Simion Ghinea a fost o persoană pe cât de discretă și de modestă, pe atât de importantă în lumea legionară. L-am cunoscut prin Petre Țuțea, la câteva zile după prima discuție cu „domn profesor”. Am primit informații despre bădia Simion de la Marcel Petrișor, de la părintele Boldeanu și de la Grigore Malcasian.
De la părintele Boldeanu, care fusese șeful legionarilor rămași în țară după „rebeliune”, am aflat că după arestarea sa, a părintelui Boldeanu, și fuga acestuia din țară, această funcție a îndeplinit-o Simion Ghinea. Evadarea părintelui a fost opera lui Simion Ghinea. Părintele mi-a acordat toată atenția când m-am prezentat la Biserica din Jean de Beauvais din partea lui Simion Ghinea, în 1984. Acolo l-am cunoscut și pe Grigore Malcasian, cu care am petrecut câteva ore. El m-a dus la Versailles, la Demostene Nacu, la o întâlnire de legionari anti-simiști, povestită de mine în Șeitanii, volumul 2, capitolul Legionăreală la Versailles. Cuvîntul „legionăreală” nu l-am inventat eu, l-am auzit la directorul editurii Valahia, cred. Numele lui Grigore Malcasian l-am găsit apoi pe lista celor condamnați la moarte în contumacie după rebeliune. L-am „luat la rost” pe Ghinea: Bine, domnule Ghinea, m-ați trimis la Paris să mă întâlnesc cu un condamnat la moarte? Și i-am arătat cartea scoasă în 1941 în care erau pomenite și faptele armeanului: sechestrare de persoană în timpul rebeliunii! Aproape că l-a amuzat pe Ghinea cele citite. Și mi-a povestit:
A doua zi după asasinatele de la Jilava, toți cei care se știau implicați în asasinatele din vremea lui Carol și care nu fuseseră încă arestați, precum fuseseră cei de la Jilava, au fost cuprinși ce mare spaimă că urmează la rând. Se știa că la Jilava acționaseră de capul lor un grup de tineri care deciseseră să-și facă singuri dreptate, convinși că procedurile juridice legale sunt prea încete și riscă să-i facă scăpați pe vinovați!
Detaliu important: mulți dintre acești suspecți au venit la sediul legionar și au cerut protecție! Adică se știa la ora aceea că acțiunea de la Jilava nu fusese organizată de conducerea Mișcării Legionare. La sediul ML aceștia primeau sfatul să dispară din București câteva zile până se liniștesc lucrurile. Unul dintre acești panicați a început acolo în sediu să se lamenteze, să plângă chiar, că el nu are unde să plece din București, unde să se ascundă! Atunci Simion Ghinea și Malcasian, făcându-li-se milă de acel nenorocit, l-au dus acasă la ei, câteva zile a stat la Malcasian, câteva la Ghinea!… Comentariul lui Ghinea: am fost la fel de vinovat ca și Malcasian! Pe mine de ce nu m-au condamnat? Pentru că eu fiind în țară mă puteam prezenta la proces și puteam să mă apăr, să demonstraz că n-a fost nicio sechestrare de persoană! Malcasian fiind fugit din țară i se putea pune orice în cârcă!… Așa s-a făcut justiție cu legionarii, a încheiat cu amărăciune Ghinea!…
Ghinea a făcut 17 ani de pușcărie comunistă, mai mulți decât Țuțea, numai 13!! De aceea am rămas foarte surprins când, la un moment dat, a zis: Carol și Antonescu s-au purtat cu noi mai rău decât comuniștii!… Am fost atât de surprins că nu i-am cerut deslușiri, dar nu mi-e greu să argumentez eu această surprinzătoare „depoziție”! Dacă ar fi nevoie!
Deși Ghinea era comandant legionar în libertate, când a început războiul, cruciada anti-bolșevică, s-a prezentat voluntar să fie înrolat să lupte împotriva rușilor, pentru eliberarea Basarabiei. Mi-a explicat: „războiul ăsta l-am fi făcut și noi!” Am auzit, la alții, și comentariul acesta: „dacă legionarii ar fi rămas la guvernare, iar armata intra în război cu toți legionarii care s-ar fi înrolat, moralul armatei ar fi fost cu totul altul, iar la Stalingrad rezultatul confruntării ar fi fost altul!”
Ghinea s-a oferit să lupte într-un detașament de „spărgători de cazemate”, trupă de elită și de mare risc. Cum era puțintel la trup, mi-nchipui că așa și trebuia să fie un spărgător de cazemate, să se strecoare ușor, nevăzut de inamic, până la distanța cea mai mică, de unde să atace gurile de foc… Nu i-am cerut detalii. În general așa am procedat cu foștii deținuți, am pus cât mai puține întrebări… Am greșit, din teama de a nu trezi suspiciuni! De a nu leza sensibilități necunoscute… S-a întors după câteva luni de front, rănit. Poate că Marcel Petrișor știe mai multe!
De pe front mi-a povestit totuși un moment deosebit, când s-au trezit că dintr-un avion de recunoaștere sunt aruncați fluturași de hârtie prin care se mulțumea generalului Avramescu și militarilor români pentru felul cum se poartă cu civilii, ca armata de ocupație!… Mă întreb dacă se poate găsi o confirmare pentru acest gest neobișnuit, mai ales dacă iei aminte la soarta generalului Avramescu. (Chiar în aceste clipe, când scriu acest text, caut pe internet și găsesc mențiunea că generalul Avramescu organizase la Simferopol o cantină pentru săracii localnici ruși… Se leagă cu relatarea lui Ghinea… Dacă mi-aduc bine aminte mesajul ar fi fost semnat de Stalin!…)
Memorabilă pentru mine a fost relatarea unei întâmplări petrecute cu participarea Căpitanului. Acesta, supărat că bădia Simion, flăcău la acea dată, întârziase la o acțiune a camarazilor, l-a pedepsit să facă un drum pe jos până la Cluj, iar pe drum să se gândeasă cât de mult poate să-i coste pe ceilalți o întârziere de-a ta! La ce riscuri îi poți expune pe camarazii tăi!
A mers bădia Simion mai ales pe răcoarea nopții, din oraș în oraș, din sat în sat, a trecut pe la fiecare comadant legionar să-i ștampileze foaia de parcurs! Nu se supăra nimeni să fie trezit în toiul nopții pentru acest serviciu. Mai stăteau de vorbă, vorbe avântate, despre cum va fi vreodată România legionară… La Aiud sau Jilava, în nopțile de nesomn, Ghinea a refăcut de denumărate ori acel parcurs și de fiecare dată amintirea acelui drum i-a dat puteri sporite, l-a ajutat să treacă pin „mlaștina deznădejdii”!
De la alții am aflat, după săvârșirea sa din viață, am aflat drama prin care a trecut ca soț și tată: la întoacerea din cei 17 ani de detenție nu a mai vrut să știe de el nici nevasta, nici fiica!… Nu le fusese ușor nici lor să trăiască cu povara unui soț și tată „dușman al poporului”! Dar, har Domnului, și-a refăcut viața de familie și pe urma sa au rămas câteva nepoate care la Șerbești, în Vrancea natală încearcă să-i păstreze amintirea printr-o bibliotecă sătească ce-i poartă numele. În comuna Chiajna o stradă îi poarta numele!
De la Simion Ghinea, cu un ocol pe la colonelul de securitate Gavrilă Gheorghe, a ajuns la mine „plosca Căpitanului”, primită dar de nuntă, cu care obișnuia Căpitanul să plece la drum, ca să-și astîmpere setea. N-am insistat pe lângă Gavrilă Gheorghe să aflu cum a ajuns la dînsul plosca Căpitanului, de ce și când i-a dat-o Simion Ghinea! Din alte discuții aflasem că înainte de 1990 îl avusese în obiectiv pe bădia Simion și-l simpatizase, că era „om serios și bun român”(!). La un moment dat colonelul Gavrilă a primit ordin să-i aresteze pe Simion Ghinea și pe prietenul său Octavian Voinea pentru activitate politică subversivă. Nu s-a grăbit cu arestarea, a insistat la șeful său că nu este cazul, mai ales pentru Ghinea era gata să garanteze că „nu uneltește împotriva statului”!
Am fost așa de impresionat când am văzut plosca Căpitanulu, că o țin în mâinile mele, că nu știam cum să plec mai repede din casa colonelului, nu cumva să se răzgândească. S-o duc cât mai repede acasă. M-am gândit să-i pun întrebările necesare, dar le-am lăsat pentru altă ocazie, ocazie care nu s-a mai ivit…
Au rămas atât de puține obiecte de care Căpitanul s-a folosit în scurta sa viață. Clădirea în care a activat cel mai mult, de pe Splaiul Dâmboviței, a fost demolată din ordinul primarului alogen și infractor Vanghelie. Îl caut pe internet să văd cât de alogen este, așa cum s-a zvonit! Și nu e, domnule! La părinți este trecut un singur nume, al maică-sii! Nu poți spune despre secătură că n-are mamă, n-are tată!… Alta este definiția sa! Dar tot aș vrea să aflu de ce a dat ordinul să distrugă clădirea care a fost sediul legionar cel mai încărcat de amintiri?! Cine i-a dat ordin să dea acest ordin scelerat și stupid?!
Lasă un răspuns