Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui

Situat în partea de est a țării, în regiunea istorică Moldova, județul Vaslui este un județ considerat ca principala poartă de est a României. Face parte din Euroregiunea Siret–Prut–Nistru din 2002 și din Regiunea de dezvoltare Nord-Est . Reședința de județ este municipiul Vaslui. Existența celor mai vechi așezări pe teritoriul județului Vaslui este demonstrată de descoperirile arheologice din perioada neolitică, dar primele atestări documentare ale unor localități au apărut în 1375 și în documente interne din 1423. În perioada 1435-1442, Vaslui a fost rezidența Țării de Jos (când Moldova era împărțită în două, precum Egiptul) și era considerat a doua citadelă a Moldovei. Eroismul și patriotismul locuitorilor acestor meleaguri a fost dovedit în marea bătălie câștigată de Ștefan cel Mare în 1475 la Podul Înalt, bătălie cunoscută în istorie ca fiind cea mai strălucită victorie din istoria României și cea mai mare victorie europeană împotriva otomanilor până la asediul Vienei.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova se dovedește a fi Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare”, aflat în municipiul Vaslui, având peste 35.000 de obiecte în colecțiile sale de patrimoniu. Adăpostit într-o clădire construită în perioada 1972-1973, de pe Str. Piaţa Independenţei, nr.1, muzeul are un profil mixt, acoperind aria istorică şi etnografică. Secţiile prezentate aici sunt: Istorie veche şi arheologie (ceramică Cucuteni, tezaurul medieval Schinetea), Istorie medievală, Istorie modernă şi contemporană, Cultură şi civilizaţie, Tezaur — Numismatică — Medalistică, Etnografie şi artă populară, Artă contemporană. Se remarcă colecţiile Emil Racoviţă, Florica şi Dumitru Bagdasar, Constantin Teodorescu, Constantin Tănase. Muzeul a fost înfiinţat la 18 octombrie 1947 prin dispoziţia Consiliului Popular al judeţului Vaslui, primul director al instituţiei fiind muzeograful Constantin Popescu. În acelaşi an a fost realizată tematica pentru expoziţia de bază a muzeului cu sprijinul muzeografilor Rică Popescu, Ionel Bauman şi Ioan Mancaş. Deschiderea muzeului a avut loc la 27 septembrie 1975, în prezenţa specialiştilor din centrele universitare Iaşi şi Bucureşti, a directorilor muzeelor din Moldova şi a autorităţilor locale şi judeţene, fiind apreciat la acea dată ca cel mai tânăr muzeu al ţării. Principala secţie a muzeului este cea de Istorie Veche şi Arheologie deţinând un număr impresionant de piese valoroase, peste 18.000, de la monede până la obiecte de podoabă din argint. Secţia reuşeşte să contureze foarte bine perioada epocilor străveche, veche şi medievală a istoriei poporului român. Patrimoniul acestei secţii s-a îmbogăţit continuu datorită săpăturilor arheologice întreprinse de specialiştii muzeului, dar şi descoperirilor întâmplătoare. Dintre cele mai reprezentative piese expuse aici amintim obiectele şi monedele de argint descoperite la Bălţaţi în secolul XVI şi la Schinetea în secolul XV. Epoca pietrei este reprezentată printr-o serie diversificată de obiecte, dintre care o importanţă majoră o au: nucleele din silex, gratoarele şi străpungătoarele de la Măluşteni sau Bălteni; ceramica, uneltele şi, mai ales, grupurile statuare antropomorfe si zoomorfe de la Dumeşti, Schinetea, Blăgeşti, Huşi, Drăgeşti, Pojorani, Bogdăneşti, dar şi obiectele de podoabă şi de cult de la Albeşti, Adjudul Vechi sau Deleni. Epoca metalelor este reprezentată de descoperirile de la Poieneşti, Fedeşti, Epureni, şi mai ales Buneşti-Avereşti, şi cuprinde obiecte de podoabă, monede, ceramică şi unelte carpice, bastanice şi getice. Între acestea se remarcă verigile, diadema, bijuteriile din aur şi mărgelele din pastă de sticlă (tezaurul de la Buneşti-Avereşti). Nu pot fi trecute cu vederea descoperirile din epoca Bronzului de la Gârceni, Tăcuta, Puieşti, Lipovăţ, Bogdana, Arsura, Duda, Pungeşti sau Vaslui unde, s-au găsit depozite de obiecte din bronz, topoare, sceptre din gresie şi obiecte de podoabă.

Realizarea unui asemenea patrimoniu muzeal a fost posibilă prin aportul specialiştilor băcăuani, aport cunoscut şi recunoscut în mediile ştiinţifice şi culturale naţionale. În sprijinul acestor informaţii vin piesele descoperite în staţiunile arheologice paleolitice de la Buda şi Lespezi, cele neo-eneolitice de la Podei-Tg. Ocna, Găiceana, Aldeşti-Onişcani, Poduri sau, cele mai recente, de la Fulgeriş-Pînceşti. De asemenea, pot fi amintite descoperirile aparţinând epocii bronzului de la Răcătău, Răcăciuni, Onceşti, Bărboasa sau Valea Seacă. Pot fi aduse în discuţie şi descoperirile datând din epoca fierului, efectuate la Căbeşti, Găiceana, Slobozia-Onceşti, Brad-Negri, Gioseni, Tg. Ocna sau Moineşti. Un loc aparte îl ocupă cercetările arheologice având drept obiectiv perioada clasică a civilizaţiei dacice, aceasta cu atât mai mult cu cât pe teritoriul judeţului sunt plasate două staţiuni arheologice de o importanţă deosebită: davele de la Răcătău-Tamasidava şi Brad-Zargidava. În epocile daco-romană, post-romană și a migrațiilor popoarelor, se observă aceeași statornicie și continuitate a autohtonilor pe aceste meleaguri, paralel cu fenomenul de pătrundere a migratorilor: de la Suletea, Poienești, Vaslui, Tanacu, Curteni, Pojorani, Horga, Fălciu, Țifești, Bogdănești, Dodești, Curteni, Lipovaț, Ivănești, Crasna, Chircești etc. provin numeroase tezaure monetare și obiecte de podoabă ale autohtonilor și migratorilor. Pentru secolele V-XI, se remarcă monedele izolate și tezaurele monetare de la Voinești, Dodești, Dănești, Fedești, Răducani, Fălciu, precum și obiecte de tip „Dridu” de la Dodești. Deosebite sunt și obiectele prefeudale și feudale (ceramică, unelte, obiecte de podoabă, tezaure monetare, piese creștine și elemente de artă decorativă), găsite la Dănești (sec. XII-XIII), Poienești (sec.XV), Schinetea (sec.XV), Bălteni (sec. XV-XVI), Bălțați (sec. XV-XVI), Mănăstirea Florești (sec. XVI-XVIII), dar, mai ales Vaslui – „Curțile Domnești” (sec. XV-XIX) și Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui (sec. XV-XIX). Putem aminti, printre altele, săpăturile de amploare de la Gabăra-Moldoveni, Măgura, Onișcani, pentru civilizația carpo – dacică, de tezaurele monetare romane de la Ardeoani, Oncești, Blăgești, Itești, Măgura (cu peste 2800 de piese) sau de descoperirile din perioada formării poporului român de la Căbești, Bacău, Oncești și de tezaurele monetare de la Horgești și Prăjești (sec.VI-X). Epoca medievală ocupă și ea un loc aparte în cercetările specialiștilor băcăuani. Aceasta cu atât mai mult cu cât Bacăul a fost, pentru o perioadă, una dintre reședințele voievozilor moldoveni. Cercetările efectuate la Curtea Domnească de la Bacău, începute chiar de către Iulian Antonescu, au oferit interesante piese de patrimoniu și un vast material de studiu. La acestea se adaugă și descoperirile din alte localități, printre care cele de la Tg. Trotuș, Adjudul Vechi, Mănăstirea Cașin, Faraoani. Mai pot fi amintite aici piesele care au aparţinut familiei lui Mihai Sturdza, lui Alexandru Ioan Cuza sau lui Costache Negri şi Mihail Kogălniceanu. De asemeni, în prezent muzeul are în patrimoniu un mare număr de obiecte care au aparţinut primului director al muzeului, Iulian Antonescu, donate de către soţia acestuia – Eugenia Antonescu – şi care fac obiectul unei expoziţii aparte.

Un adevărat periplu muzeistic, o călătorie în timp de neuitat, poate oferi o vizită la Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui. Cu exponate ce acoperă o perioadă de timp de mii de ani și cu o punere în valoare a acestora ce le dă strălucire și individualitate, instituția muzeală vasluiană nu face decât să ne ofere un moment de reculegere, de valorizare a unui trecut ce a lăsat în urma sa exemple demne de urmat. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*