„Fiecare are, locul lui sub soare!” – de Liliana Smerea Vacaru

– fetiței mele –

Ridică-ți ochii către cer a mulțumire,
Apleacă-i spre pământ pentru o rugăciune,
Căci Dumnezeu cunoaște-a ta privire
Și gândul ți-l cunoaște El, prea bine!

Dar nu privi de sus nici o făptură,
Nici să nu lași pe nimeni să te umilească,
Lăsat-a Dumnezeu, ca orice creatură,
Să aibă un destin și-o pronie cerească!

Nu-i nimeni împărat și nimeni slugă,
Nu-i nimeni important atunci când s-a născut!
Venim atât de goi… Trăim aproape-n fugă!
Și tot la fel de goi, plecăm de pe pământ!

Nu-i important de-ai să aduni avere!
Nu-i important nici ce, nici cine ești!
E important să poți s’ oferi o mângâiere…
Cum te comporți și felul cum vorbești!

E important, desigur pentru tine…
Să poți trăi frumos! Să lași în urma ta,
Pe unde ai să treci, o amintire
Cât mai plăcută, în sufletul cuiva!

S-asculți, să înțelegi! Să dăruiești,
Când poți, la cei ce-s mai săraci ca tine!
Să râzi, să cânți și să iubești,
Cu dăruire și înțelepciune!

Să nu invidiezi, să nu urăști!
Să ai în suflet milă și iertare!
În tot ce faci, mereu să-ți amintești,
Că fiecare are, locul lui sub soare!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*