Întotdeauna grăbiți, intrăm pe centura municipiului Ploiești și „alergăm” spre munte, fără să acordăm câteva ore și unor instituții culturale existente aici. Dintre acestea, Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova din Ploiești deţine în patrimoniul său exponate foarte valoroase. Printre acestea se află şi tezaurul de la Plopu. Tezaurul sau „depozitul de la Plopu” conţine mai multe obiecte din metal, printre care și 11 monede din bronz, un cazan de aramă şi un topor din fier. Deşi nu se cunoaşte cum arăta tezaurul în momentul descoperirii, undeva înainte de anul 1956, probabil piesele din metal, precum şi monedele se aflau depuse în interiorul cazanului. Faptul a fost indicat de amprentele de oxid lăsate de câteva dintre acestea pe fundul cazanului, urme care au fost foarte vizibile înainte de restaurare și conservare.
„Cazanele din metal au puternice tradiţii în Orient şi sunt asociate în general cu populaţiile nomade sau cu trupele aflate în mişcare. Cazanul de la Plopu este prototipul perfect, fiind adesea transpus în lut”, ne-a spus Bogdan Ciupercă, arheolog. Momentul îngropării depozitului se produce cândva pe parcursul deceniului opt, al secolului al XI-lea, fapt indicat de componenţa tezaurului monetar, care se încheie cu o monedă de la Mihail VII Ducas (1071-1078). În general, în Evul Mediu ascunderea tezaurelor este legată de evenimente politico-militare, fără a exclude însă şi alte cauze. Tezaurul monetar este alcătuit din 11 piese de bronz, care se eşalonează pe parcursul a două – trei generaţii. Toporul, caracterizat de lungimea sa şi dezvoltarea asimetrică a lamei faţă de muchie, este considerat a fi secure de lucru, fără a exclude şi funcţia de armă de luptă. Cazanul a fost utilizat pe parcursul mai multor generaţii, în cursul secolului al XI-lea, fapt indicat de starea precară de conservare.
Depozitul are caracter de unicat, atât din punct de vedere numismatic, fiind singurul tezaur de monede bizantine din bronz din secolul al XI-lea, cât şi al celorlalte piese.
Plopu este o comună din județul Prahova formată din satele Gâlmeia, Hârsa, Nisipoasa și Plopu (reședința). Comuna Plopu se află în centrul județului, la nord-est de Ploiești, în bazinul mediu și superior al râului Bucovel (posibil de la „bucoavă” = carte tipărită cu litere chirilice; abecedar (vezi „buche”, așa cum se numește cea de a doua literă din alfabetul chirilic (inventat posibil de vlahii noștri – urmași ai geților sud-dunăreni, acest alfabet a fost creat ca un „răspuns” al obligației de a ține slujbele de ritual creștine doar în limba latină; prin crearea acestui „nou” alfabet și-au asigurat o independență a mesajului sfânt (al Tainei) și o sferă de influență diferită de cea care venea de la Roma – Vatican. De aceea și Țările Române au adoptat destul de repede noul alfabet, renunțând la el doar pentru o mai rapidă „integrare” europeană pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Acum, datorită diferenței de alfabet dintre România (latin) și țările vecine ce folosesc alfabete chirilice, grecești sau slave (Bulgaria, Grecia, Albania, fostele state ale Iugoslaviei, etc.) nu se reușește atragerea numeroaselor comunități vechi de români (vlahi, istro-români, aromâni, etc.) aflate în peninsula balcanică, în sfera de cultură a României, așa cum ar fi fost normal. Poporul vlah este în prezent un popor fără de țară în Europa). „Buche” mai poate fi și „pic, strop, nimic”, sau fiecare dintre semnele grafice, care alcătuiesc un alfabet; literă; posibil venit de la umflarea „bucilor” obrazului spre a putea pronunța litera).
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Hârsa (după reședința de atunci) și avea în componență, pe lângă satele actuale, și satele Vărbila și Valea Cucului, făcând parte din plasa Podgoria a județului Prahova. Denumirea de „Hârsa” poate veni de la „a hărșui” = „a înșfăca”, sau de la „H – cea– Arsă”, ca și „Coloană a Cerului „T” dublă trecută prin foc, călită” (litera H este creată din două litere de T răsturnate pe o parte, prăbușite; strigăturile din jocul milenar al Călușului sunt „Hărăi – șa…”, legat de șaua calului pe care se află Zeul Războiului ce va schimba sensul timpului.
În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în plasa Cricovul, având 3375 de locuitori, iar apoi în 1938 apare ca făcând parte din plasa Urlați a aceluiași județ. În 1950, a fost inclusă în raionul Urlați din regiunea Prahova și apoi în raionul Ploiești din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar comuna a primit numele de Plopu, de la noua sa reședință, satele Vărbila și Valea Cucului trecând la comuna Iordăcheanu.
Dacă veți ajunge în fața vitrinelor luminate, artefactele expuse în cadrul Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova din Ploiești vă vor face să călătoriți imaginar acum o mie de ani și să înțelegeți simbolistica și ritualurile abordate în acelor timpuri istorice. (G.V.G.)
Lasă un răspuns