Mausoleul Antic descoperit la Roșia Montană (jud. Alba – zona „Hop-Găuri”)

Știm cu toții că Roșia Montana este cea mai veche localitate minieră din România, aceasta fiind atestată documentar de numai puțin de 1870 de ani. Tăblițele cerate găsite în minele de la Roșia, sunt răspândite în muzee din toată Europa, fiind unul din izvoarele Dreptului Roman și „actul de naștere a poporului român”, cum afirma Ion Baltariu, în lucrarea sa „Tripticele din Transilvania”. Chiar din tăblița cerată nr.XVlll, datată 6 februarie 131, se cunoaște pentru prima oară numele localității de Alburnus Maior, locul de unde dacii și mai târziu romanii, își extrageau aurul. Bogățiile Munților Apuseni (Metaliferi) au constituit un motiv în plus pentru cucerirea Daciei (106 e.n.) de către împăratul Romei, Traian. Vechimea daco-romană a lucrărilor miniere din Orlea, Carpen și Găuri a fost confirmată și de analizele efectuate cu C14 de către specialiștii Muzeului Minier de la Bochum din Germania. Primele mine din Europa s-au aflat aici, însă din vremurile când încă Roma, cetatea eternă, nu exista.

Prin investigațiile arheologice amănunțite efectuate aici de echipe de specialiști din diferite țări au fost făcute numeroase descoperiri. Printre acestea se află și așa numitul Mausoleu Antic. O descoperire senzațională la Roșia Montană a fost dezvelirea acestui mausoleu antic în regiunea Hop – Găuri. Mormânt dublu circular, din perioada Daciei romane, este singurul descoperit pe teritoriul României și conservat atât de bine. Datorită presiunii din partea arheologilor din țară și din străinătate, precum și din partea localnicilor, s-a decis conservarea sa „in situ” printr-un program special. Mausoleul se află între o haldă de steril și o carieră încă deschisă.

Programul Naţional de Cercetare „Alburnus Maior” a fost instituit de Ministerul Culturii şi Cultelor la începutul anului 2001 şi îşi propunea una dintre cele mai ambiţioase şi invidiate sarcini ştiinţifice – cercetarea cu mijloace moderne, pe o scară unică până acum în România, a celebrului sit roman de la Roşia Montană în care au fost descoperite tăbliţele cerate cunoscute în întreaga lume. La acest program au participat cele mai prestigioase instituţii de specialitate din România, sub coordonarea Muzeului Naţional de Istorie a României (Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, Institutele de Arheologie ale Academiei Române din Bucureşti şi Cluj, Muzeele Naţionale din Cluj şi Alba Iulia, Muzeul judeţean din Deva, Institutul de Memorie Culturală). De asemenea a participat o echipă de arheologi-mineri de la Universitatea Le Mirail, Touluse, Franţa care a diagnosticat galeriile subterane. Utilizând o forţă de muncă care a totalizat aproape 400 de persoane, au fost întreprinse cercetări de o mare anvergură în zonele: Valea Cornei, Tăul Cornei, Ignăteşti, Cărpiniş, Gura Roşiei, Cârnic – atât la suprafaţă cât şi în subteran. Operaţiile întreprinse au constat nu numai din identificarea, cartarea şi cercetarea siturilor arheologice ci şi în studierea materialelor arheologice descoperite.

Dar, cea mai importantă descoperire a acestei campanii de cercetări a fost dublul mormânt cu incintă circulară (Mausoleul Antic) care a fost descoperit în zona „Hop-Găuri”, construcţie romană datată în sec. II – III. La cererea Ministerului Culturii şi Cultelor, Roşia Montană Gold Corporation SA şi-a asumat obligaţia de a conserva acest obiectiv „in situ” şi de a realiza o construcţie de protecţie temporară, urmând să facă obiectul unui proiect de restaurare.

Monumentul de la Tău Găuri este un mausoleu circular de piatră, cu un amplasament circular de blocuri de piatră cioplită care încercuiesc un tumul de mică înălţime aflat peste două etape de locuri de incinerare primară. Mausoleul este unul dintre puţinele exemple de mausoleu circular din piatră cunoscute în România (forma circulară este specifică geto-dacilor, acest fapt fiind confirmat de sanctuarele de la Sarmisegetusa Regia, de Altarele Zeilor din Insula Samotrakia, de numeroasele morminte tumulare, de Biserica Rotonda a lui Galeriu de la Salonic, etc.). Cu siguranţă, această construcție unică merită păstrată, iar cercetările ulterioare din zonă ar putea stabili cu mai multă claritate contextul funerar în care a apărut şi dacă au mai fost şi alte necropole în acest spaţiu. Între anii 2000 şi 2002 au fost excavate 250 de situri de incinerare şi cinci elemente cu o funcţie nestabilită (posibile locuri de îngropăciune). Bunurile găsite în siturile de incinerare indică o dată posibilă de folosire a necropolei în jurul secolului al II-lea d.Hr, în cursul domniilor lui Hadrian şi Antoninus Pius. Multe dintre morminte pot fi de tipul celor din Mala Kopašnica – Sase (MKS), ceea ce ar semnala prezenţa coloniştilor din Dardania, însă documentaţia publicată nu are o perspectivă unică asupra acestui fapt. Necropola de la Hop a fost bine excavată, pe o zonă întinsă, dar până la publicarea finală a sitului nu știm răspunsul la multe întrebări care ne macină și nu cunoaștem nici inventarul funerar al mausoleului. În prezent mausoleul este conservat „in situ” și este deschis publicului doritor de vizită. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*