Сe a fost NĂP-ul?

Politica NĂP-ului a înlocuit politica „comunismului de război” din timpul Războiului civil din Rusia (1918-1921). Politica „comunismului de război” a fost ca un băț cu două capete – cu un capăt a asigurat biruința Armatei Roșii asupra Armatei Albe, cu alt capăt a contribuit la desăvărșirea degradării economice produse de Primul Război Mondial, de Războiul civil din Rusia și la deteriorea extremă a relațiior puterii bolșevicilor cu țărănimea. NĂP-ul a fost o politică silită de circumstanțele dezastruoase, de rebeliunile țărănești și de vestita rebeliune a marinarilor și ostașilor din cetatea Kronștadt. Pentru înăbușirea lor au fost trimise unități ale Armatei Roșii, cu mitraliere și tunuri.

În unele privnțe, NĂP-ul a inclus măsuri improvizate, în contradicție cu teoretizările inițiale, unele vădit rupte de realitate. NĂP-ul a funcționat timp de șapte ani.

Cauzele trecerii da la politica „comunismului de război” la NĂP – „noua politică economică”:  1.nemulțumirea țărănimii de prodrazviorstca – rechizițiile a 70 la sută și mai mult din produsele alimentare din gospodăriile țărănești, situație ce a dus la mari răscoale în toată țara; 2. Necesitatea extrem de acută de a normaliza relațiile oraș-sat; 3. Necesitatea restabilirii economiei trântite la pământ; 4. Necesitatea stabilizării monetare; 5.necesittea restabilirii relațiilor politice externe.

Scopurile NĂP-lui. Scopul politic principal: înlăturarea tensionării grave sociale și consolidarea bazei sociale a puterii sovietice („smâcyca” – unirea politică a orașului și satului); scopul economic: prevenirea aprofundării dezastrului, ieșirea din criză și restaurarea economiei; scopul social: asigurarea condițiilor necesare debutului construirii temeliei societății socialiste, fără a aștepta revoluția mondială (cum inițial se credea); scopul extern: depășirea izolării internaționale.

Esența NĂP-lui: liberalizarea economică și acceptarea unor relații capitaliste, a diferitor forme de proprietate privată, toate – sub controlul politic strict, reglator al partidului comunist.

NĂP-ul a fost unul din cele mai reușite proiecte din toată Epoca sovietică. Timp de șapte ani, NĂP-ul a soluționat problema restabilirii economiei distruse de Primul Război Mondial  de împărțire a lumii și de Războiul Civil

Anumite tactici ale NĂP-ului ar putea fi utile la proiectarea  ieșirii  Statelor Române din dezastrul consecințelor contrarevoluției.

NĂP-ul –  „Politica economică nouă”, provizorie,  viza crearea condițiilor necesare începutului construirii temeliei socialismului. Economia deveni mixtă – cu sectoare de stat și sectoare pur capitaliste. Erau utilizate mecanisme de planificare statală și mecanisme ale pieții libere. Nimeni nu știa până la ce hotar va fi retragerea în terenul capitalist. Era atâta capitalism, că L. Troțki, lider de stânga chiar zise: „gata, zilele puterii sovietice îs numărate” și ” puterii sovietice deja i-a cântat cucul”.

Desigur, sistemul economic mixt din timpul NĂP-ului conținea o anumită instabilitate. Însă, păstrând „înălțimea  dominantă” – în mâinile statului se aflau marile întreprinderi industriale și majoritatea întreprinderilor mijlocii, pământul, pădurile, apele și bogățiile subsolului, băncile, transportul și monopolul comerțului extern – bolșevicii au realizat majoritatea obiectivelor trasate de noua politică economică.

Bolșevicii acceptase, pe un timp relativ lung,  coexistența a două sisteme de viață: socialist și non-socialist (capitalismul de stat, capitalismul privat, mica producție, sistemul economic patriarhal). În același timp, era prevăzută dezlocuirea sistemelor non-socialiste prin anumite pârghii economice și administrative de presiune asupra proprietarilor mari și mici (impozitare, creditare, prețuri de achiziție ș.a.), crearea „comisariatelor poporului” dictatoriale.

Măsurile legislative. Au fost denaționaizate întreprinderile mici și ale meșteșugarilor. A fost permisă angajarea la o întreprindere până la 20 de lucrători. Treptat, au fost anulate o serie de monopoluri de stat în producerea unor mărfuri.

Codul civil al Republicii Sovietice Federative Ruse (1922) a inclus permisiunea: „fiecare cetățean are dreptul să organizeze întreprinderi industriale și comerciale”. Prin decret al Sovietului Comisarilor Poporului, companiile străine au primit dreptul de a utiliza în concesiune diferite întreprinderi de stat (din anul 1923).

NĂP-ul în sfera financiară. A fost realizată reforma monetară. Banii au fost înlocuiți cu  biletele trezoreriei numite sovznaki . În paralel cu sovnaki, care au început să se deprecieze rapid, a fost pus în circulație cervoneț-ul stabil, asigurat de metale prețioase și de valută străină stabilă. Un cervoneț a fost egalat cu moneda de 10 ruble de aur țariste; 1 cervoneț echivala cu 7,74 grame de aur pur. Reforma a stabilizat relațiile valutare ale Uniunii Sovietice cu alte țări. De la deprecierea  sozvnak – urilor aveau de suferit țărani și muncitorii – ei  erau remunerați cu sovznaki . Pentru compensarea pierderilor truditorilor au fost luate măsuri: creșterea accizelor la obiectele de lux, micșorarea sau anularea accizelor la mărfurile de primă necesitate, sporirea impozitării sectorului privat și reducerea impozielor pentru sectorul de stat. Către anul 1924, a avut loc o reducere importantă a deficitului bugetului de stat, creșterea rezervei de aur și de valută străină. Faptul a permis trecerea la etapa a doua a reformei bănești. Sovznaki anulate fiind, se înlocuiau timp de 45 de zile, prin răscumpărare, cu  bani noi – ruble, care căpătase stabilitate. Cursul: 10 ruble  pentru un cervoneț. Cursul cervonțului sovietic de schimb în afacerile internaționale deveni mai înalt decât cursul dolarului și al lirei sterline. Statele capitaliste au organizat Uniunii Sovietice blocadă financiară. Un rol important în menținerea stabilității valutei sovietice, în perioada NĂP-ului, l-au avut împrumuturile interne de stat.                                                                                                                                                                       A fost dezvoltată finanțarea investițiilor capitale și creditarea pe lungă durată. Pentru creditarea industriei, a fost creată societatea pe acțiuni „Banca industrială”, „Electrocredit”, „Banca industrial-comercială a Uniunii Sovietice”. Au fost create bănci de stat și bănci cooperatiste („Ucrainbanc”, „Vseconbanc”) pentru creditare pe termen lung în gospodăria sătescă. A fost creată banca de stat  „Vneștorgbanc”  pentru deservirea comerțulu extern și a cumpărării-vânzării valutei străine. Pentru creditarea pe lungă durată a gospodăriilor locale, au fost înființate bănci comunale locale, transformate apoi, la 1926,  în Banca centrală comunală.  Au fost înființate Societăți de creditare reciprocă.

NĂP-ul în gospodăria sătească.  Pământul, apele, bogățiile subsolului, pădurile erau  naționalizate; proprietatea privată asupra lor a fost interzisă (1922). Pământul era dat în arendă. Rechiziția alimentelor (70 la sută din producția unei gospodării țărănești) a fost înlocuită cu impozitul alimentar (30 la sută din roadă). A fost anulată responsabilitatea colectivă crugovaya poruca  (adică practica vicioasă care obliga pe cei care aveau de unde achita impozitul să plătească și pentru cei care nu nu au de unde  sau nu vor să achite). A fost introdusă achitarea individuală a impozitului. Țăranii bogați plăteau impozite mai mari. Pe de o parte, erau create condiții de înavuțire a țăranilor, pe de alta – nu era rost să te îmbogățești prea mult. Astfel, a scăzut numărul țăranilor săraci și bogați (chiaburi) și a crescut numărul țăranilor mijlocași. Nimeni nu avea dreptul să ia în arendă  mai mult pământ decât putea prelucra el împreună cu familia sa. Era admisă angajarea temporară a unor lucrători, cu condiția ca toți membrii familei apți de muncă să lucreze de rând cu angajații, când familia nu poate face față volumului de lucru. Cooperarea de tot felul (cooperative de aprovizionare, de producere, de comercializare, de creditare) a cunoscut o furtunoasă dezvoltare în gospodăria sătească și industrie. Exista și o legislație specială cooperatistă, de creditare, de asigurare.

NĂP-ul în industrie. A fost pusă sarcina creării plus-valorii industriale de stat – ca o chestiune de salvare a puterii sovietice. Au fost create trusturi – uniuni ale întreprinderilor similare sau aflate în legături economice între ele; trusturile au obținut  independență financiară și de gospodărire, inclusiv dreptul emiterii obligațiilor de împrumuturi pe lungă durată. Trusturile decideau singure ce să producă, unde să comercializeze producția.  Guvernul a pierdut dreptul intervenției în activitatea trusturilor, el fiind numai un centru coordonator. Statul nu finanța trusturile și nu era responsabil de datoriile acestora. Întrepriderile plăteau impozit. Trusturile  erau obligate ca nu mai puțin de zece la sută din venituri să le țină în fondurile de rezervă (pentru lărgirea producției, pentru compensarea pierderilor). De mărimea veniturilor depindeau premiile membrilor cârmuirii și salariile muncitorilor trustului. Au fost create sindicate  benevole de trusturi, pe bază de cooperare. Ele se ocupau de aprovizionarea cu materii prime și utilaje, comercializare,  creditare și de operațiile de comerț extern. Munca era stimulată cu procedee economice. Nu erau limitări în salarizare, în caz de creștere a productivității muncii. Nu exista egalitarism salarial. Au fost desființate așa numitele armate de muncă. O serie de întreprideri a fost dată străinilor în arendă, sub formă de concesii. Străinii au preferat întreprinderile de extragere a argintului, aurului, plumbului, manganului. Industria sovietică a primit muncitori calificați emigranți din toată lumea.

Bilanț. Consecințele NĂP-ului

I. Realizări

1. Restabilirea ecomiei  distruse; 2. Economia Uniunii Sovietice a atins nivelul indicatorilor economici antebelici (către 1927); 3.  Efect benefic asupra satului ( apariția stimulentului pentru muncă, la mulți – lărgirea suprafețelor de pământ; 4. Reforma financiară, crearea valutei stabile. Restabilirea relațiilor marfă-bani, anterior deteriorate de politica comunismului de război”; 5. Către 1926, indicele producției industriale a crescut de trei ori, producția agricolă – de 2 ori. 6. Tempoul mediu anual de creștere a venitului național era de 18%; 7. Reglarea de către stat a proporțiilor la prețurile unor mărfuri industriale a avut efecte pozitive: doar în jumate de an, prețurile au fost reduse cu 26 la sută; 8. Cel mai important bilanț al NĂP-ului  este realizarea unor succese economice impresionante, în baza unor relații social-economice absolut noi, necunoscute pănă atunci în istorie.

II. Enorme dificultăți

1.  Potențialul financiar necesar creșterii de mai departe a economiei era extrem de mic (lipsa investițiilor străine, blocada financiară și economică ostilă din partea statelor capitaliste, incapacitatea statului de a face investiții mari de lungă durată, neadmiterea implicării financiare a noilor bogați sovietici); 2. Lipsa cadrelor cu calificare înaltă – cauză a multor greșeli.

III. Măsuri guvernamentale forțate

1. Măsurile non-impozitare de umplere a vistierii statului: a)impunerea obligatorie a împrumuturilor interne, b) reducerea prețului de achiziție a grăunțoaselor și sporirea prețului la mărfurile industriale, c) la sfârșitul anului 1928, pentru prima dată după „comunismul de război”, s-a recurs la confiscarea grăunțoaselor de la cheaburi.

IV. Apariția crizelor

1. Criza vânzării mărfurilor industriale (toamna anului 1923). Țăranii aveau nevoie de pluguri și alte mărfuri industriale, însă refuzau să le cumpere la prețurile exorbitante; 2. Pima criză a achizițiilor produselor agricole (toamna anului 1924 – primăvara anului 1925), când statul a putut achiziționa doar 2/3 din cele așteptate; 3. A doua criză a achizițiilor (anii 1927-1928),când nu a fost chip de achiziționat nici strictul necesar.Țăranii vindeau grăunțe numai cât era necesar pentru achitarea impozitului!

V. Înrăutățiri, apariția unor fenomene negative noi

1. Birocratizarea-beton a aparatului de stat; 2. Calitatea inferioară a aparatului birocratic; 3. Degenerarea morală a partidului comunist, în urma aderarii neofiților psedo-comuniști carieriști, vânători de privilegii, mercantili, filistini, mic-burghezi, amorali. Măsura igienică de protecție: purificările periodice a partidului de elementele compromițătoare pseudo-comuniste. De exemplu, după curățirea partidului comunist (1921), din 732.000 de membri  au rămas 410.000.   În „Scrisoarea către congres” (decembrie 1922), conducătorul statului sovietic, V. Lenin atrăgea atenția asupra pericolului principal:  pericolul degenerării partidului comunist; 4.  Lărgirea privilegiilor  membrilor de partid din stratul superior de conducere. Din 1926, stratul partinic posesor de privilegii lărgite a primit denumirea de „nomenclatură”; 5. Ignorarea revendicării ”opoziției muncitorești” de a transmite sindicatelor  funcții de conducere a întreprinderilor; 6. Concreșterea funcțională a guvernului cu partidul conducător; 7. Subordonarea Sovietelor partidului comunist; 8. Întețirea șovinismului rusesc și creșterea – ca răspuns – a naționalismului de apărare local.

Crizele grave de aprovizionare au marcat hotarul posibilităților NĂP-ului. Era necesară înlocuirea lui cu o altă politică  economică, în conformitate cu noile împrejurări și noile scopuri.   Principalele practici ale NĂP-ului au fost restrânse către anul 1928, când a început realizarea primului plan cincinal de dezvoltare a gospodăriei sovietice. Conducerea țării a luat cursul spre industrializarea și colectivizarea colhoznică grabnică-forțată. Realizarea acestor obiective trebuia să pună bazele pentru începerea construirii socialismului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*