Tâlharii protestează-n cor când legea-i are în vizor

Iată unul dintre multele paradoxuri prin care România postdecembristă a ajuns țara tuturor posibilităților nelegiuite: toți românii doresc ca ea să fie înțeleaptă și prosperă, însă ei continuă să fie complicii marilor pungași și demagogi la urne și în sondajele de opinie dintre campaniile electorale, astfel că în cei aproape 30 de ani de catastrofală democrație iliesciano-originală, partidul Social Democrat (PSD) n-a coborât niciodată sub 40 la sută în preferințele electoratului său fidel până la scrânteală și mintos până la aiureală.

Dar cu toate că PSD (sub acest nume sau sub cele înaintemergătoare) a fost în fruntea mesei cu bucate politice cam toată perioada postdecembristă, că doar adevărata putere pe aceste meleaguri este în labele șparlamentarilor cu gândire de turmă și năravuri mafiote, totuși, nu numai că nu și-a recunoscut niciodată vina pentru grosul dezastrului național (economic, financiar, social-biologic, educațional, cultural-identitar) din cei circa 20 de ani de cârmuire efectivă, ci are îndrăzneala să-i facă vinovați pe adversarii politici dinăuntrul și din afara României (primii pentru…moștenirea grea, ceilalți pentru statutul de colonie subdezvoltată), iar de ceva vreme, mai exact de la împerecherea politică cu ALDE, și-a făcut un obicei să arate cu degetul spre fantoma statului paralel. Cică din vina ăstuia (cine naiba o fi, că nimeni nu l-a disecat vreodată) ei nu pot să-și înfăptuiască „la virgulă” faimoasa aberație vâlcoviană (și nu numai), motiv pentru care au fost nevoiți ca, într-un singur an, să realizeze performanța planetară de a-și dărâma primul guvern prin moțiune de cenzură, apoi de a-l mazili pe cel de-al doilea ca să-și poată pune speranțele gășcărești în mătăhăloasa improvizație ginocentristă (27 de miniștri, trei vicepremieri și Dumnezeu știe câți secretari de stat), plină ochi cu femei necușere (mă rog, dacă-i bal, atunci bal să fie), cu agramați de soi ales și cu penali școliți temeinic.

Chiar așa, cine nu-i lasă pe cârmuitorii noștri fără har și demnitate să-și facă făcutele, când legile sunt întocmite sau la iuțeală schimbate după cum vor mușchii lor de șnapani îmbătrâniți în rele (de pildă, președintelui României i-au mai tăiat din puțina putere ce-o deținea) și când un ipochimen de teapa lui Codrin Ștefănescu, secretar general adjunct al pesediștilor, nu s-a jenat să afirme că în Cabinetul Dăncilă vor intra și oameni care au probleme cu justiția, „întrucât ne permitem acest lucru”?!… Darius Vâlcov, de pildă, este doldora de păcate și cu o condamnare definitivă la opt ani de închisoare, însă noul premier l-a făcut pe acesta consilierul ei  de taină și nici pomeneală să renunțe la prețioasele lui servicii (sic!), iar el nici gând să-și dea demisia după ce presa le-a adus amândurora la cunoștință că în acest mod încalcă legea.

La urma urmei Vâlcov face ceea ce știe mai bine, adică intră din nou în conflict cu legea, și, potrivit eticii pesediste, el nu este mai nelegiuit nici ca Dragnea, nici ca alți mulți lideri pesediști, precum vicepremierul Paul Stănescu, și nici ca fârtații de coaliție, via Călin Popescu-Tăriceanu.

Colac peste pupăză, pe motiv că Direcția Națională Anticorupție (DNA) este abuzivă și fabrică probe împotriva unor „nevinovați” ca Sebastian Ghiță sau familia Cosma din Prahova, coaliția pesedisto-aldistă caută cu disperare în aceste zile să pună instituția cu botul pe labe (a se citi „s-o controleze”) sau măcar să se descotorosească de incomoda Laura Codruța Kövesi. La fel ca altădată, dintr-o atare cruciadă a răufăcătorilor cu ștaif nu putea să lipsească Dan Voiculescu, proaspătul dezîntemnițat, el punând la dispoziția „cruciaților fără obraz” nu doar nocivele sale Antene dimpreună cu gâzii lor, ci chiar deplasându-și hoitul până la Belgrad pentru a stabili împreună cu Ghiță, licheaua fugită din țară, strategia atacului fabricat în laboratoarele dușmanilor de moarte ai justiției românești, deși zecile de milioane șutite de aceștia n-au fost și poate că nu vor fi niciodată recuperate.

Cum în tot răul este și un bine, coaliția pesedisto-aldistă nu poate decât să se bucure că prin această tevatură a izbutit să abată nițel atenția cetățenilor de la gravele probleme cu care se confruntă: lanțul scumpirilor, ciuntirile salariale prin făcătura fiscală, povara datoriei externe, inflația, raporturile glaciale cu Uniunea Europeană etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*