Teatrul – un element picant al vieţii!

Actorul, regizorul de film, dar și profesorul de actorie teatru și film Marian Popescu s-a născut în capitala noastră dragă,  Bucureşti, în 17 ianuarie 1963. Urmează, după cursurile liceale, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, absolvind în anul 2001 această specializare. Pasiunea şi dorinţa de a comunica într-un fel mai special cu oamenii îl face să se înscrie apoi la Facultatea de Teatru a Universităţii Ecologice din Bucureşti. Anul 2002, când această facultate se transfera în cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, îl găseşte pe Marian Popescu ca student la clasa Profesorilor Adriana Piteşteanu, Vlad Rădescu şi Iulia Boroş. Își ia licenţa în actorie în anul 2002, după care se înscrie la Facultatea de Regie Film şi Televiziune din cadrul Universităţii Media Pro (profesor Alexa Visarion).

Pentru talentul şi seriozitatea sa, primeşte şi joacă cu aplomb personaje importante din dramaturgia română şi universală, chiar din timpul facultăţii, precum ar fi: personajul Vasile Boroghină (din „Moromeţii” de Marin Preda), Ursul (din „Papuciada” de Camil Petrescu), Savel Pătuleanu (din „Căruţa cu mere” de D.R.Popescu), Riccout de Marleniere (din „Minna von Barnnhailm” de E. Lesing), Diavolul (din „Schimbarea Schilodului” de Byron), George (din „Cui i-e frică de Virginia Wolf” de E. Albee), Magnus („Căruţa cu mere” de G.B.Show), Cezar („Cezar şi Cleopatra” de G.B.Show), Napoleon (în „Madame Sans Jene” de V. Sardout), Actorul (în „Paricidul” de I. Sava), Regizorul (în „Spectacolul Monoloagelor” de Aldo Nicolae), Feste (în „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare), Pandarus (în „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare), Henric (în „Henric al V-lea” de  William Shakespeare), Farfuridi (în „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale), Biondello (în ”Îmblânzirea Scorpiei” de  William Shakespeare), Porfiri (în „Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski), Vlad (în „Frumoasa fără trup” de Aziza Bodea), Godot (în „Godot 2001” de Cristina Chirvasie), Jerry Ryan (în „Doi pe un balansoar” de W. Gibsson), Andrei (în „Trei surori” de Cehov), Tom (în „Proprietate condamnată” de T. Williams), Emil (în „Inundaţia” de T. Mazilu), Valentin (în „Împăiaţi-vă iubiţii” de T. Mazilu), Garunsky (în „Un bărbat şi mai multe femei” de L. Zorin), Profesorul (în „Lecţia” de E. Ionescu), Prospero (în „Furtuna” de  William Shakespeare).

Fire deschisă şi răscolitoare, Marian Popescu, ca tânăr actor, a colaborat cu mai multe instituţii teatrale de stat sau private. Astfel îl putem găsi pe afişele unor teatre precum „Teatrul Hanul cu Tei” (cu piesa „Spectacolul monoloagelor” de Aldo Nicolaie) , „Centrul MAD” (cu spectacolul „Godot 2001”), „Teatrul Luni” (cu „Talk-show” şi „1Aprilie”), „Teatrul Mic” (cu „Îmblânzirea Scorpiei”), Muzeul Literaturii Române (cu „Poveste fără trup”), Centrul Cultural „Nicolae Bălcescu” (cu „Happy End”, „Talk-show”, „Proprietate condamnată”, „Vântul devine tot mai rece” şi „Escurial”. A colaborat ca independent în spații instituționalizate și neconvenționale din București și provincie: Teatrul de Comedie, Teatru Foarte Mic, Teatrul de Artă, Godot, Green Hours, MultiArtDance, ARCUB, Teatrul „Jean Bart”, Teatrul „George Ciprian”, dar și TVR, TVR Cultural, Radio România, etc.

Cu spectacolul „Paricidul” participă la Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 2003 şi la Festivalul de Artă Medievală Sighişoara, ediţia 2005, participă cu spectacolul „Escurial”. În anul 2002, ca proaspăt absolvent-licenţiat al Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Spiru Haret, participă la Gala tânărului Actor HOP de la Mangalia, unde primeşte Premiul I, pentru Cel mai bun actor (cu „1Aprilie” şi „Teme şi variaţiuni” de I.L.Caragiale). În anii 2003 şi 2005 va fi invitat special al acestei gale, unde va prezenta „Paricidul” (2003) şi „Happy End” (2005). Pentru calităţile sale pedagogice şi actoriceşti, dar şi pentru disponibilitatea sa, va fi invitat să participe ca și colaborator la spectacolele de absolvenţă ale colegilor săi de la Facultatea de Teatru – promoţia 2010 (clasa profesorilor Adriana Piteşteanu, Vlad Rădescu, Sorin Dinculescu și Vladimir Anton), primind rolul principal („George”) în spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Eduard Albee. Participând cu acest spectacol la  „Festivalul Internaţional de Teatru şi Film Studentesc Hyperion – București 2010”, primește Premiul I, ca Cel mai bun actor în rol principal din festival. Dacă veţi urmării pulsul vieţii artistic-culturale a capitalei, veţi afla sigur un colţişor, o scenă unde apare şi actorul Marian Popescu. Multe din proiectele teatrale în care apare îi aparţin ca regie şi montaj. Un bun exemplu este spectacolul „Uşor picant” (conceput după dramaturgia lui Teodor Mazilu, cu un scenariu şi regia artistică semnate de Marian Popescu), ce s-a jucat la Clubul Prometheus. Această piesa sparge bariera scenei şi vine mai aproape de publicul iubitor de teatru. Piesa prezintă un cuplu de artişti ce continuă spectacolul în spatele cortinei. Se iubesc? Poate… Se urăsc? Poate… Dragoste cu năbădai? Cert este că fiecare tinde spre ceva şi, evident, ca şi în viaţă, altceva îşi doreşte celălalt, de aici rezultând o comedie spumoasă, care poate distra orice tip de spectator: comedia vieţii. „Spectacolul nostru este o adaptare scrisă și regizată de mine după operele lui Theodor Mazilu, ce aveau ca subiect criza cuplului. A scrie, a adapta pentru scena underground cred că e singura soluție.ÎImpreună cu Monica Florescu suntem eterne tinere talente care se tot dau cu capul de porțile afirmării” – avea să menționeze Marian Popescu, actorul. Cristina Rusiecki („Adevărul literar şi artistic”) avea să scrie despre acestă reprezentaţie următoarele: ” … Spectacolul se bazează pe relaţia de cuplu dintre un regizor şi o actriţă. Un etern joc şoarece-pisică, cu roluri interschimbabile. Energia relaţiei se naşte şi renaşte din pedala apăsată, fără încetare, pe ură şi tensiune, în fond, cei doi sunt camuflaţi permanent într-un joc al măştilor, al căutării obstinante a ascendentului unuia asupra celuilalt, găsit de fiecare dată şi pierdut în minutul exact următor. Întregul spectacol e un desfăşurător de iubire-ură, de habitudini şi jalnice dependenţe afective. Relaţia e chinuitoare, cea a oamenilor care nu pot trăi unul fără altul, deloc dispuşi însă să o recunoască…”. Despre propriul spectacol avea să scrie şi Marian Popescu următoarele: „Considerând că am reuşit să păstrăm comicul arzător al relaţiei, suntem convinşi că există şi azi un Valentin regizor, şi o Emilia actriţă, care să-şi revendice întâietatea artistică – şi nu numai – într-un cuplu.” De-a lungul anilor a jucat, montat, regizat pe texte ale autorilor I.L. Caragiale, Eugen Ionescu, Teodor Mazilu,  W. Shakespeare, Moliere, T. Williams, W.Allen, Remy de Voss, etc.

Marian Popescu apare și pe platourile de filmare ale producțiilor cinematografice „Cumpăna” de Ana Maria Vicol, „Cai putere” (short; 2014; regia Daniel Sandu; rol: Gelu) și „Un pas în urma serafimilor” (2017; regia Daniel Sandu; rol: Pedagogul).

Capătă experiență în lucrul cu copii, tineri și adulți, prin „Victoria Art”, școala de actorie la care predă și care este un proiect născut din dragoste – dragostea pentru teatru, dragostea pentru artă, dragostea pentru oameni! Actorul Marian Popescu abordează orice proiect artistic cu zâmbetul pe buze. Aşa ştie el să se dăruiască artei teatrale, cea pentru care a făcut o adevărată pasiune. Dacă l-am întrebat ce reprezintă teatrul pentru el, răspunsul a fost unul plăcut și neașteptat: „Teatrul este  un element picant al vieții!”. Știind din lumea basmelor valoarea unui praf de sare în bucate, noi îi dorim să îşi păstreze tonusul pozitiv şi valenţele creative la cel mai înalt nivel „picant” și să fie cât mai prezent pe scenele de teatru din România, şi nu numai.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*