Socialismul timpuriu în Uniunea Sovietică (1928 -1941)

Anul 1929 este considerat anul „marii cotituri” în dezvoltarea economică și politică a Uniunii Sovietice, când conducerea statului a abandonat definitiv politica NĂP-ului  – politică cu multiple elemente de retragere în capitalism. S-a revenit la metodele de comandare administrativă. Cotiturii radicale i-au precedat criza NĂP-ului (1926-1929) și  discuții aprinse în mediile conducerii de partid și de stat despre soarta NĂP-ului și despre dezvoltarea economică de mai departe.

Două abordări din cadrul dezbaterilor: 1.abordarea de către N.Buharin consta în ideea continuării NĂP-ului și ameliorarea treptată a tuturor sferelor vieții; 2. Abordarea de către I. Stalin, care insista asupra stopării imediate a NĂP-lui, concentrarea tuturor eforturilor pe dezvoltarea industriei grele, deorece numai industria grea –  minieritul, metalurgia și industria constructoare de mașini – va industrializa țara, va deveni temelia construirii statului socialist puternic, va trage după sine celelalte ramuri economice, va diminua distanța râmânerii în urmă  a Rusiei de țările occidentale dezvoltate,  va servi bază necesară complexului militar-economic. A biruit punctul de vedere al lui I. Stalin. Cotitura a fost urmată de înlăturarea de la conducere a lui Buharin și a tuturor adepților lui. Cotitura a însemnat terminarea luptei de cinci ani pentru putere în Uniunea Sovietică. Biruise definitiv grupul și orientările lui I.Stalin.

Rusia sovietică era înconjurată de ostilitatea statelor imperialiste. Erau vizibile semnele prevestitoare a unui nou război mondial, în viitorul nu prea îndepărtat. Mai târziu, la 30 ianuarie 1931, I.Stalin a declarat: „Noi am rămas în urmă de statele dezvoltate cu 50-100 de ani, noi trebuie să parcurgem această distanță în zece ani. Ori noi o să facem acest lucru, ori ne vor turti”.

Epoca construirii temeliei societății socialiste începu în anul 1929. Cercetătorii o numesc industrializare grabnică de tip mobilizaționist. Aceasta înseamnă: toate forțele țării sunt mobilizate și încordate la maximum. În regim grabnic de forțare. Din aceste determinante, au reieșit câteva realități specifice epocii. Anume: 1. Lichidarea sectorului privat al economiei (trusturilor, sindicatelor de trusturi și a celorlalte atribute ale NĂP-ului); 2.Supracentralizarea întregii vieți economice din țară; 3.Crearea puternicului și ramificatului sistem administrativ de comandă (comisariate de ramură, comitete de tot felul); 4.Transformarea Partidului Comunist (bolșevic) în organ administrativ de dirijare a economei; 5.Transformarea Gosplanului (Comitetul planificării de stat) în stat major de dirijare a întregii economii; 6.Elaborarea de către partid, Gosplan, Sovietul Comisarilor Poporului a cincinalelor – planurilor pe cinci ani, care conțineau sarcini detaliate ce anume, în ce termene și unde urmează de construit și realizat; 7. O mare mobilizare emoțional-ideologică a truditorilor, soldată cu munca plină de abnegație a milioanelor de oameni; 8. Utilizarea muncii  milioanelor de închiși în lagăre de muncă forțată a sistemului GULag (descifrarea abreviaturii: Direcția Principală a Lagărelor) subordonat Comisariatului de Interne; 9. În „lagărele de corecție prin muncă”  era utilizată nu numai munca arestaților de drept comun, dar și a arestaților cu pretexte fabricate de „dușman al poporului”. Remarcă: Statele prospere occidentale s-au industralizat profitând de munca și resursele coloniilor, Uniunea Sovietică, neavând colonii peste mări, s-a industrializat prin transformarea temporară în sclavi a propriilor cetățeni („sclavii sovietici ai șantierelor socialismului de mobilizare”). Statul, în mod conștient, utiliza pretexte minore pentru arestarea cetățenilor, în vederea utilizării lor ca brațe de muncă gratuită. În Epoca socialismului de mobilizare, prin lagărele de muncă forțată au trecut câteva milioane de cetățeni sovietici; 40 la sută din ei au fost condamnați pe motive politice; 10. Utilizarea numai a stimulenților non-economici (întrecerea socialistă, Mișcarea stahanovstă); 11. Pomparea resurselor financiare în dezvoltarea industrială din alte ramuri (industria ușoară, agricultură, ocrotirea sănătății etc.) – spre detrimentul serios al acestora; 12. Sistemul de cartele în disibuirea alimentelor; 13. Accentuarea inechității sociale; 14.Continuarea expansionismului teritorial și a șovinismului rusificator rusesc; 15. Două unde de represiuni, mai mult sau mai puțin justificate, o parte considerabilă – subiective-arbitrare. La începutul anilor 30, au fost represate persoane „de jos”, în anii 1937-1938  a fost curățată elita.

Rezultatele planurilor cincinale de industrializare. Au fost planificate consecutiv trei cincinale mobilizaționiste (1928-1932, 1933-1937, 1938-1942), realizarea celui de alt treilea a fost întreruptă de invazia armatelor hitleriste (1941-1945). Iată lista unor giganți industriali construiți în măreața, eroica și tragica Epocă a socialisului de mobilizare din Uniunea Sovietică.

În primul cincinal au fost construite peste 1500 de întreprinderi industriale. Menționez câțiva giganți industriali: Uzina de tractoare din Harkov, Uzina de tractoare din Stalingrad, Uzina de automobile din Nijnii Novgorod, Uralmaș (tractoare și tancuri), Uzina metalurgică din Magnitogorsc, Uzina de tractoare din Celeabinsc, Combinatul metalurgic din Novocuznețc, Rostselmaș (de tehnică agricolă), Zaporojstaly – combinatul de oțel,  stația hidroelectrică pe Nipru Dneprogăs, canalul de navigație Marea Albă- Marea Baltică, calea ferată Turksib (Siberia-Asia Mijlocie), drumuri și șosele etc.etc. Planul cincinal a fost realizat în patruani și trei luni!

Al doilea cincinal avea scop principal atingerea eficațității maximale a muncii și a calității producției în noile întreprinderi. Pentru producția de calitate proastă și întârzerea la servici, a fost introdusă responsabilitatea penală. Stimulenții muncii – pur psihologici (fanionul roșu transmisibil ș.a.). Obiectivele celui de al doilea cincinal au fost realizate. A fost construit metroul din Mosova – pe atunci, cel mai frumos din lume.

Al treilea cincinal, întrerupt de invazia germano-fascistă, avea, printre altele, sarcinia de mare importanță de construire a întreprinderilor moderne ale complexului militar. A fost pusă la punct construirea tancurilor, avioanelor militare și a altor tipuri de tehnică militară și armament.

Alte împliniri. A fost realizată controversata reformă agrară de creare a colhozurilor (ea permitea guvernului canalizarea nestingherită a rezultatelor muncii țăranilor colhoznici în ramurile industriei). A fost realizată revoluția culturală, lichidarea analfabetismului la persoanele cu IQ normal. Primele cadre sovietice ale intelectualității, din părinți muncitori șau țărani. În anul 1930, a fost închisă ultima bursă a muncii –  Uniunea Sovietică  era prima și singura  țară din lume, unde fusese  lichidat șomajul.

Bilanțul Epocii industrializării socialiste grabnice din Uniunea Sovietică (1929-1941): Uniunea Sovietică, urmașă a Imperiului Țarist Rus, pentru prima dată, după volumul producției industriale, a ieșit pe locul întâi în Europa și locul doilea în lume (după SUA). Fără  industrializarea grabnică, Uniunea Sovietică absolut nu putea fi concurențială în Cel de Al Doilea Război Mondial.

Costurile uimitoarei industrializări: decăderea industriei ușoare și a gospodăriei sătești. Nivelul vieții majorității cetățenilor sovietici extrem de scăzut. Foametea din anul 1933 în Ucraina și Povolgie, din cauza secetei și a subminării gospodăriei sătești de către politica guvernului. Represiile a milioane de cetățeni sovietici necesari ca brațe de muncă de sclavi.

Fenomene negative: Sporirea denunțurilor –  Rusia țaristă era cunoscută în lume prin larga practicare a denunțurilor;  nemaipomenitul caracter de masă al scrierii denunțurilor, din perioada edificării grabnice a socialismului, în condiții extrem de dificile, era determinat de motivațiile mercantile ale denunțătorilor. Pârâtul arestat elibera locul de lucru, apartamentul bun, râvnite de alții. Erau și denunțuri din invidie, răzbunare personală. O parte din denunțuri au fost scrise forțat sub presiunea anchetatorilor Comisariatului de Interne.  Circa trei-patru milioane de denunțuri (cifra adusă de S. Dovlatov-Mecik, scriitor evreu sovietic). Filistinismul primitiv al sărăcimii din orașe și târguri, filistinism descris încă de A. Cehov și de alți clasici ai literaturii ruse, influența negativ mentaitatea epocii.

Când a luat sfârșit construirea bazei pentru socialismul incipient în Uniunea Sovietică? Răspuns: în anul 1934. În anul 1934, congresul al XVII-lea al Partidului Comunist a anunțat că în țară a biruit socialismul, construit în linii generale („v osnovnom postroen”). Aceasta însemna că au fost nimicite proprietatea privată asupra mijloacelor de producere și clasele exploatatoare. Au biruit relațiile socaliste de producere. Momentul istoric a fost reflectat în Constituția sovietică din 5 decembrie 1936. Țara, aflânduse în Epoca industrializării grabnice, intră în etapa evoluției socialismului timpuriu.

Urma de parcurs următoarea etapă – de edificare a socialismului matur. Etapa desăvârșirii construirii socialismului matur în Uniunea Sovietică a fost consemnată peste 43 de ani, în Constituția sovietică din anul 1977.

În fața teoreticienilor sovietici trebuia să rămână întrebarea: în ce moment al dezvoltării  socialiste va fi indicată  modificarea politicii industrializării grabnice? Uniunea Sovietică încă râmânea în urma statelor occidentale… Lumină în această întrebare o găsim în indicatorii numiți de I. Stalin, la 1946; atingerea acelor volume de producție industrială, în concepția conducătorului statului, avea să ofere suficientă securitate Uniunii Sovietice. Acei indicatori au fost atinși abia peste 13 ani. Renunțarea la politica de modenizare grabnică  a fost făcută de către epigonii revizioniști, imediat după decesulul lui I. Stalin (1953), adică cu șase ani mai devreme…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*