Tezaurul histrian de la Fedești și braconajul arheologic (jud. Vaslui)

Etalarea sălii de tezaur de la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui începe cu Tezaurul de la Fedești cel ce cuprinde monede din bronz, emise de cetatea Histria. Descoperit în localitatea Fedeşti din judeţul Vaslui în anul 1976, acest tezaur cuprinzînd aproape 300 de monede de bronz emise de cetatea grecească Histria, toate de acelaşi tip. Monedele de „tip Fedeşti” au o patină verde senzaţională și sunt bătută în secolele IV-III î.Hr. Acest tip de monede au pe avers („versul – A”, al începutului) capul lui Apollo cu cununa de lauri privind spre dreapta, iar pe revers (versul – RE, ca o „reluare”, ca un pas înapoi al timpului) este reprezentată emblema orașului, vulturul aflat pe delfin, îndreptat spre stânga (coborârea cerului pe ape; prăbușirea coloanelor cerului și venirea „delfinului” – Fiul Regelui Lumii). Vulturul cu peștele în ghiare are ca și element asemănător – emblematic – înfățișarea Mamei Gaya Vultureanca cu peștele în cioc și mamiferul în ghiare de pe Cupele Getice Tronconice ale Marii Uitări descoperite în România (Agighiol și Porțile de Fier) și Bulgaria (Panaghiuriște), dar și pe Coifurile princiare al Frăției Getice descoperite la Peretu (Teleorman) și Porțile de Fier.

Zeul Apolo, cel ce apare pe monede (Apollon, Apollo sau Phoibos, Phoebus) era zeul artelor (era protectorul celor nouă muze) şi luminii, fiind fiul lui Zeus şi al zeiţei Leto (ce reprezenta uitarea), frate al zeiţei Artemis (Diana la romani). Acesta a ucis la Delfi (Delphoi; de la Delfin, ca și Fiu al Regelui Lumii) şarpele uriaş Python (Piton; uciderea Marelui Șarpe apare și în epopeile babiloniene, iar acesta este urmată ce crearea unei noi lumi) şi a întemeiat aici oracolul său (cel ce spune viitorul), cel mai important oracol al Greciei. La Delfi preoteasa Pitia (Pythia) transmitea credincioşilor răspunsurile lui Apolo la întrebările lor. Lui Apolo i-a plăcut de nimfa Dafne. Pentru a scăpa de zeu, Dafne a cerut ajutorul tatălui său, zeul-râu Peneu, care a transformat-o într-un dafin (laur). Apolo şi-a împodobit lira şi pletele cu frunze de laur (ca un adevărat învingător) şi a hotărît ca pe viitor cei ce înving în lupte să fie încununaţi cu lauri. Romanii i-au închinat „jocurile apolinare”, iar împăratul Augustus îl considera protectorul său personal. Apolo era considerat idealul frumuseţii masculine.

Histria, cetatea în care au fost bătute acest monede, a fost fondată în cea de-a doua jumătate a secolului VII (în anul 657 î.Hr. – după Eusebiu, care însă a trăit între 260 şi 340 e.n.) de colonişti greci ionieni veniţi din Milet. Regiunea în care se afla Miletul, Ionia, era pe coasta Asiei Mici, în dreptul insulelor Samos şi Chios, iar zona a fost populată în trecut de triburi geto-trace. Posibil ca „dorul de casă” să îi fi atras pe aceștia pe țărmurile Mării Negre. Cetatea a fost construită inițial pe o insulă de lîngă ţărm, într-un golf al Mării Negre (poate în apropierea unui braţ al Dunării care azi este dispărut). Aluviunile aduse de Dunăre au închis treptat golful, iar astăzi ruinele cetăţii Histria sunt pe malul lacului Sinoe, lîngă localitatea Istria. Cetatea a fost construită după ideile arhitectului Hippodamos din Milet – autorul planului oraşului Pireu – privind oraşul ideal. În oraşele hippodamice străzile se intersectau în unghi drept. Principala ocupaţie a coloniştilor greci era comerţul cu populaţia locală getică (cumpărau grîu, miere, blănuri, peşte şi sclavi şi vindeau produse de lux: ceramică, ţesături, vin grecesc). În urma campaniei din 72-71 î.Hr. Imperiul Roman a anexat și Cetatea Histria. Aceasta a ajuns, în anii 50 î.Hr. sub influenţa regelui Burebista. Licinius Crassus, în 29-28 î.Hr. înglobează definitiv cetatea în graniţele Imperiului Roman. Histria a făcut parte din comunitatea cetăţilor pontice, federaţie care a fost cunoscută sub numele de Hexapolis (Polis – Hexa; Cele șase). Celelalte cinci oraşe din această asociaţie erau Tomis, Callatis, Dionysopolis, Odessos şi Mesambria. Comunitatea avea ca scop celebrarea cultului împăratului. Capitala era la Tomisul, iar preşedintele federaţiei era numit pontarh (cel care cunoaște „pontul” – secretul).

Fedești, satul în care a fost descoperit tezaurul de mai sus, se află din punct de vedere administrativ, în comuna Șuletea. Aceasta este formată din satele Fedești, Jigălia, Rășcani și Șuletea (reședința). Zona satului Fedești și a împrejurimilor  atras atenția cercetătorilor din diverse domenii, îndeosebi în ultima sută de ani. Istorici de la institutele de cercetare, muzeografii, dar și învățători sau profesori locali au fost interesați de arheologia zonei și a evoluției comunității locale. Vasile Palade, în 1971, a prezentat un centru de prelucrare a cornului de cerb descoperit la Fedești. În același an A.C.Florescu a publicat un studiu despre cetățile traco-geților în care a fost prezentată și Cetatea de la Fedești. În deceniile șase și șapte ale secolului XX, Ghenuță Coman a desfășurat o activitate rodnică de cercetare arheologică, îndeosebi de suprafață, pe întreg teritoriul județului Vaslui. Gheorghe Gheorghe, profesor la Școala Banca-Gara, a descoperit așezarea paleolitică din „fundătura” satului Ghermănești, în hotarul cu satul Fedeși. În zona satului Fedești au fost descoperite monezi antice izolate sau în depozit. Aceste descoperiri au fost studiate îndeosebi de: Bucur Mitrea, Constantin Buzdugan, Marin Rotaru și învățătorul din Fedești, Vasile Apostol. Pentru studiul perioadelor medievală și moderne contribuții deosebit de importante a avut Virgil Caraivan, primul secretar al Societății scriitorilor din România. Date importante despre satul medieval Fedești ne sunt furnizate de către Theodor Codrescu, Gheorghe Ghibănescu, Corneliu Istrate. Zona a fost locuită încă din paleolitic, sporul demografic accentuat realizându-se în perioada geto-dacilor, după cum o demonstrează numărul de așezări din acea perioadă.

Satul este așezat ca pe o potcoavă, pe cumpănă de dealuri. Aici, pe drumul ce duce către Ghermănești, a apărut întâmplător tezaurul de monede histriene, în anul 1976, în urma unor ploi care au săpat nisipul de pe drum. În total au fost descoperite 241 de monede, păstrate în prezent parțial la Muzeul de Istorie al României din București și parțial la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui. Un alt sit arheologic important se găsește în punctul numit „Cetățuia”, la aproximativ 1,5Km de sat. Aici a fost o fortificație hallstattiană din secolele IV-III î.Hr.. Aceasta are o formă ovală, cu diametrul de 200 de metri. Altă zonă arheologică o constituie partea superioară a văii Lahova, parte ce parține și în prezent de satul Fedești. De aici au fost recoltate vârfuri de săgeți de bronz cu trei aripioare, o figurină antropomorfă din lut ars, vase ceramice, etc. În sat, între locația școlii vechi „Ion Orman” și „Șeptel” se află o stațiune arheologică cu resturi materiale din mai multe perioade.

În anul 2015, un bărbat din Bârlad a fost depistat că a sustras mai multe monede histriene din bronz din siteul arhelogic din comuna Șuletea. Acestea au fost emise în cetatea Histria, în contextul evenimentelor petrecute în anul 339 î.Hr.. Pedeapsa prevăzută de Codul Penal pentru infracțiunea de furt săvârșită asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural este închisoarea de la 2 la 7 ani. Patrimoniul cultural național reprezintă totalitatea bunurilor materiale care aparțin unei persoane, moștenite prin lege de la părinți sau de la alte rude, dar și totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și care sunt administrate de organele statului, bunuri spirituale și materiale strămoșești care aparțin întregului popor. Patrimoniul cultural național mobil este alcătuit din bunuri care reprezintă mărturii materiale ale transformărilor petrecute în spațiul geografic autohton, ale relațiilor omului cu natura și ale evoluției relațiilor sociale, ale potențialului creator uman și ale contribuției poporului român la civilizația universală. Astfel, bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural național mobil sunt: bunuri cu valoare istorică, arheologică și documentară, bunuri cu valoare artistică, bunuri cu semnificație etnografică, bunuri de importanță științifică, bunuri de importanță tehnică, prototipurile aparatelor și mașinilor din creația curentă. Protejarea patrimonilui cultural este un proces continuu, individual și colectiv, care presupune inventarierea și păstrarea evidenței bunurilor culturale materiale existente, păstrarea și conservarea bunurilor culturale materiale atât de furt, vandalism, distrugere și degradare, cât și de consecințele dezastrelor naturale, dar și punerea în valoare și popularizarea bunurilor culturale. „Politiștii care răspund de protejarea patrimoniul cultural național desfășoară activități de prevenire și protejare a patrimoniului cultural național, activități de control care urmăresc respectarea normelor legale de inventariere, gestiune, păstrare și conservare a obiectivelor de patrimoniu cultural mobil de către instituții publice (muzee, biblioteci, biserici), activități de controlare a intervențiilor și a lucrărilor ilegale efectuate asupra imobilelor clasate ca monumente de patrimoniu. Totodată există activități reactive de protejare a patrimoniului cultural național, care constau în activități de cercetare a cauzelor și faptelor penale care constituie infracțiuni ce aduc atingere patrimoniului cultural național (furturi, exporturi ilegale, distrugeri de monumente), precum și recuperarea bunurilor de patrimoniu, atât a celor clasate, cât și a celor susceptibile de clasare, identificarea suspecților și tragerea la răspundere a infractorilor“, a precizat Mihaela Straub, purtătorul de cuvânt al IPJ Vaslui. Potrivit acesteia, fiecare proprietar ar trebui să ia măsuri de siguranță în cazul în care deține bunuri de patrimoniu. Cea mai importantã măsură se referă la protejarea integrității bunului cultural mobil aflat în patrimoniul său, deoarece acest obiect reprezintă o parte a tezaurului cultural național, o proprietate comună a poporului, o parte a identității culturale. În același timp, proprietarul trebuie sã creeze condiții optime de securitate și de depozitare a bunurilor de patrimoniu, dar și să asigure, la nevoie, restaurarea de către un specialist a bunurilor culturale mobile pe care le deține. „Fiecare membru al societății are datoria morală de a se implica personal în protejarea bunurilor care aparțin patrimoniului cultural național mobil. Implicarea se poate realiza prin identificarea și recuperarea obiectelor vechi din patrimoniul familial, anunțarea autorităților în cazul găsirii întâmplătoare a unui obiect vechi, susceptibil a aparține tezaurului cultural național și prin declararea unui act infracțional la care este martor sau de care are științã“, a mai spus Mihaela Straub. Și cu toate acestea, în anul următor – 2016 – sute de obiecte de patrimoniu furate au fost depistate la colecţionarii din patru judeţe apropiate. Astfel, peste 735 de monede vechi de sute de ani și 137 de obiecte (vârfuri de săgeți, sulițe, fibule, topoare, ceramică, obiecte de silex) furate din situl arheologic Fedești, comuna Șuletea, au fost descoperite la mai multe persoane din Vaslui, Iași, Galați și Călărași. Pe 12 februarie 2016 polițiștii vasluieni, sub coordonarea Direcției de Investigații Criminale a Poliției Române, au efectuat 16 percheziții domiciliare în județele Vaslui (11), Iași (două), Galați (două) și Călărași (una). Au fost vizate persoane bănuite ca dețin și comercializează bunuri care fac parte din patrimoniul cultural-istoric național și pe care le-au găsit în diverse situri arheologice. Bunurile au fost ridicate în vederea expertizării de către specialiștii acreditați de Ministerul Culturii. „La acțiune au participat politiști de investigații criminale și specialiști criminaliști din cadrul I.P.J Vaslui, I.P.J Iași, I.P.J Galați, I.P.J Călărași și I.P.J Neamț. Acțiunea s-a desfășurat în cadrul unui dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii de infracțiuni de furt calificat privind bunuri culturale sustrase din situl arheologic Fedești, comuna Șuletea.”, se precizează în comunicatul trimis de IGPR.

Iată un colț de Românie ce „mustește” de istorie și oferă încă surprize plăcute cercetătorilor din domeniu și nu numai acestora.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*