Ursitorile…

Într-o zi, o doamnă din Severin m-a sunat la telefon. Era la fiica ei în Londra. Aceasta născuse, după ce pătimise două zile pe coridorul spitalului, fără ca să o bage cineva în seamă. Mi-a precizat că avea asigurarea de sănătate plătită la zi!

Femeia cu pricina m-a întrebat cum trebuie puse ursitorile copilului. I-am explicat cele de cuviință și am întrebat-o dacă i-a făcut mamei și copilului molitva de după naștere. „- Ce-i aia?” m-a întrebat nedumerită. I-am explicat și asta, apoi am căutat pe internet numerele de telefon ale unor preoți români ortodocși de acolo și i le-am transmis, ca să ia legătura cu ei și să vadă care-i mai aproape, ca să rezolve problema.

Folosesc acest prilej pentru a face câteva precizări, care, fără îndoială, sunt necesare multora dintre Dvs. Ursitorile, ursitele sau ursele nu au nimic comun cu învățătura creștină. Ele sunt reminiscențe din vechile religii de dinaintea creștinismului, care s-au practicat în aproape toată Europa. Sunt legate de credința în destin, în soartă. Această credință nu este creștină. Conform învățăturii creștine, omul este liber să facă binele sau răul, este stăpân pe faptele sale și responsabil de ele. Tocmai de aceea este judecat după moarte și la judecata particulară și la cea universală, tocmai de aceea este răsplătit pentru cele bune și pedepsit pentru cele rele. Dumnezeu nu-l obligă să facă sau să nu facă o faptă, să intre sau să nu intre în rai. Nici diavolul nu-l poate obliga să facă cele rele, nu-l poate obliga să intre în iad. Și Dumnezeu și diavolul respectă voia liberă a omului. Acceptând destinul sau soarta, omul ar deveni un fel de mașinuță teleghidată, care nu mai poate fi tras la răspundere pentru faptele sale.

Așadar, rânduielile legate de „punerea ursitorilor” la copiii nou-născuți nu sunt creștinești și nu preoții sunt cei care trebuie să învețe femeile cum să „pună ursitorile”. Practica aceasta a intrat în folclorul românesc și a fost transmisă din generație în generație. Dimitrie Cantemir, spre exemplu, vorbea, la începutul veacului al XVIII-lea, în Descrierea Moldovei, despre acest obicei astfel: „Ursitele ar fi  două virgine, care sunt de faţă la orice naştere de copil, şi-i împart, după voia lor, daruri atât sufleteşti cât şi trupeşti, spunând de mai înainte toată fericirea sau nefericirea ce are să întâmpine copilul în tot cursul vieţii sale”. În părțile noastre se vorbește de câte trei ursitoare, care vin la casa unde este pruncul a treia zi după naștere și-l predestinează pentru tot restul vieții. Am găsit și o altă interpretare a acestei credințe, destul de interesantă: „Prin ursită se înţelege soţia fiecăruia. Se crede că un om are trei ursite. Adică are dreptul la trei femei, în viaţă. Dacă, la căsătorie, o nimereşte pe cea de-a treia atunci trăieşte cu ea până la moarte. Dacă o nimereşte pe a doua, atunci aceasta, după un timp oarecare, moare, şi el o ia pe a treia. Dacă o nimereşte pe cea dintâi, atunci va avea în viaţa lui trei femei. Când doi soţi se despart înseamnă că bărbatul nu a nimerit pe niciuna dintre cele trei ursite, şi a luat pe alta străină”(E. I. PATRICIU și G. P. SLAVIU).

Ursită este şi data, scrisul, soarta sau zodia cuiva. În colecția lui Iuliu Zanne am găsit și câteva proverbe și expresii privitoare la ursitori, din care menționez: „Aşa a fost ursit s-o tragă”; „Aşa i-a fost ursita!”, „Aşa i-au ursit ursitoarele”; „A-şi lua ale trei fuioare”; „Când calci pe urmele pe care au umblat ursitorile, damblageşti”; „Cartea ursitei”; „De ce ţi-e ursita nu poţi să scapi”; „La noul născut se întinde masa seara pentru ursitori, căci de nu vor avea masă îl ursesc rău pe cel născut, şi cum l-or ursi aşa va fi!”, „Nu-i cum îi zisa,/Ci cum îi scrisa”; „Tacă pripitorile unde cântă ursitoarele”; „Nu va scăpa omul de ce e ursit să paţă” și exemplele ar putea continua. În folclorul românesc avem și multe legende și cântece legate de ursitori, ceea ce dovedește puterea cu care s-a încetățenit această credință necreștină în părțile noastre.

Zilele trecute am găsit pe internet o firmă care asigura, la cerere, toate serviciile legate de ursitori. Astfel, trei femei se deplasau la casa nou născutului și începeau să-l „ursească” în bine și în mai bine, după cum era taxa de mare. Cum naivi se găsesc pe toate drumurile, avea și firma respectivă de lucru, fiindcă „ursitoarele” nu arătau rău deloc!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*