„Ripida” (repida, răpida) – termen ce provine din limba greacă, în care înseamnă „evantai” („ripidion”), sau slavă („rapida”) – este un obiect liturgic din metal, în formă de disc sau de stea cu opt colțuri – octogon (ca o paletă sau evantai), cu mâner lung, pe care sunt reprezentați, de regulă, serafimi (îngeri; heruvimi). Cele de dimensiuni mai mici se folosc în timpul Liturghiei, atunci când are loc, în altar, ritualul de prefacere a pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos: cât preotul rosteşte în taină Rugăciunea Sfintei Jertfe, diaconul mişcă „ripida” rapid, ca pe niște aripi, deasupra potirului cu vin şi a discului cu bucăţi de prescure, pentru a le proteja de insecte sau orice alte impurităţi. Gestul are nu doar un rol practic, ci și o semnificație simbolică: având înfățișate pe ele serafimi, ripidele închipuie prezența lor la acest moment important al slujbei.
Ripidele de dimensiuni mai mari, ce se confecţionează câte două, se poartă la procesiuni religioase. Avem în muzee exemplare de „ripide” create din metale prețioase și foarte frumos împodobite cu imagini din simbolistica creștină. Spre exemplu, în bogatele colecții ale Muzeului Național de Istorie a României, printre piesele de patrimoniu de factură religioasă se află și o „ripidă” din argint aurit, făcută danie în 1685 de Șerban Cantacuzino, domn al Ţării Româneşti între anii 1678 – 1688, bisericii Mănăstirii Cotroceni, ctitoria sa. Perechea ei (pentru că sunt create câte două) se găseşte în colecțiile Muzeului Naţional de Artă al României.
Dar, același „model” de „ripidă” octogonală (ca o stea), dar fără imaginea îngerilor, apare acum 2000 de ani săpată în piatră pe metopele Monumentului „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi (jud. Constanța), cunoscut ca și „Biserica Omului”. Ea apare ca și companion al unui pătrat, ca imaginea dublată a acestuia (suprapunere). Pătratul simplu simbolizează realitatea noastră actuală, iar octogonul reprezintă lumea noastră dublată, lumea visului, a beției lui Dionysos – Bachuss și al alaiului de sileni cu care vine (atunci când… „Steaua sus răsare, ca o taină mare….”). Astfel, prin semnalarea acestei prezențe simbolice pe Monumentul de la Adamclisi, „ripida”, ca obiect liturgic, se dovedește a fi mai veche decât se credea vreodată, ea aparținând de fapt Vechii Religii Pământene a Geților de Aur primordiali. (G.V.G.)
Lasă un răspuns