Am scris recent despe cazul unui pastor sectant, care încerca să se substituie când unui preot, când unui episcop, doar pentru a-și păcăli adepții. Se folosea de însemnele Bisericii Ortodoxe, deși învățătura lui de credință le disprețuiește.
Întâmplarea a făcut ca într-o zi să nimeresc iarăși o emisiune de acest gen, susținută de alt confrate al stimabilului de care am vorbit. M-am minunat, văzând cu câtă nerușinare se continuă aceeași practică șmecherească de inducere în eroare a unor oameni de bună-credință, care-și caută sănătatea, pacea, alinarea necazurilor etc. Dar să vedem despre ce este vorba!
Pastorul cu pricina „pomenea” pomelnicele „enoriașilor” săi. Era îmbrăcat civil, cu cămașa descheiată la gât. Lua câte un pomelnic și citea: „Doamna Maria se roagă pentru sănătate; Doamna Lena se roagă pentru reușita fiicei sale la examen…”. După ce citea un astfel de pomelnic cu glas tare, îl introducea într-un borcan, care era, după spusele onorabilului, plin cu untdelemn amestecat cu „Sfântul Mir”.
Ne oprim aici să analizăm șarlatania. Secta respectivă susține că toată învățătura ei se bazează numai pe Sfânta Scriptură. În același timp, este disprețuită în cel mai josnic mod Sfânta Tradiție, adică cel de-al doilea pilon pe care se sprijină învățătura creștină-ortodoxă. Orice să-i spui unui sectar, numai de Sfânta Tradiție să nu audă, fiindcă face isterie. Despre pomelnice nu se vorbește în Sfânta Scriptură. Ele au apărut în cultul creștin-ortodox încă din primele veacuri, ca o necesitate de a se stărui în rugăciune. Credinciosul se roagă singur, se roagă în comun cu ceilalți credincioși din biserică, dar apelează și la rugăciunile speciale ale preotului, mai ales că aceste rugăciuni sunt rostite la Proscomidie, în timp ce se pregătește Sfânta Împărtășanie. Mă întreb, ce temei scripturistic poate invoca individul din emisiune, în raport cu învățătura sectei sale cu privire la pomeniri și pomelnice. Cum se împacă hulirea pe care o face Sfintei Tradiții, pe de o parte, cu folosirea unor elemente specifice Sfintei Tradiții? Își trădează propria învățătură, dar folosește elementele disprețuite spre a-și rotunji veniturile!
Mai departe! Individul cu pricina spunea că folosește ,,Sfântul Mir” pentru a muia pomelnicele, ca să fie rugăciunile sale mai puternice și să se împlinească cererile credincioșilor. Minciuna se vede de la o poștă. Sfântul Mir este pregătit numai de către membrii Sfântului Sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale în Joia Mare. În ulei de măsline sunt fierte 39 de plante aromatice diferite timp de mai multe zile cu un ritual special, după o rânduială foarte riguroasă. În Joia Mare se întrunesc membrii Sfântului Sinod, adică patriarhul împreună cu mitropoliții, arhiepiscopii, episcopii și episcopii-vicari ai țării și săvârșesc slujba de sfințire. Acest Sfânt și Mare Mir se folosește în trei împrejurări: la Taina Mirungerii, la sfințirea bisericilor și la ungerea voievozilor, regilor sau împăraților. El simbolizează plinătatea darurilor Sfântului Duh, care se dau celui uns cu Sfântul Mir. La fiecare biserică există câte o sticluță cu câțiva mililitri de Sfânt Mir, din care preotul ia câte puțin pe un bețișor și unge copilul, când oficiază Taina Sfintei Mirungeri, după Sfântul Botez. Noi, românii, am primit Sfântul Mir de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol sute de ani, mai precis până în aprilie 1885, când Biserica Ortodoxă Română și-a obținut autocefalia, consecință a obținerii independenței de stat din 1877 și de atunci a avut voie să-și pregătească singură Sfântul Mir. Sfântul Mir nu are nimic în comun cu așa-zisul mir frumos mirositor, care circulă în tot felul de sticluțe și se vinde la bazaruri. Așadar, cu minime cunoștințe de liturgică și de istorie, îți poți da seamă că pe ecranul televizorului se derula o escrocherie de duzină.
Individul cu pricina dădea anunț că în ziua cutare, la ora 11, va merge „personal” în orașul cutare și acolo vor fi săvârșite minuni, în special vindecări de boli. Un asemenea tupeu e de-a dreptul revoltător. Un om care se bate cu pumnul în piept că toată învățătura și practica cultului său se bazează numai și numai pe Sfânta Scriptură, este mai mult decât ridicol să producă așa neghiobie. Aș vrea să-mi spună unde anume în Sfânta Scriptură Îl găsește pe Mântuitorul sau pe Sfinții Apostoli făcând asemenea anunțuri. Mântuitorul vindeca boli incurabile și îi sfătuia pe cei vindecați să nu spună nimănui cât bine le-a făcut lor Dumnezeu. De acolo și până la a programa minunile la televizor, e cale lungă! De acolo și până la a face spectacol cu așa-zișii vindecați la televizor e cale și mai lungă! Minunile sunt lucrări tainice ale lui Dumnezeu, prin care se anulează legile firii. Ele se produc când vrea Dumnezeu, nu când vrea omul. Practic, individul Îl făcea pe Dumnezeu argat în curtea sa, din moment ce programa „minunile”. Dumnezeu trebuia să-i dea ascultare și să execute întocmai poruncile pe care i le dădea un coate-goale sau un mațe-fripte.
Cu oarecare timp în urmă, o țigancă se lăuda, tot la televizor, că a participat nu știu în ce țară la un congres mondial al vrăjitoarelor. Acolo s-au adunat toate vrăjitoarele cu „har mult”, s-au unit și s-au opintit, până au strâmbat traiectoria unui meteorit ce venea direct spre Pământ să-l distrugă. Și uite așa au scăpat ele lumea de la dispariție!!
Astfel de sincretisme religioase, sau, mai bine-zis, de țopăieli religioase fără noimă, făcute doar pentru a înșela buna-credință a unor oameni aflați în situații dificile cu scopul de a-i racola drept adepți se numește prozelitism religios și este interzis de lege în țara noastră.
Încă o dată românii dau dovadă de o naivitate copilărească. Acceptă orice gogomănie, având încredere că toți sunt de bună-credință, că pe unde iese cuvântul, iese și sufletul. Așa au fost și când Caritasul sau alte firme de infracționalitate organizată i-au lăsat fără case, fără economii de-o viață. S-au lăsat păcăliți ca niște copii și tot nu s-au mai maturizat….! Of, of. of!
Lasă un răspuns