Bogatele colecţii de istorie ale Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu, s-au îmbogăţit cu mai multe obiecte găsite în urma unor săpături arheologice efectuate în campania din anul 2010 la Jupâneşti. Potrivit lui Gheorghe Calotoiu, din cadrul Muzeului Judeţean Gorj, aici au fost găsite urmele unei aşezări din epoca bronzului, care întregesc imaginea despre viaţa tracilor (geților) din acea perioadă. „La Jupâneşti, în punctul „Pârâul Boia”, „Scutaru Mic”, a fost descoperită o aşezare din epoca bronzului, din perioada bronzului final, secolele XIV – XII î.Hr. (acum aprox.3.300 -3.500 de ani). Este o aşezare inedită, descoperită nou, care va apărea pe harta arheologică a României, cu o nouă aşezare din Epoca Bronzului. În acest sens, în perioada 11-23 octombrie, Muzeul Judeţean Gorj a efectuat cercetări arheologice în punctul „Scutaru Mic”, de la Pârâu Boia, unde au fost efectuate 10 secţiuni, 10×1/5 metri şi 10×1.5 metri. În secţiunea doi au fost găsite multe fragmente ceramice, a fost găsită o locuinţă de suprafaţă la adâncimea de 0,90 m şi 1,35 metri. Acolo, pe lângă fragmente ceramice, au fost găsite bucăţi mari de chirpici, de lipitură de locuinţă, cu urme de nuiele, cât şi o râşniţă fragmentară.” Ceramica descoperită face parte din Cultura Verbicioara și aduce noi elemente despre evoluția acestei culture în zona olteniei.
„Fragmentele ceramice se compun din vase de formă bitronconică, tronconică, din căniţe fragmentare, căni care au ca ornamente mai speciale triunghiul haşurat, de asemenea rombul, apar spiralele cât şi motivul leandrului. Toate acestea sunt specifice culturii Verbicioara, faza IV. Ce este deosebit de important este faptul că am găsit acolo o locuinţă de suprafaţă, am găsit râşniţa fragmentară şi multe fragmente ceramice care, toate, se regăsesc în bronzul final, cultura Verbicioara, faza IV, secolele XIV-XII î.Hr. La şase kilometri sud de această aşezare din epoca bronzului final, acum 15-20 de ani, am făcut cercetări arheologice în punctul „Poarta Luncii”, de la Vierşani – Jupâneşti, unde a fost descoperită o altă aşezare din epoca bronzului. Ceea ce ne duce la o densitate destul de mare a aşezărilor tracice din epoca bronzului în această zonă. Fragmentele ceramice au fost aduse la Muzeul Judeţean, conservate, şi parte din ele, care se vor întregi, vor fi expuse în secţia de istorie a Muzeului Judeţean Gorj. Zona studiată se învecinează cu arealul unei alte mari așezări din epoca bronzului, descoperită anterior. Cioburile ceramice aflate la suprafața solului au atras atenția asupra existenței în adânc al unei alte vetre de locuire. „Locul a fost descoperit de către elevii din zonă care au anunţat profesorii. Noi am fost anunţaţi de către profesorul Gheorghe Plăveţi, de la Târgu-Cărbuneşti. Anul trecut am mers în zona respectivă şi am găsit câteva fragmente ceramice. În urma cercetărilor din acest an s-au găsit aceste vase fragmentare, râşniţe, locuinţe. Am fost ajutaţi şi de către primarul Petre Guşiţă, care ne-a ajutat cu oameni la desfăşurarea acestei acţiuni. Şi Ilie Leonard Obraz şi colega mea, muzeografa Adina Gabriela Cotorogea ne-au dat o mână de ajutor. Fragmentele ceramice vor întregi patrimoniul muzeului nostru cu o nouă aşezare din acea zonă. Putem aminti şi descoperirile de la Socu, Bărbăteşti – o aşezare dacică, cele de la Poarta Luncii, pe care am mai menţionat-o – tot din epoca bronzului târziu. Prin aceste descoperiri, care se vor continua şi în anii viitori, vom descoperi felul cum trăiau strămoşii noştri tracii, aşezările, locuinţele. Prin descoperirile ulterioare vom aduce noi date referitoare la istoria tracilor pe teritoriul Gorjului şi, implicit, pe teritoriul României.” Legat de cercetările viitoare în acestă locație, interlocutorul nostru ne mai spune: „La Poarta Luncii am descoperit şase locuinţe de suprafaţă şi, de asemenea, un bordei cu un bogat material ceramic. Acum, la Pârâul Boia, în acest punct nou, din punct de vedere arheologic această aşezare este la început pentru că am dezvelit numai o locuinţă iar în anii următori vom continua aceste cercetări arheologice. Aceste materiale vor fi prezentate la o sesiune de comunicări internaţionale care se va desfăşura la Drobeta Turnu-Severin în noiembrie, la Muzeul Porţile de Fier. Descoperiri de epoca bronzului am mai făcut în anii anteriori la Vierşani – Jupâneşti, la Poarta Luncii, la Ceplea-Plopşoru – un bronz mijlociu. La Plopşoru am descoperit fragmente de vase deosebit de importante, o locuinţă de suprafaţă, vase fragmentare de diferite forme şi dimensiuni. Acolo am fost ajutaţi de primarul Grigore Petre, care ne-a pus la dispoziţie oameni pentru cercetare. Mai sunt descoperirile din epoca bronzului de la Roşia de Amaradia, de la Călugăreni – Padeş, etc”.
Jupânești este o comună în județul Gorj formată din satele Boia, Jupânești (reședința), Pârâu Boia, Vidin și Vierșani. Satele componente ale comunei Jupânești au fost datate ca existente în documente din perioada 1520 – 1800, după cum urmează: satul Jupanesti – anul 1520, satul Vierșani – anul 1619, satul Pâraâ Boia – anii 1536-1540, satul Boia – anii 1536-1541 și satul Vidin – anul 1800. Dar după cum atestă ceramica descoperită, aceste așezări sunt mult mai vechi.
Cultura Verbicioara, cea de care aparține ceramica descoperită cu ocazia acestor săpături arheologice, a fost definită în urma cercetărilor desfăşurate în localitatea eponimă în anii 1949 – 1951, 1955-1957, de un colectiv de specialiști condus de către D. Berciu. După D. Berciu această cultură cuprindea Oltenia, Banatul estic şi vestul Munteniei, iar la sud de Dunăre – nord-vestul Bulgariei şi nord-vestul Serbiei (spațiu getic, prin excelență). Judeţul Gorj, pe lângă mai vechile descoperiri arheologice realizate de D. Berciu la Baia de Fier (D. Berciu, 1961), Călugăreni (Chicideanu, Gherghe 1980, Polovragi, (Buşilă, Vulpe, 1964), în ultimele decenii au fost descoperite noi situri prin cercetările arheologice sistematice de la Vierşani – Jupâneşti (Calotoiu 1989 – 1991), Ceplea – Plopşoru (Calotoiu în perioada 2000 – 2009) și Roşia de Amaradia în 2007. Aceste aşezări se încadrează cronologic în perioadele bronzului mijlociu şi târziu. Ceramica descoperită în aşezarea preistorică de la Vierşani, comuna Jupâneşti se împarte în ceramică grosieră şi ceramică fină. Ceramica grosieră cuprinde vase de tip „sac” cu corpul tronconic, cu buza dreaptă sau uşor evazată şi vase de talie mijlocie de aceeaşi formă a corpului ornamentate cu brâuri alveolate sau crestate cu apucători mari.
Ceramica descoperită în cealaltă așezare din epoca bronzului, de la Vierşani-Jupâneşti, deşi se află în stare fragmentară, ne poate oferi posibilitatea stabiliri mai multor forme de vase. Vasele tronconice sunt lucrate în cea mai mare parte din pastă grosieră care conţine nisip cu granulaţie mare cele mai multe din aceste exemplare au pereţii drepţi iar în exterior se află brâuri alveolate sau crestate pe care se prind apucătorile, Vasele bitronconice, fragmentare se întâlnesc în număr mai mic decât cele tronconice. Pasta din care sunt lucrate este de o calitate mai bună. Castroanele sunt în stare fragmentară şi se pot împărţi după felul buzei în două tipuri: cu buza dreaptă și cu buza în colţuri.
Castroanele cu buza dreaptă au înclinaţie spre interior, fiind puternic invazate. Un exemplar fragmentar are în partea superioară torţi late pentru prindere şi un decor incizat superficial. Un alt castron fragmentar are corpul uşor arcuit ce se termină cu buza dreaptă sau uşor evazată. Decorul este sub forma unei ghirlande ce aminteşte de cultura Gârla Mare. Castroanele cu buza în colţuri (symbol: „colțurile pământului”) sunt tot de influenţă Gârla Mare, întâlnindu-se mai des la Vierşani – Jupâneşti şi prezintă ca ornamente romburi şi triunghiuri haşurate, meandre, linii incizate, cercuri incizate. Ceştile se găsesc în număr mare, fiind în stare fragmentară. La unele exemplare, toarta depăşeşte uşor linia buzei pe când la multe dintre acestea, toarta este mult mai evidentă. În unele situaţii toartele depăşesc cu mult linia buzei. Ceştile cu o singură toartă au corpul sferic şi uşor turtit, fundul de regulă este inelar sau sub formă de postament, gâtul scurt şi cilindric, iar toarta de cele mai multe ori se ridică de pe buză şi se prinde pe umărul vasului. În zona maximei bombări a torţii se află fie un buton sau un ornament sub formă de creastă (symbol al drajonului, Fiului, lăstarului, bobocului). Aceste vase în majoritate sunt de culoare neagră sau cenuşie şi mai rar cărămizie. Pe pântec au ca ornamente triunghiuri, romburi, de cele mai multe ori haşurate dispuse în şir sau sub formă de meandre (symbol al „modelării” periodice a lumii materiale, dar și al „continuității – „mersul șarpelui”). În unele situaţi romburile haşurate apar pe toartă („este la „îndemâna omului” să schimbe ceva, spre a se salva”).
Cănile fragmentare sunt exemplare mult mai puţine cu corpul bitronconic şi gâtul scurt, cu o toartă în bandă sau rotundă în secţiune (pl.X/1- 3). Cupele cu picior scund sunt goale pe interior. Un exemplar descoperit la Vierşani – Jupâneşti are piciorul decorat cu grupe de câte trei linii realizate prin împunsături succesive şi romburi haşurate ca ornamente Strecurătorile sunt mici fragmente de culoare cenuşie şi au fost descoperite şi în aşezarea de la Vierşani-Jupâneşti. Capacele, descoperite la Vierşani – Jupâneşti aveau o formă plată sau pătrată (ca și lumea cea pătrată). A fost descoperit un capac fragmentar de formă pătrată ce avea delimitări şnuruite pe margini, iar în partea superioară câte un şir de puncte adâncite şi dispuse circular (cerul – circular și pământul – cel pătrat, cu marginile sale). Un alt capac fragmentar descoperit la Vierşani este sub formă de trunchi de con, cu mai multe perforaţii în partea superioară. Tigăile de peşte sunt cunoscute în culturile Gârla Mare şi Vatina. La Vierşani a fost descoperit un exemplar fragmentar cu buza dreaptă prevăzută cu o mânuşă în bandă dispusă pe partea laterală. Modelul de vas este preluat, aşa cum aminteam, din mediul Gârla Mare, dar exemplarului de la Vierşani – Jupâneşti i s-a fixat o mânuşă în loc de apucătoare. Ca elemente decorative întâlnite pe vasele fragmentare descoperite în situl de la Vierşani – Jupâneşti, brâurile se întâlnesc numai pe vasele tronconice lucrate din pastă grosieră şi semigrosieră. De regulă poziţia acestor brâuri este sub buza vaselor la câţiva centimetri. În această fază a IV-a a culturii Verbicioara la Vierşani – Jupâneşti apar ca elemente decorative meandrul, motivul solar, spirala, cercuri în diferite combinaţii sau reapare ghirlanda. Meandrul este folosit cu predilecţie la Vierşani – Jupâneşti în decorarea ceştilor şi a fragmentelor de castroane.
Motivul solar este întâlnit pe ceşti şi pereţi de castroane. Cercul este folosit pe scară largă în diverse combinaţii; de multe ori se folosesc cercurile concentrice ca element de sine stătător sau cercuri concentrice legate între ele prin tangente. Aceste motive ornamentale sunt decorate pe căni, ceşti, vase tronconice sau fragmente de castroane. Spirala se întâlneşte pe ceramica specifică culturii Gârla Mare, dar se găseşte şi în aşezarea de la Vierşani – Jupâneşti. Spirala mai este întâlnită sub forma literei „S” sau spirala înlănţuită atunci când motivele în formă de „S” sunt dispuse oblic sau orizontale şi înlănţuite (acest simbol ne prezintă pasul înapoi pe care îl vom face la timpul unui sfârșit de lume – de la dreapta Tatălui, vom trece la stânga Tatălui; „întoarcerea la izvoare” – șarpele primordial). Acest motiv este întâlnit la Vierşani-Jupâneşti şi în partea de vest a Olteniei la Căzăneşti (Petre – Govora 1995). Aceste motive ornamentale sunt reprezentate la Vierşani-Jupâneşti pe castroane, ceşti, căniţe fragmentare. Motivul ghirlandei din faza a IV-a se deosebeşte de cea folosită în prima fază în decorarea ceramicii. Acest decor a fost preluat din mediul cultural Gârla Mare. La Vierşani-Jupâneşti este reprezentată pe un castron fragmentar în mod elegant. Triunghiurile şi romburile, uneori haşurate sunt incizate sub buză sau pe pântecul vasului, iar romburile haşurate sunt dispuse în şir pe toartele ceştilor sau căniţelor. Aceleaşi motive incizate se întâlnesc la Vlădeşti (Berciu, Purcărescu şi Roman, 1961) și Oreviţa Mare (Crăciunescu 2003). Din cultura Gârla Mare au pătruns în cultura Verbicioara forme ceramice variate: castronul cu corpul tronconic și castroane cu buza în colţuri (Ceplea, Vierşani). Raporturile dintre culturile Verbicioara şi Witenberg sunt multe. Cultura Witenberg pare să fi influenţat ornamentica culturii Verbicioara. Astfel, cercurile unite cu tangente din mediul Verbicioara ca şi spiralele formate din „S”-uri dispuşi orizontal sau înlănţuiţi se întâlnesc şi la Vierşani (Calotoiu 1994). Triunghiurile incizate dispuse în linie şi meandrele se găsesc reprezentate în număr mare la nord de Carpaţii Meridionali în staţiunile Wietenberg, dar se întâlnesc şi la Ceplea (Calotoiu, 2007), Vierşani – Jupâneşti (Calotoiu 1994) şi Roşia de Amaradia (Calotoiu, 2009), aşezări specifice culturii Verbicioara faza a III-a şi a IV-a (după Berciu). (G.V.G.)
Lasă un răspuns