborare ne propunem să studiem în detaliu o mică parte a acestui sit care a fost la scară largă deja explorat. În detaliu însemnând, înregistrarea fiecărui obiect în locul unde a fost găsit şi efectuând numeroase analize asupra lui. Pământul este spălat astfel încât să obţinem seminţe carbonizate şi pentru a nu pierde nici cele mai mici obiecte. Sperăm ca aceste analize pe viitor ne vor da cât mai multe răspunsuri la întrebările noastre”, declară Astaloş Ciprian.
Arheologia înainte de toate depinde foarte mult şi de noroc, cu toate că poate părea absurd. Răspunsurile pe care crezi că le poţi găsi într-un anumit loc din păcate nu sunt tot timpul acolo. „De la început am sperat să pot găsi diferite contexte precum case sau gropi de provizii. În ultimii ani am săpat pentru a afla nivelul ocupaţional al aşezării, dar nici acum după trei ani, din păcate nu am ajuns la nivelul unde am putea identifica ceea ce dorim să găsim cu adevărat. Este foarte posibil ca după finalizarea săpăturii să constatăm că nici nu existau în acest loc“,  mărturiseşte arheologul britanic Ulrike Sommer.

Zona unde actualmente se sapă este foarte importantă, putând fi chiar considerată un punct de referinţă atât pentru ţara noastră cât şi pentru toată partea de est a Europei. „Este un loc într-adevăr foarte important atât pentru România cât şi pentru neoliticul est-european, datorită poziţiei Tăşnadului la limita ultimelor dealuri ale Transilvaniei şi la întâlnirera cu marea câmpie ungară. Oamenii traversând România din orientul apropiat au întâlnit alt mediu fiind nevoiţi să se adapteze altor forme de relief. Au trebuit să înveţe cum să cultive noi plante şi noi metode de a-şi creşte animalele. Din acest punct populaţia vremii a trecut spre marea câmpie ungară spre centrul Europei şi pe urmă în vestul Europei“, mărturiseşte Ulrike Sommer. De curând aici a fost găsită o statuetă de dimeniuni mici care înfăţişează o siluetă umană. „Una dintre cele mai interesante artefacte a fost găsită cu câteva zile în urmă. Este o figurină umană, un exemplar frumos al artei neolitice. Realizată din argilă aceasta înfăţişează o femeie şezând. Nu este foarte bine conservată, dar pentru noi este încă o dovadă ce ne îndeamnă să mergem mai departe în căutarea răspunsurilor“, explică specialistul britanic.

Momentan săpăturile sunt făcute în adâncime în speranţa că o structură de locuinţă din perioada neolitică va ieşi la suprafaţă. Până în acest moment au fost înregistrate aproximativ 7000 de obiecte. Planul este ca la finalul săpăturilor să se creeze o imagine tridimensională a aşezării. „Înregistrăm fiecare obiect găsit cu ajutorul staţiei totale, iar la final dorim să facem o reconstituire tridimensională care ne va da idei despre relaţiile dintre obiecte şi implicit despre modul de viaţă al oamenilor din neolitic“, concluzionează arheologul Ulrike Sommer.

Astfel, prin acestă colaborare și această deschidere internațională a cercetării arheologice de la Tășnad (jud. Satu Mare) se va putea scrie câteva pagini albe din istoria strămoșilor noștri de acum 7000 de ani. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*