România, tărâmul civilizaţiei preistorice

În anul 1961, arheologul Nicolae Vlassa, a descoperit în localitatea Tărtăria, judeţul Alba,  câteva statuete şi trei plăcuţe din lut pe care erau inscripţionate diferite simboluri asemănătoarea cu scrierea sumeriană, datând de circa 7000 de ani.  Vestea importantei  descoperirii se răspîndeşte la nivel naţional, iar autorităţile vremii  privesc cu scepticism situaţia. Lui Nicolae Vlassa îi  este  contestată autenticitatea  micilor artefacte;  mai mult decât atât, este acuzat de faslificarea materialelor şi multă vreme epocala descoperire a  rămas un subiect controversat. Logic gândind, ce motiv avea arheologul Vlassa să-şi rişte cariera şi reputaţia recurgând la fabricarea unor false dovezi? Din moment ce istoria planetară  a consemnat timp de milenii  varianta naşterii civilizaţiei pământene  între  râurile Tigru şi Eufrat, apariţia unei noi versiuni total diferite de cea oficială ar fi iscat la nivel mondial reacţii virulente, şocante.

Dar, propagarea intensă şi susţinerea teoretică unei astfel de dezvăluiri  pe plan internaţional ar fi subminat mândria multor state care se pretind moştenitoarele vechilor civilizaţii pământene. Însă, dincolo de ceea ce a descoperit Nicolae Vlassa,  există  dovezile incontestabile  ale prezenţei  civilizaţiilor străvechi  pe teritoriul actual al României:  Cultura Cucuteni, care datează din perioada 5500- 2750  Î.HR, Cultura Turdaş-Vinca din perioada 4500-3700 Î.HR.

Deşi în ultimii ani, descoperirile arheologice din România au fost surprinzătoare,  autorităţilor care guvernează ţara sunt dezinteresate în legătură cu finanţarea activităţii arheologilor  pe şantiere  şi includerea  preţioaselor relicve în patrimoniul naţional. Promovarea culturii şi valorilor autentice nu mai reprezintă de multă vreme o preocupare pentru autorităţile naţionale acreditate în domeniu. Pseudo-istorici români instruiţi vertiginos după canoanele marxism-globalismului se străduiesc din răsputeri să şteargă din istoria multi-milenară, mai puţin ştiută, continuitatea celor 9000 de ani a poporului român în cadrul aceluiaşi teritoriu. Manualele de istorie predate cursanţilor conţin multe texte falsificate. Este puţin probabil ca ISTORIA ROMÂNILOR  să fie rescrisă după  coordonatele   furnizate de incontestabilele dovezi  veridice  care atestă milenara bogăţie culturală şi spirituală a românilor.

Atât pe plan intern cât şi pe cel extern există interesul ca aceste aspecte de  o importanţă colosală pentru istoria planetară să rămână în umbra anonimatului. Limba tracă este precursoarea limbii latine, iar tracii, strămoşii românilor, au populat Europa în jurul anului 3500 -h, mult înaintea unor popoare ca celţii, slavii, etruscii, germanii şi romanii. Consemnarea împăratului  roman Traian, ca o mare personalitate a istoriei noastre, reprezintă o umilinţă şi un afront la adresa noastră, ca popor, fiindcă IMPERATORUL Traian a invadat Dacia cu scopul jefuirii resurselor preţioase ale dacilor.

În  valoroasele tratate de istorie ale marelui istoric Nicolae Iorga este precizat faptul că procesul de romanizare a Daciei s-a efectuat într-un proces foarte mic, insignifiant,  şi doar în sudul României de astăzi. Cine are interesul să ne asimileze cu popoarele latine, când, contrar acestei variante,  studiile experimentale ADN  efectuate de către specialişti  de la Institutul de Biologie Umană şi Antropogie din cadrul   Universităţii  din HAMBURG  au atestat faptul că românii nu au descendenţă latină? Dezinteresul instituţiilor statului român şi al forurilor academice în legătură cu acest subiect nu va permite reabilitarea adevăratei  istorii, încât vom rămâne la acelaşi stadiu al  falsei versiunii oficiale, în ceea ce priveşte originea noastră.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*