Soborul zeițelor de la Isaiia (Iași) are 7000 de ani

Există o mirare față de un fapt pe care îl trăim aproape zilnic; pe zi ce trece tot mai multe descoperiri făcute pe teritoriul României confirmă vechimea poporului geto-dac, arătând în același timp că, istoria lumii începe undeva în zona Munților Carpați și nu în Sumer, așa cum încearcă istoria oficială să ne spună. Și deși se fac aceste descoperiri deosebit de importante pentru istoria României, acestea sunt ignorate complet chiar de către istorici.

Arheologul Vicu Merlan avea să răstoarnă toate teoriile academice despre istoria noastră si implicit despre istoria lumii, cu a sa descoperire fascinantă. Este vorba despre un tezaur format din statuete cucuteniene vechi de 7 000 ani, descoperit în satul ieșean Isaiia, în anul 1996. Deși a fost semnalată existența acestui sit arheologic încă din anii 90, acesta a fost sistematic ignorant. Doar printr-o donație privată a dr. Romeo Dumitrescu s-a reușit continuarea săpăturilor sistematice în sit, începute în 1996, și descoperirea tezaurului, doi ani mai târziu. Ignorat de autoritățile române, tezaurul prezintă mare interes pentru străini pasionați de istoria veche, astfel încât statuetele descoperite au fost expuse în cadrul unei expoziții din Elveția după care au fost expuse la Bruxelles. Doar „Soborul zeițelor” descoperit la Poduri (jud. Bacău), și statuetele de la Sabatinovka (din Ucraina), pot rivaliza cu frumusețea obiectelor de cult descoperite la Isaiia. „Este o descoperire rară care atestă o religie unitară la nivelul populațiilor eneolitice ce erau răspândite sub paralela de 40 de grade, legate de cultul fertilității”, a arătat prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu. O întoarcere în timp, cu aproape 5.000 de ani î.Hr., în spațiile peste care aveau să prindă viață ieșenii de mai apoi, pare a fi aproape imposibilă și pentru imaginație. „Tezaurul de la Isaiia”, din comuna ieșeană Răducăneni, este format din 21 de statuete feminine, la fiecare fiind adăugat un cap mobil, 21 de obiecte de cult stilizate în formă de falusuri, 13 scaunele (tronuri) și 42 de mărgele, toate descoperite în același vas de cult și suscită și acum interesul cercetătorilor.

Această descoperire a unui adevărat Panteon al zeițelor fertilității constituie o parte esențială a patrimoniului arheologic descoperit de-a lungul timpului pe meleaguri ieșene. Cei prezenți la descoperire au privit cu stupoare cum, ca dintr-o cutie a Pandorei, au ieșit pe rând, din același vas de lut, una dupa alta, mai multe statuete din lut ars la roșu. Erau 21 de statuete feminine cu capul mobil. Dacă știm că 20 mai este numit și „un pol” (noi numărăm crescător de la 1 la 10, apoi „urcăm” coborând: unu-spre zece (11), doi-spre zece (12), trei – spre-zece (13), până la nouă-spre-zece (19), iar apoi „polul” 20), două zeci și unu (21) trece déjà în alt „univers” și este începutul unei numărătoare numai „urcătoare”. Aceasta este taina numărului 21. Mai sunt și 13 tronuri. Despre magia numărului 13 nu trebuie să vă mai spun (12+1; tot un nou început, de o altă factură, ce depășește duzina de 12 – zodiacul; poate fi apariția celei de a 13-a zodie, a Serpentariumului – Purtătorul de șarpe, symbol al Draconarului dacic). Dacă aceste date sunt puse în legătură și cu descoperirile similare de la Poduri (jud. Bacău) și Sabatinovka (Ucraina), unde a fost semnalat același număr de stilizări feminine și falice, se poate vorbi de un sistem magico-religios unitar și pe această întindere de la est de Carpați. Eneoliticii sau Precucutenienii, aflați în tranziția de la neolitic – caracteristică fiind folosirea pietrei și a agriculturii primitive – către epoca bronzului, au lăsat câteva urme, dintre care unele sunt greu de descifrat.

Unul dintre cei mai activi arheologi din Iași, lect. univ. dr. Vasile Cotiuga, de la Facultate de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”,  dezvoltă și argumentează lucid valoarea acestei descoperiri de la Isaiia. „Ea, acum, beneficiază de o expunere deosebită la proaspăt inauguratul Muzeu al Universității Cuza. Cu siguranță, vorbim de un ansamblu de cult, unic, iar așa ceva nu mai există nicăieri în toată Europa sau în zona anatoliană. Cu siguranță vorbim de un complex de cult, vechi de peste 7.000 de ani, din cultura Precucuteni. El arată că oamenii de atunci aveau o concepție deosebită despre proiecția asupra divinității”, concluzionează Cotiuga.

Simple artefacte de o reală valoare artistică, sau simboluri cultice simbolice ce ascund mesaje încifrate, „Soborul Zeițele de la Isaiia” ne „vorbesc” din spatele a peste 7000 de ani de istorie. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*