Cum s-a format R.S.S. Moldovenească

Privirea critică a unui simplu cititor de istorie este şocată în primul rând de tonul triumfalist, entuziasmat al scrierilor sovietice care tratează evenimentele de după 28 iunie 1940 ca pe un carnaval, ca pe manifestare sărbătorească de masă. Lipsesc, din păcate, din aceste scrieri, vuietul tancurilor, împuşcăturile, ţipetele şi vaietele celor torturaţi şi schingiuţi de NKVD. Lipseşte frica şi desnăndejdea sutelor de mii de oameni care nu mai erau stăpâni pe destinul lor, lipseşte tristeţea sutelor de mii de refugiaţi, calvarul altor sute de mii deportaţi în Siberia. Sunt multe, foarte multe întrebări ce s-au sedimentat în conştiinţa românilor basarabeni, terorizată şi diformă. Sunt multe, foarte multe întrebări care au fost şi încă vor mai fi… Câteva dintre acestea, legate de evenimentele de după  28 iunie 1940, au fost clarificate cu ajuntorul a doi istorici basarabeni: Anton Moraru şi Petru Săndulache.

 Armata sovietică a intrat în Basarabia şi în Bucovina de nord în ziua de 28 iunie 1940, însă RSS Moldovenească a  fost creată abia în 2 august, adică la mai mult de o lună. Cine şi cum a administrat acele teritorii în acel interval de timp?…

Anton Moraru: Înainte de sesiunea Sovietului Suprem al URSS au fost adoptate mai multe hotărâri care au avut o imensă importanţă politică. Astfel, la 2 iulie 1940, în cadrul şedinţei Biroului Politic al PCUS, I. Stalin, V. Molotov, N. Hrusciov, M. Calinin, L. Beria, M. Kaganovici şi alţii au discutat „Problemele CC al PCUS din Ucraina”, respectiv chestiunea formării comitetelor de partid judeţene şi comitetelor executive judeţene din Basarbia şi Bucovina de nord. Nu este însă clar de ce dezbaterea nu a fost pusă sub genericul ,,Problemele Comitetului Regional Moldovenesc al PC din Ucraina şi ale PC al RASSM”*, deoarece, după 28 iunie 1940, după cum se ştie, puterea lor s-a extins temporar şi asupra teritoriului Basarabiei. Nu este exclus ca aceasta să fi fost una dintre tentativele lui N. Hrusciov şi a altor lideri din Ucraina de a lăsa intact statutul de mai înainte al RASSM şi al organizaţiei de partid moldoveneşti în vigoare, de a include Basarabia în componenţa RSS Ucrinene, deoarece V. Molotov a menţionat în nota sa din 28 iunie 1940 că Basarabia „e populată, în temei, cu ucraineni”**.

Pentru I.V. Stalin nu avea vreo importanţă esenţială  în ce mod va fi rezolvată chestiunea Moldovei. Dar în urma discuţiilor şi a schimbului de opinii,  la 2 iulie 1940,  Biroul Politic al PC al PCUS a adoptat următoarea hotărâre: „Înaintea de formarea raioanlelor, a se permite CC al PC din Ucraina să formeze în Basarabia şi în partea de nord a Bucovinei comitete judeţene ale PC din Ucraina şi comitete executive judeţene în  următoarele judeţe: Chişinău, Hotin, Soroca, Akerman, Cahul, Bender şi Cernăuţi

Aceasta este prima hotărâre oficială a Biroului Politic al CC al PCUS în chestiunea construcţiei de partid şi de stat din Basarabia. Biroul Politic a stabilit că „componenţa comitetelor judeţene ale PC al Ucrainei şi a comitetelor executive judeţene se aprobă de PC din Ucraina”, nu de Biroul Politic al PC din toată Uniunea Sovietică, după cum era de aşteptat, avându-se în vedere statutul poporului moldovenesc. S-a mai hotărât: „Componenţa comitetelor executive judeţene se publică în ziarele judeţene din partea Prezidiului Sovietului Supream al RSS Ucrainene”, nu din partea Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Astfel Stalin a lăsat  toate chestiunile legate de crearea organelor de partid şi de stat din Basarabia, determinarea soartei poporului moldovenesc, pe mâinile lui Hrusciov şi ale celorlalţi lideri ucraineni.

Faptul că I.V. Stalin a lăsat destinul Basarabiei pe mâinile lui N.Hrusciov şi ale altor lideri ucraineni s-ar părea neimportant, în realitate el a jucat un rol nefast pentru viitorul Basarabiei şi a locuitorilor săi. Pe baza hotărârii Biroului Politic al CC al PC al PCUS, la 9 iunie  1940, CC al PC din Ucraina a aprobat componenţa comitetelor judeţene ale PC al Ucrainei în Basarabia Sovietică şi în Bucovina de nord. Dintre toţi membrii acestora doar doi erau moldoveni: T.A. Konstantinov şi S.S. Zelenciuc, dar nici aceştia nu erau originari din Basarabia.

La câteva zile, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a confirmat componenţa comitatelor executive din Basarabia şi Bucovina de nord, care exercitau funcţiile puterii sovietice în judeţe.  Între cei 75 de membri ai comitetelor executive judeţene, 71 erau ruşi şi ucraineni şi doar patru moldoveni. Iar între cei 51 de membri ai celor nouă comitete judeţene ale PC al Ucrainei au fost confirmaţi doar doi moldoveni, cu toate că în ţinut activau aproximativ 400 de foşti ilegalişti din Basarabia

Petru Săndulache: Esenţial este acum să răspundem la următoarea întrebare: unde a dispărut organizaţia de partid din Basarabia, care număra aproximativ 400 de membri? Doar ea, conform logicii, ar fi trebuit să se situeze în fruntea evenimentelor politice ce s-au desfăşurat şi aveau să se desfăşoare. Şi ar mai fi o întrebare: de ce şi cu ce drept conducerea RASSM a luat în mâinile sale puterea de pe întregul teritoriu al Basarabiei, care era de aproape nouă ori mai mare decât suprafaţa RASSM?

În ziarul „Sovietskaia Moldavia” din 29 iunie 1940 se scria: „În noaptea de 28 iunie, în cadrul consfătuirii extraor-dinare a comitetelor orăşenesc Chişinău şi regional, a fost constituit Comitetul revoluţionar provizoriu al Basarabiei”.

Devenind un organ provizoriu revoluţionar, de stat, acest comitet a intreprins o serie de măsuri energice în scopul formării comitetelor provizorii revoluţionare, a detaşamentelor populare înarmate, a comitetelor de sprijin a Armatei Roşii în judeţe, oraşe şi sate. Cu alte cuvinte, încă din 28 iunie 1940 pe întregul teritoriu al Basarabiei exista un guvern provizoriu ce trebuia să exercite puterea, după ce aveau să fie desfiinţate structurile politice existente.

Care a fost atitudinea administraţiei sovietice faţă de populaţia românească din ţinut?

M.: În hotărârea Biroului CC al PC din Moldova, din 21 iunie 1989, s-a subliniat că „în momentul eliberării Basarabiei şi reunirii sale cu Patria Sovietică, în iunie 1940, faţă de organizaţia comunistă a Basarabiei, care ieşise din ilegalitate, a fost comisă o nedreptate: ea nu a fost recunoscută ca o unitate de partid”. În al doilea rând, după cum s-a stabilit şi în şedinţa Biroului CC al PC al Moldovei, din 1 iulie 1989, represiunile în masă din Basarabia au început în anii 1940-1941. Ele au fost îndreptate împotriva aşa-numitelor „elemente sociale-străine”. Se ştie că la 13 iunie 1941 a avut loc o deportare în masă, căreia i-au căzut victime 4.500 de familii moldoveneşti. Dar şi până atunci şi după aceea au avut loc multe asemenea acţiuni represive şi de deportare. O responsabilitate directă pentru aceste nelegiuri o poartă cadrele de partid de la noi, dar şi din Ucraina, în frunte cu N. Hrusciov, S.K. Timoşenko, D.S. Korotcenko, I.G. Lâsenko, P.G. Borodin şi alţii.

Ştim că la cea de a VII-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS, la care s-a hotărât soarta Basarabiei şi Bucovinei de nord a fost invitată câte o delegaţie din cele două ţinuturi. Câţi membri cuprindeau delegaţiile? Şi din cine erau compuse?

A.M.: Din partea Basarabiei şi Bucovinei de nord a participat o singură delegaţie compusă din 32 de persoane, dar fără drept de vot, fiind socotită drept „oaspete”!

Atunci cine a reprezentat interesele Basarabiei şi Bucovinei de nord la respectiva sesiune?

P.S. Nimeni!..

A.M.: La 2 august 1940, pe ordinea de zi a Sesiunii a VII-a a Sovietului Suprem al URSS, la punctul doi, figura chestiunea „Despre formarea Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti unionale şi includerea părţii de nord a Bucovinei în componenţa RSS Ucrainene”. Dacă chestiunea formării RSSM este cât de cât clară, nu este deloc clară pentru ce a fost introdusă aici şi problema Bucovinei de nord şi, mai ales, de ce aceasta a fost inclusă în componenţa RSS Ucrainene, la fel ca şi judeţele Akerman şi Ismail ale Basarabiei. În momentul în care aceste judeţe au fost incluse în componenţa Ucrainei, românii basarabeni reprezentau 28,6 la sută, iar ucrainenii numai 25,4 la sută, din numărul populaţiei. Ulterior, în aceste judeţe, au fost strămutate peste şase mii de familii din regiunile Cernigov, Sumi, Vibiţa, Lvov, Volân şi Kameneţ-Podolsk, ceea ce a dus la schimbarea artificală a raportului etnic din sudul –Basarabiei.

Vă rugăm să vă referiţi la chestiunea delimitării teritoriale dintre RSS Moldovenească şi RASS Moldovenească

A.M.: De la 10 iulie la 2 august 19140 s-a desfăşurat cea mai mare dramă incongnito între RSS Moldovenească şi RASS Moldovenească, în privinţa stabilirii frontierei comune. După 10 iulie Biroul Politic al C.C. al PCUS şi Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a cerut RSS Ucrainene şi RSS Moldoveneşti să facă „propuneri” cu privire la stabilirea frontierei comune dintre Ucraina Sovietică şi RSS Moldovnească.

P.S.: Cu toate că se cunosc aceste propuneri, nu ştim cum anume s-a făcut târgul şi nici nu ştim cum au reuşit ucraineii să-l convingă pe Stalin că trebuie ciopârţită harta Basarabiei. Eu cred că problema frontierelor n-ar fi trebuit să existe. Basarabia şi Bucovina de nord nu au intrat nicodată în componenţa Ucrainei, iar graniţele RASS Moldoveneşti erau stabilite încă din 1924, când s-a înfiinţat.

Cred că se impune şi o concluzie…

A.M.: RSS Moldovenească a fost formată conform principiilor totalitariste, care dominau în acea perioadă URSS. În primul râNd, nu a fost luat în seamă dreptul populaţiei româneşti din Basarabia. Aceasta, ca parte componentă a României, n-a fost recunoscută, conform documentelor internaţionale, de URSS. Era un paradox. Basarabia era reunită cu Moldova de peste Prut din 1918, pe baza dreptului juridic şi a actului din 27 martie 1918. Acest drept juridic a fost recunoscut de marea majoritate a statelor europene. Istoricii sovietici au fost obligaţi, mai bine de 70 de ani, să falsifice actul din martie 1918 şi să apere concepţia stalinistă privitoare la Basarabia.

Iată de ce putem spune acum că „alipirea” Basarabiei la URSS este un act nelegitim. Sub aspect juridic, azi nu putem vorbi despre intrarea  Basarabiei în componenţa URSS, cu atât mai mult despre intrarea ei de bună voie, deoarece această chestiune nu a fost examinată, cel puţin formal, cum s-a procedat în cazul republicilor baltice, care au fost primite în URSS în aceeaşi sesiune.

* Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, creată în 1924, în componenţa RSS Ucrainene

**Că Ucraina a dorit dintotdeauna să încorporeze Basarabia şi Bucovina de  nord între graniţele sale nu este o noutate. Ea a urmărit acest lucru încă din momentul în care Basarabia şi-a declarat autonomia, devenind Republica Democratică Moldovenească, în 1917. În 25 iulie 1917 o delegaţie basarabeană, în frunte cu Vladimir Cristi, a sosit la Kiev pentru a participa la o Consfătuire a Guvernatorilor făcâNd parte din  Ucraina autonomă. Sosită acolo, delegaţia a aflat că Rada Ucraineană a trimis la Petrograd o delegaţie, în urmă cu trei zile, pentru a obţine aprobarea guernului rus de a fixa definitiv hotarele Ucrainei autonome, compusă de zece gubernii, în care urma să intre şi Basarabia. Fără a mai pierde nicio clipă, Vladimir Cristi, însoţit de I.Erhan, au plecat imediat spre Petrograd, unde au  sosit în 27 iulie. Acolo au aflat însă că, în urmă cu o zi, guvernul rus a aprobat definitiv graniţele Ucrainei cu zece gubernii, între care şi Basarabia. Profitând de prezenţa unor  soldaţi moldoveni  în Regimentul de Gardă,  cei doi au putut intra în Palatul de Iarnă, ţinându-i calea lui Kerenski. Auzid ce doresc, acesta i-a refuzat categoric. Bazându-se pe faptul că Rusia trăia atunci o situaţie de anarhie şi descompunere, cei doi l-au meninţat pe Kerenski că o sută de mii de soldaţi moldoveni vor părăsi armata rusă. În faţa acestei situaţii guvernul rus a revenit şi a recunoscut dreptul la autodeterminare şi autonomie a Basarabiei, la fel ca Ucraina, dar fără a face parte dintre guberniile acesteia. (1991)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*