Falșii supraviețuitori primesc indemnizație simultan de la Germania și de la România
Aproape toți evreii care locuiesc acum în România – circa două milioane! – au dublă cetățenie, izraeliană și română; ca izraelieni, primesc „despăgubiri de holocaust“ de la Germania, iar ca cetățeni români de etnie jidănească primesc „despăgubiri de holocaust“ și din partea României – deși în România nu a existat „holocaust“. E-adevărat că Răzvan Theodorescu – promotorul introducerii cuvîntului holocaust în odioasa O.U.G. nr. 31/2002, unul dintre semnatarii acesteia, și președinte al Asociației de prietenie Israel-România – a declarat, sentențios, în epoca în care ocupa funcția de ministru al Culturii, că „nu a avut loc un Holocaust în granițele României Regale din 1940-1945, dar România, prin guvernarea Antonescu și acțiunile sale în teritoriul ocupat, în primul rând în Transnistria, a participat la Holocaust“.
Însă asta nu se pune, căci e o frază îmbîrligată de (c)academician. Dar este esențial de reținut că, recent, Polonia a fost acuzată că ar fi comis „holocaust“: «Ministerul Polonez de Externe l-a somat pe ambasadorul S.U.A., Stephen Mull, să protesteze şi să obţină scuze din partea F.B.I., după ce şeful acestei instituţii a sugerat că polonezii au fost complicii nemţilor în holocaust. (…) James Comey, directorul F.B.I., a scris un articol în Washington Post, despre nevoia de a educa oamenii în ceea ce priveşte holocaustul. „În mintea lor, criminalii şi complicii Germaniei, Poloniei, Ungariei şi ale atâtor altor ţări, n-au făcut nimic rău. S-au convins singuri că au făcut ceea ce trebuiau să facă“, a scris şeful F.B.I. în Washington Post. (…) Cuvintele oficialului american au stârnit o furtună în Polonia, politicienii întrecându-se în a condamna reacţia americană.
„Celor care sunt incapabili să prezinte adevărul istoric într-o manieră onestă vreau să le spun că Polonia nu a fost un criminal, ci o victimă a celui de-Al Doilea Război Mondial“, a spus premierul Ewa Kopacz. Tomas Nalecz, consilier al preşedintelui Bronislaw Komorowski, l-a făcut „dobitoc“ pe şeful F.B.I., în direct la televiziunea TVN 24“».
Să ne amintim că, în baza unor sondaje internaționale, Ungaria și Polonia au fost clasate pe primele locuri în Europa ca țări antiseminte!
Totuși, consilierul prezidențial Tomas Nalecz greșește profund cînd îl caracterizează pe James Comey ca fiind „dobitoc“. Prin acest epitet îi diminuează vinovăția, deoarece, ca director al F.B.I., el știe – iar dacă nu știa, a avut posibilitatea să afle pînă să scrie falsuri – că Germania a cucerit Polonia în vreo două săptămîni, iar resturile armatei ei și întregul guvern au emigrat – prin România, pe unde au tranzitat și tezaurul – în Occident, îndeosebi în Marea Britanie. Deci, din punct de vedere juridic și politic, Polonia nu mai exista și, chiar dacă aproape toate lagărele de concentrare au fost înființate de Germania pe teritoriul Poloniei, nu se poate susține că „polonezii au fost complicii nemţilor în holocaust“. E-adevărat că aproape toți deservenții lagărelor erau poloni – cu excepția lagărelor populate exclusiv de jidani, care le și administrau singuri –, dar aceasta nu înseamnă că erau „complicii“ naziștilor, ci doar angajați salariați. De aceea, nu se poate susține că directorul F.B.I., James Comey, este „dobitoc“ – chiar dacă, „de la mama lui“, este literalmente dobitoc, ci că – prin poziția social-politică și administrativă deținută – este un mare ticălos. Ca și conducătorii României, care au înființat „ziua holocaustului“! Conducerea Poloniei și clasa politică au protestat vehement la alegațiile directorului F.B.I. pentru că membrii acestora au „patru cohones“, spre deosebire de conducerea României, de clasa noastră politică și de marea masă a ziariștilor, unde predomină lichelele, după tiparul celor patru ticăloși de la emisiunea X-PRESS din 5 martie a.c.!
România i-a salvat pe jidani. Deși, în marea lor majoritate, nu sunt „supraviețuitori ai holocaustului“, ci urmași ai așa-zișilor supraviețuitori, ei s-au „abonat la despăgubiri de holocaust“! Jidanii nu-și pun probleme de morală, fiindcă fac parte din „poporul ales“, cum îi ironiza însuși jidanul onest Norman Finkelstein în celebra sa carte The Holocaust Industry: Reflections on the Explotation of Jewish Suffering: „Campania pe care o duce astăzi afacerea holocaustului pentru a stoarce bani din Europa în numele unor «victime nevoiaşe ale holocaustului» a redus statura morală a martiriului lor la cea a unui cazinou de la Monte Carlo“, scrie Finkelstein. Ei sunt deasupra oricărei morale; lor trebuie să le fie permis orice contra goyimilor – adică împotriva tuturor celorlalți oameni: ei, vreo 20 de milioane de jidani contra a 6,5 miliarde de goyimi! Nu prea e corect politic, cum zice olteanul. Ei se întreabă doar cum să pună mîna pe mangoți, „sugînd la două oi“, după cum le dictează Talmudul! Dar cei patru ticăloși și tăiați-împrejur la creier, în special Sabin Orcan-Secătura, nu se întreabă ce-i cu acești hrăpăreți pe care-i înfundă statul român cu bani nemeritați și nu se întreabă nici unde sunt cele 20 de miliarde de euro; acest cvartet de „coarde dezacordate“ nu face o emisiune în care să arate că acest împrumut reprezintă un adevărat genocid, ci mă injuriază, furibund și absolut neîntemeiat, cum că aș fi negat „Holocaustul“ lor drag – holocaust prin care acești patru circumciși la creier, împreună cu ceilalți apologeți holocaustiști, contribuie la crucificarea României!
Eu nu neg „holocaustul“, ci criminala propagandă holocaustică
În publicistica mea de 20 de ani, preponderent anti-jidănească și comasată în cartea hulită, însă necitită și nici măcar pipăită de acești patru zombi jidăniți și deveniți $uport€ri holocau$tiști, și ajunsă, iată!, în paginile-reper ale Raportului anual al Departamentului de Stat al S.U.A., din 2016, eu nu neg „Holocaustul unic“ vociferat peste tot de jidani, fiindcă nu poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri, ci eu demasc documentat criminala propagandă holocaustică, veche de peste 150 de ani – așa cum am demonstrat categoric și imbatabil în carte! „Holocaustul unic“ vociferat peste tot de jidani este o născocire pur propagandistică.
Din acest motiv sunt furioși jidanii pe mine: pentru că le-am demascat și demonstrat escrocheria, cea mai mare din Istoria Universală, desfășurată în două faze distincte, dar cu un scop unic, convergent și continuu: colectarea de bani. Prima fază, de prin anul 1869 pînă în decembrie 1944, a fost aceea a cerșetoriei: propaganda holocau$ti$tă a apelat la mila publică și a cerșit bani de la oamenii miloși pentru a salva 6 milioane de jidani năpăstuiți de popoarele în cadrul cărora se pripășiseră; numai că Cahalul sionist nu le-a dat jidanilor amărășteni nici un ban, ci și-au întărit organizațiile – inclusiv cele paramilitare – prin care îi controlau și, treptat, au cumpărat terenuri în Palestina, întemeind kibutzuri. Din ianuarie 1945, cînd nu se terminase Al Doilea Război Mondial și nu exista nici o statistică a morților, oculta sionistă a pretins că Germania și aliații ei au omorît 6 milioane de jidani și au schimbat placa: au trecut la extorcarea de bani, adică la șantajarea Germaniei și a aliaților ei cerînd „despăgubiri de holocaust“! Ba au extins extorcarea cerînd bani și Elveției pe motiv că au depozitat banii naziștilor, deși băncile elvețiene păstraseră și banii jidanilor! Am apelat, în această cercetare demascatoare, la autori jidani onești, ca Norman Finkelstein, Israel Shahak, Benjamin Freedman, Nahum Goldman, Josef Kastein, Gerhard Menuhin, Shlomo Sand și mulți alții, sau chiar și la autori jidani necinstiți, ca Lucy Dawidowicz și Hannah Arendt. De exemplu, marele istoric Shlomo Sand, profesor universitar, a scris, în ultimii zece ani, aceste cărți: THE INVENTION OF THE JEWISH PEOPLE; THE INVENTION OF THE LAND OF ISRAEL; HOW I STOPPED BEING A JEW! Eu le-am cumpărat, pe toate, din S.U.A., prin firma Amazon. Cumpărați-le și dvs., stimați cititori, căci nu au o mare valoare pecuniară – vreo 150 de dolari –, dar au o valoare incomensurabilă ca fapt cultural și politic.
În cartea mea veți găsi citate din cărțile autorilor jidani enumerați mai sus, precum și din ale unor mari istorici și scriitori goyimi, ca Martin Luther, Jürgen Graf, David Irving, Arthur Robert Butz, Germar Rudolf, Roger Garaudy și mulți alții. Astfel, am citat și articolul lui Shlomo Sand în care îl desființează cultic pe teroristul Benjamin Netanyahu, premierul Israelului: „Dacă Netanyahu este jidan, atunci eu sunt budist“! Shlomo Sand trăiește la Tel Aviv, capitala statului terorist Israel, și încă nu a fost lichidat pentru cărțile sale. În schimb, scursura jurnalistică Sabin Orcan și acoliții săi circumciși la creier, împinși din spate de „iudele autohtone“, de apologeții jidani holocaustiști autohtoni și externi, mă denigrează pe un post public de televiziune! Iar Consiliul „Național“ al Audiovizualului (C.N.A.) tace ca mortu-n păpușoi.
După ce veți cumpăra aceste cărți, îi puteți bate în cap cu ele pe cei patru tăiați-împrejur la creier, mercenarii holocau$tiști Emilia Șercan, Mihail Neamțu, Flaimucea de la România liberă și Sabin Horcan. Sunt sigur că acești patru „cavaleri ai Infernului“ cunosc aceste cărți – sau, măcar, au auzit de ele –, dar ascund opiniei publice aceste informații esențiale, căci, dacă poporul ar afla de ele, atunci i-ar linșa pe stradă pe acești nemernici pentru că îl induc în eroare ca să fie menținut în sclavia jidanilor!
Firește, am cochetat și cu ideea de a-l reclama pe secătura Sabin Orcan la Consiliul Național al Audiovizualului (C.N.A.), dar, la sugestia unor avocați, am renunțat, căci, după cum mi-au atras ei atenția, față de insultele incalificabile comise de Sabin Orcan, „C.N.A. ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu imediat și să-l amendeze, așa cum procedează, de atîtea ori, împotriva altora“. De vreme ce nu a făcut-o, era evident că nici nu avea să-mi dea cîștig de cauză, întrucît C.N.A. devenise un aparat de represiune politică mascată – fiind format din indivizi fără nici o pregătire profesională în mass media, ci trimiși acolo ca „trompete“, ca reprezentanți ai unor partide, adică ai unor grupuri de presiune! Avea să se adeverească această practică și recent, inclusiv cu ocazia amendării antinaționale a lui Rareș Bogdan, pentru că el apărase o idee națională. La fel, dacă aș fi făcut plîngere penală contra lui Sabin (b)Orcan-Ticălosu’ la Parchet, nici în acest caz nu aș fi avut succes – probă fiind represiunea contra mea comisă de procurorul prim-adjunct Dimitrie Bogdan Licu-Lingăul, ca să-i facă pe plac impostorului Alexandru Florian-Strîngătorul-de-bani-necuveniți-de-la-Universități. Și, în plus, aș fi cheltuit cu avocații banii pe care nu-i aveam.
Halal „patrioți“! Vorba lui Victor Ponta: „Pe ăștia și să-i împuști este prea puțin!“ Evident, printre „ăștia“ trebuie inclus și mișelul jidănit Sabin HOrcan-Oblio! Cum, însă, pedeapsa cu moartea fusese abolită tocmai ca să fie scăpați nepedepsiți asemenea ticăloși, singura execuție posibilă rămîne lichidarea lor morală prin executarea lor mediatică. Oricum, sunt sigur că Sabin Orcan va avea soarta lui Oliver Cromwell: cadavrul lui Cromwell a fost exhumat la trei ani după moarte, spînzurat și decapitat!
DREPTUL LA INSURECȚIE
Cred că panseul lui Victor Ponta, „Pe ăștia și să-i împuști este prea puțin!“, am să-l pun ca motto la volumul al doilea al cărții HOLOCAU$TUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ! Și mai cred că S.U.A. – partenerul nostru strategic – vor traduce cartea mea în engleză, ca să vadă și americanii că românii se trezesc la realitate treptat și nu își mai vînd proprietățile „pe un dolar“, ci sunt în stare să se și apere de rapacitatea jidanilor, ajunsă la apogeu prin criminala propagandă holocau$tică!
Vorba lui Victor Ponta: „Pe ăștia și să-i împuști este prea puțin!“
Un mare jurist român, Grigore Geamănu, a scris o carte fulminantă, DREPTUL LA INSURECȚIE, dar în vremea Socialismului nu a putut să o publice, deși fusese consilierul lui Nicolae Ceaușescu pe probleme juridice; iar acum, în vremea „tranziției“, de fapt, a regimului capitalist terorist, nici atît nu s-a putut publica.
Dar în al treilea Considerent al Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U. în 1948, se stipulează:
„…Considerând ca este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluție extremă, la revolta împotriva tiraniei și asupririi,…“.
Așadar, dacă omul nu este ocrotit de autoritatea Legii, atunci are dreptul să se revolte contra tiraniei și asupririi! Or, eu, înaintea lui Traian Băsescu, am spus că trăim „într-un stat de drept-curmeziș, într-un stat mafiot“. Academicianul Dinu C. Giurescu a afirmat ferm: „Statul român nu îi mai apără pe români“. Acum, aserțiunea că avem un stat mafiot este de notorietate; la fel, că trăim într-o tiranie, jefuiți de o cleptocrație instalată peren la conducerea țării; că marii hoți rămîn nepedepsiți și cu averile furate neconfiscate, la fel, deoarece ei s-au constituit într-o clică autoprotectoare. La fel de notorie și de repetată de clasa politică și de publicațiile mercenare este ideea că „avem nevoie de stabilitate politică“ pentru a ne dezvolta și pentru a avea credibilitate politică în fața străinătății. Dar aici această afirmație nu mai este adevărată: stabilitatea politică servește doar la menținerea establishment-ului, a tiraniei practicate de liderii autohtoni în cîrdășie cu liderii companiilor transnaționale.
În Italia, după 1945, durata medie a mandatului unui guvern a fost de circa doi ani și, în ciuda acestei grave instabilități politice, Italia s-a dezvoltat și a ajuns una dintre cele opt state industrializate. În mod deosebit după 1990, Belgia este sfîșiată de disputele dintre valoni și flamanzi și e în pragul destrămării, în ultimii 5-6 ani nu a avut nici guvern și, totuși, a subzistat, iar fostul imperiu colonial belgian încă îi aduce venituri! Olanda, pe cît e de mică, pe atît e de agresivă, cunoaște și ea o anumită fierbințeală partinică, dar fostul imperiu colonial olandez acționează și acum, printre altele, prin Compania Olandeză a Indiilor de Est, înființată în 1602 și considerată ca fiind primul concern transnațional, care, împreună cu Compania Olandeză a Indiilor de Vest – cele două mari componente ale Imperiului Olandez – umplu cu sîrg visteria statului!
Franța, în cadrul căreia se pare că se afirmă viguros, deși cam încet, curentul naționalist inițiat de Le Pen, este și ea în derută politică, ba chiar în pragul prăbușirii economice, deși șantajează la greu cele 14 foste colonii ale imperiului francez – al doilea ca mărime după cel britanic –, pe care le exploatează subtil. În pofida dificultăților politico-economice, aceste țări sunt puternice deoarece atributele statului sunt funcționale.
În România avem un stat-mafiot și, de aceea, apelul la „stabilitate politică“ este doar praf în ochii poporului, pentru a menține stabilitatea clicocrației cleptocrate, care a acaparat statul. Statul trebuie să fie în slujba poporului și nu a cleptocrației. De aceea actuala „stabilitate politică“ trebuie înlăturată printr-o revoluție făcută de români pentru români!
„Die Juden sind unser Unglück!“
Zilele trecute am avut o dispută cu un mare maestru mason pe tema celor 20 de miliarde de euro dați Israelului – căci el citise HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. M-a contrazis, obiectîndu-mi că el nu crede că au fost dați Israelului ca despăgubiri de holocaust – tocmai venise de la Ierusalim, unde are mulți prieteni jidani. „Atunci unde credeți că au dispărut, așa, fără urmă?!“ – l-am întrebat. „I-au furat ăștia din țară“, mi-a răspuns senin. „Cum credeți, domnule general, că puteau fi furați 20 de miliarde de euro din Banca Națională! Nicolae Ceaușescu a împrumutat circa 20 de miliarde de dolari și a făcut, în 20 de ani, din România cea mai importantă țară din Sud-Estul Europei. Și ăștia au furat 20 de miliarde de euro în șapte și nimeni nu protestează?! Nimeni nu-i caută, nu se întreabă unde s-au dus acești bani?! De ce B.N.R. nu-i recuperează?! Păi ăștia ar trebui împușcați!“
„Asupra acestui punct suntem de acord: și eu cred că trebuie împușcați!“, m-a aprobat conciliant marele maestru mason, care m-a surprins prin acest răspuns categoric și în contradicție cu filosofia masonică (cel puțin aceea afișată). Concilierea este spiritul moralei masonice, morală care este un fel de variantă modernă a sloganului socialist sovietic „Înfrățirea între popoare“. Dar dacă formula sovietică a „înfrățirii“ era secreția internaționalismului proletar, formula masonică este derivata „înfrățirii elitelor“: adică forma edulcorată, pentru a fi mai persuasivă, a doctrinei meritocratice – doctrină la fel de antidemocratică precum este lozinca tehnocratică! Deci, revin la vorba mea:
Români! Revoltați-vă! Revoltați-vă cît mai puteți și nu sunteți încătușați definitiv de lanțurile sclaviei jidănești! Acum am ajuns în faza „care pe care“: ori noi, ori „ei“!
Un prieten de-al meu a apelat la un prieten de-al lui, iar acesta la un altul – spre a ni se pierde urma – ca să facă un experiment. Acesta ultimul din lanțul de prieteni a dat cîteva exemplare din cartea mea unui buticar de la Universitate ca să o difuzeze. Pentru a nu fi cumpărată prea repede și a sta mai mult timp pe tarabă, i-a pus un preț piperat, așa că cei ce păreau interesați să și-o procure dădeau din umeri și ziceau că vor reveni cînd vor strînge banii necesari: deci intenționau să și-o procure, fiind cel puțin curioși să vadă despre ce este vorba, după atîta obroc pus cunoașterii istoriei.
Un exemplar al cărții stă și acum pe tarabă. Dar unul dintre patrioții din „lanțul prieteniei“ a remarcat rezultatul experimentului și ne-a prevenit: prin preajmă au apărut și trei filori, independenți, de la trei Servicii Secrete, ca să-i supravegheze pe cei care dau roată cărții HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“. Deși cartea nu este interzisă de vreo hotărîre judecătorească – nici măcar nu s-a făcut vreo anchetă –, ci e pusă la „index“ doar de sperietura comisă asupra directoarei Librăriei „Mihai Eminescu“ de către escrocul M.K. Katz și de campania contra mea comisă de presa mercenară, sprijinită de oculta jidănească. Dar este necesar să relev, în contrapondere, că există și o campanie în sprijinul meu!
– sfârșit –
*) Material de informare și documentare; toate responsabilitățile privind exactitatea datelor și termenilor, notele peiorative și/sau pamfletare revin autorului.
Lasă un răspuns