Când aud despre sondajele trucate privind existența celor mai fericiți oameni, care trăiesc în țările nordice, sincer mă pufnește râsul. Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda fac parte dintr-o uniune nordică care copiază parcă regimul sovietic din anii 1920. Guvernele socialiste din aceste țări aplică ad litteram un fel de NEP sovietic după idelurile lui Ulianov zis Lenin. Românii cunosc prea puțin despre realitatea acestor țări care sunt conduse încă din anii 1930 sau imediat în 1945 de cele mai socialiste și longevive guverne, care au avut model pe liderii sovietici cei mai internaționaliști. Cei care măsoară în aceste sondaje fericirea o înregimentează doar în parametrii marxism-leninismului și materialismului dialectic. Atâta îi duce capul pe unii sociologi legați la ochi, să vadă cât beau și mănâncă sau câte city break-uri fac norvegienii sau finlandezii, restul e … tăcere. Sunt țări în care invazia islamică a atins paroxismul, unde zonele „no go” sunt la ordinea zilei și unde nici poliția nu are curajul să intre. În orașele nordice seara pe stradă femeile sunt agresate de patrulele șaria, iar tinerii riscă să cadă în mijlocul ambuscadelor între bandele de imigranți a căror singură distracție este să dea foc la mașinile parcate. De biserică, Dumnezeu sau cultură nu se mai vorbește în țările nordice, acestea fac parte din istorie, prezentul e o pastișă progresistă după model sovietic. La începutul anilor 2000 când am fost la un curs de administrație în țările nordice am fost șocat să observ cum acolo guvernele prin metodele socialiste controlează aproximativ ca în romanul „1984” viața cetățenilor. La finalul cursurilor le-am și spus gazdelor, spre stupoarea lor, că noi est-europenii nu am reușit să construim comunismul, dar ei da, după modelul sovietic.
Țările nordice au realizat visul lui Lenin să construiască o societate fără niciun Dumnezeu, biserică, libertate reală sau tradiții. Sigur că ateismul lor gregar e înlocuit în ultimii ani de un islamism progresiv pentru că în religie nu există niciodată tabula rasa. În realitate, ateismul este avangarda islamismului în Europa. Barnevernet-ul norvegian e un fel de pastișă a kgb-ului sovietic. Se „delapidează” copiii de la familii pentru a fi oferiți noii nomenklaturi progresiste, care conduce uniunea țărilor nordice. Acest model de răpire a copiilor de către stat era metoda preferată a leniniștilor pentru a teroriza și regulariza societatea conform unei elite subțiri și rapace. Familia Bodnariu a fost norocoasă că și-a recuperat copii și au hotărât să se mute în România, încă un stat în care normalitatea și bunul simț fac casă bună cu spiritul democratic și tradiția europeană. Deja, treptat tot mai mulți cetățeni nordici aleg să emigreze în țările noii Europe: Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria sau România, unde drepturile și libertățile cetățenești sunt respectate, la fel ca și libertatea religioasă. Norvegienii par că nu mai au altă cale de ieșire din impas: ori devin socialiști, ori islamiști. Norvegiana Silje Garmo și fetița ei, Eira, și-au găsit refugiu în Polonia în luna mai 2017, unde mama a depus o cerere de azil. Presa poloneză scrie că Silje Garmo, care are deja o fetiță de 12 ani luată de Barnevernet, a fost acuzată de Barnevernet, sistemul norvegian de protecţia copilului, că a folosit substanțe interzise și că a avut un „stil de viață haotic”, suferind de „oboseală cronică”.În timp ce era însărcinată cu al doilea copil, Barnevernet a monitorizat-o în mod constant, vrând să găsească dovezi ale dependenței de droguri, însă, potrivit rapoartelor medicale, nu au găsit.Internată cu forța într-un centru special pentru mamele tinere din Norvegia, femeia a reușit să fugă și să meargă în Polonia cu bebelușul nou-născut, unde a cerut azil. Deşi Convenţia de la Haga stipulează în mod clar că serviciile de protecţia copilului sunt prerogative ale statului de rezidenţă, Barnevernet a determinat autorităţile competente din Norvegia să o declare dispărută pe mamă din Sistemul de Informații Schengen și să lanseze o cerere internaţională de oprire a pașaportului acesteia. În Finlanda cazul Smicală este arhicunoscut. În general țările nordice s-au despiritualizat iar societățile s-au desacralizat. Treptat cetățenii nordici vor realiza că Polonia, Ungaria, Slovacia sau România sunt țări democratice care le poate oferi siguranță, respect, demnitate, intimitate și libertatea credinței personale. Viitorul sună central și est-european.
Lasă un răspuns