Fosile de „Deinotherium Giganteum” de șapte milioane de ani de la Ghergheşti (jud. Vaslui)

După o ploaie bună de vară, în iunie 2015,  în malul unui drum comunal de la ieşirea din localitatea vasluiană Ghergheşti, localnicii au zărit fragmente de oase ce ieșeau la lumină. Anunțând autoritățile, o echipă de specialişti ai Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad şi de paleontologi de la Facultatea de Geologie din Iaşi s-au deplasat în localitate. Aici au constatat că au de-a face cu numeroase fragmente fosile dintr-un schelet al unui strămoş al elefantului care a trăit în urmă cu şapte – opt milioane de ani în arealul Podişului Moldovei. După ce au intervenit și au scos la suprafaţă numeroase fragmente fosile ale acestei specii de animale terestre gigantice, respective fragmente de fildeş, femur, tibie şi centura pelviană, au declarat că este vorbe despre specia „Deinotherium Giganteum”, un strămoş al elefantului african, ce a trăit în epoca Miocenului Superior.

Animalul avea peste patru metri înălţime şi aproximativ 3,5-4 metri lungime. Potrivit reprezentanţilor Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, osemintele sunt puternic alterate şi acoperite cu cenuşă vulcanică, în condiţiile în care au stat relativ aproape de suprafaţa solului, în malul respectivului drum de costişă. „Scheletul era uşor împrăştiat, suprapus pe verticală, în condiţiile în care a fost depus în albia minoră al unui canal fluvial. Noi sperăm să găsim şi alte elemente în afară de cele recuperate până acum şi să refacem peste 50% din scheletul animalului. Oricum, este o descoperire de excepţie. Un exemplar similar a fost găsit acum peste o sută de ani, la sfârşitul secolului XIX, la Mânzaţi (n.r. – judeţul Vaslui), scheletul fiind expus astăzi la Muzeul Naţional de Istorie Naturală «Grigore Antipa» Bucureşti”, a declarat muzeograful Laurenţiu Ursachi, din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad. Potrivit acestuia, descoperirea de la Ghergheşti demonstrează încă o dată faptul că în Podişul Moldovei a fost cu mult timp în urmă un climat subtropical, în care au trăit elefanţi, rinoceri, tigri şi chiar hiene.

Deinotherium” (Dinoteriul) – ce înseamnă în grecește animalul (therion) îngrozitor (deinos) – a fost unul din cele mai mari mamifere care au existat vreodată pe planeta noastră, fiind înrudit cu elefantul de astăzi, dar fără să aparțină aceleiași linii de evoluție a proboscidienilor. Se prespune că a apărut în Africa în Miocenul mijlociu, răspândindu-se apoi în Asia și Europa, și a dispărut în Pleistocenul timpuriu. Înălțimea sa varia între 3,5 și 5 m. Caracteristici sunt colții foarte mari îndreptați în jos și fixați pe maxilarul inferior, spre deosebire de cei ai elefanților de astăzi. Unicul schelet complet de „Deinotherium giganteum” din întreaga lume a fost descoperit în România, în anul 1894, de către geologul Grigoriu Ștefănescu, în apropiere de localitatea Mânzați (jud.Vaslui). Scheletul acestui „dinoteriu” (cum scriau în mod curent Grigore Antipa sau Emil Racoviță), cu o înățime de 4,50 m, este expus astăzi la Muzeul „Grigore Antipa” din București.

Această descoperire paleontologică de la Ghergheşti se dovedește a fi de o importanță deosebită pentru România, dar și pentru muzeul bârlădean, care va adăuga colecțiilor sale – după prelevare, conservare și studiere –  și acest schelet parțial de „Deinotherium Giganteum” vechi de şapte – opt milioane de ani. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*