Poate nu scriam un asemenea articol, de rușine pentru cine conduce țara, dacă nu întâlneam peste tot oameni care comentează incredibila situație în care problema noului guvern, guvernul Viorica Vasilica, așa cum deja l-a botezat poporul, nu este să rezolve problemele grave ale țării, inflația, șomajul, salariile, legile justiției și toate celelalte promisiuni neonorate ale puterii, ci problema dezacordurilor gramaticale. Aleșii sunt agramați. Erau de mult, dar s-a observat abia acum. Fiindcă totul a devenit halucinant, nu mai e un accident, ci o plagă de comunicare.
Ministrul Educației nu este în stare să facă diferența între formele „care” și „pe care”, adică nu le poate potrivi în exprimare. Și gândești așa cum te exprimi. Dacă te exprimi prost, vei gândi prost. Un ministru incoerent sau semianalfabet va gândi incoerent. Se aude că acest nou ministru, cu cap de beșică, botezat deja ministrul Pamblică, vrea să facă mult așteptata reformă a învățământului, fiindcă tot nu s-a făcut de 30 de ani, și să elimine defintiv prepoziția „pe” din vorbire, să nu mai fie alăturată lui „care”, fiindcă și așa avem prea multe dative, genitive, pronume relative, pronume interogative, adjective pronominale absolute și relative, și dracu să le mai cheptine!
Sigur, e grea limba română, de aceea el va propune oficial romgleza! A, și mai vrea ceva! Să elimine problema pagiatului, să nu mai existe această hărțuire a plagiatelor, ce, e hărțuire sexuală?, să se plagieze, domnilor, dacă nu se poate altfel! Și să se mai termine cu problema ghilimelelor! Legea nu prevede clar unde se pun și unde nu ghilimelele!
La toate crizele prin care trece țara, se mai adaugă acum una, aceea a lipsei de școlarizare a celor de la putere. Țin minte ce revoltat era Sergiu Nicolaescu atunci când a renunțat să mai candideze pentru parlament. Spunea că nu se poate imagina ce agramați sunt senatorii lângă care stă. Nu se poate să te faci parlametar cu plicul! Această practică, să fii senator sau deputat cu plicul, iese acum în evidență. Cine poate fi parlametar cu plicul? Evident, numai idioții cu bani, numai primitivii care în loc de cap, pun la bătaie plicul. Și acum a răbufnit gogoașa, cauza a generat firesc acest efect al prostiei. Care va genera un efect și mai mare, catastrofal pentu țară: exodul masiv al românilor cu cap peste hotare!
Am în față o vânzătoare tânără de la librăria „Luceafărul”, care era revoltată la culme pe această situație. Uite cine ne conduce, spunea ea, cine ne dă lecții de progres, niște regresați, așa le spunea ea agramaților, regresați, care rimează cu înapoiați sau handicapați. Cum să nu ieși în stradă? Cum să nu pleci din țară? Cum să nu te revolți? Oare armata asta de PSD-iști nu are oameni școliți, care să se revolte, să nu mai îngăduie așa mizerii? Cum e posibil să tacă, să stea adormiți sau amorțiți, așa cum e și președintele țării, un mototol, care nu ia nici o atitundine, stă la Cotroceni și o face pe omul străzii! Ce laș! Ce președinte fără coloană vertebrală dacă face sluj în fața unor semianalfabeți!
Farfuridi lansa dilema din care românii nu pot ieși, dar era ceva important, o dilemă între schimbare și revizuire, fiindcă nenea Iancu nu și-a putut imagina că va veni vreodată la putere un guvern în care problema va fi de ordin gramatical, adică o problemă de comunicare. Nu se va mai înțelege ce spune și ce vrea un ministru sau altul. Este o problemă „care pe care”, o confruntare între așa o fi și așa și-așa, între putere și lipsa de putere, fapt care nu s-ar fi întâmplat, cred, dacă țara avea opoziție. Dar nu are. Lui Care nu i opune un Cine. Nu există un conflict direct între cine și cine, ci o luptă de subterană în cadrul aceluiași partid, o luptă între strigoi ca Tăriceanu și Dragnea, o luptă nu între ființe, ci obiecte, caricaturi ca Pop și Popa, Viorica și Maricica, scuzați, Vasilica, o luptă surdă, o bătută pe loc, o stare clocită, o criză fără soluții, numai Dumnezeu ne poate scăpa de această babilonie:
Suntem duși la disperare/ Într-un conflict care pe care./ Toate vechile năcăfale s-au uitat, Fiindcă aveam alt împărat.// E împăratul Care/ i-a luat locul lui Pe care./ Să nu ne mai mirăm Dacă și cu Parcă/ Au căzut din barcă.// Nu apare în această luptă nici un verb,/ ci numai bâlbe, dezacorduri, plagiate,/ ghilimele răsuflate,/ nici chiar un substantiv,/ e doar un veșnic laitmotiv,/ care ministru îl vânează pe care,/ când ies la vânătoare.// E lupta chioară/ Între armata lui Pamblică/ Și babilonimea lui Panglică,/ În care Orlando fiscalioso/ Îl ucide pe Orlando furioso/ Și ne atârnă de grumaz o clanță,/ Dar ne-o dă Ca Și ordonanță.// E vremea lui Ca Și, Ca Și, Ca Și/ O schimonoseală a lui Be Și,/ Cum spuse ministresa sportului,/ Căzând în cap la vama ortului.// Nici o furnică n-o să știe,/ Câte cadavre pasc pe glie./ Va fi sfârșitul lumii?/ Va fi buluc la hotare,/ Care pe care!// Văd o piramidă guvernamentală,/ De capete decapitate,/ Pe care Vodă Lăpușneanu/ Le-a pus pe roate.// Stau unele peste altele,/ Cu limbile scoase,/ Care măcăie, se strofoacă,/ Vodă e în dilemă, ce să facă,/ Pe care să le taie?// Nici la Călugăreni/ n-a fost așa dilemă mare,/ Care pe care?/ O să vedem,/ Ori ei pe draci,/ Ori dracii pe ei!
Lasă un răspuns