„Fake letter” – ul unor rectori… contra-naturii

Aici s-a văzut puterea de penetrare… rectorală (!) a unui „fake news” devenit  viral de grup intelectual… De fapt, mai bine spus, un „fake letter”… O scrisoare desfăcută din „pamblica” interesului politic de cei ce ar fi trebui să fie gardienii corectitudinii intelectual-lingvistice.

Totul a plecat de la Consiliul Național al Rectorilor… De la un singur om, președintele grupului rasat rectoral, dovadă că nu există „sisteme paralele”, ci  manipulatori care forțează lucrurile la limita penalului.

Astfel, în numele Consiliului, fostul ministru Sorin Cîmpeanu a „viralizat” o scrisoare de susținere a agramatului rector (!) Valentin Popa pe fotoliul ministerial ocupat altădată de Spiru Haret… Și ar trebui poate să ne cutremure ușurința acestuia de a fi manipulat sistemul din partea lui de „breaslă”. Dacă am fi vorbit doar de manipulare. Numai că „lobby”, fie el și în interes de grup, nu a fost decât într-o mică măsură. Atât cât să „viralizeze” un… fake letter! De fapt, cât să modeleze o momeală pentru nărodul intelectual (!) al țării. În rest nu a făcut decât să fluture susținerea rectorilor pentru ministrul „pamblicar”, iar ceilalți doar să-și dea acordul. Mulți „pe încredere”, pe cuvânt „de colega”, că doar de aia sunt o breaslă, nu?! Deși, la felul în care s-au comportat, s-au dovedit a fi doar o altă turmă de oi, fie ele cu tichii intelectuale.

Sigur, ar fi o copilărie să credem că pergamentul de susținerea fost strict emanația de moment a unui ins aflat la locul potrivit. Adică în fruntea Consiliului Rectorilor. Ea exista, cel puțin ca draft, în debaraua de zaiafeturi a puterii, iar lucrurile doar au funcționat (ireproșabil, e drept!), politic. Au mers aidoma ordinelor de aliniere din grupurile parlamentare! Ba, și modul de adunare a adunăturii în haită a fost similar, „liderul” de grup rectoral antamând acordul părților prin telefon („inspirație” ad-hoc, pentru colegi, preparare politică a priori, pentru cunoscători!)… Că doar nu era să deranjeze mințile (ne)iluminate cu o ședință în care să propună un asemenea abuz: o scrisoare de susținere pentru ministrul rector agramat!

Așa că, pe lângă susținerile „live”, culese de la câțiva colegi rectori, apoi prin ambalarea acordului acestora într-o scrisoare, s-a așternut un „fake letter” în a cărui plasă au căzut ceilalți rectori. Unii prin luarea „acordului” prin whatsapp, în formula jurnalistică a acelui „nu-i așa că?”, alții prin telefon, până s-a conturat grupul în cel mai mare și rușinos „letter” al învățământului.

Sigur, ca în orice „fake”, și în acesta existau destule fisuri, pe care, dacă le-ar fi privit atenți, partea de Consiliu neafiliată PSD-ALDE ar fi putut să o sesizeze. Pentru că existau acorduri pe care așa-zișii „semnatari” nu le-ar fi dat niciodată! Fie pentru că erau cunoscuți pentru rigurozitatea lor profesională, fie pentru că nu și-ar fi asumat niciodată (din lașitate, comoditate sau spirit de conservare) asemenea abordări…

Va supraviețui ministrul-„pamblică”? Da! Cum a reușit, de altfel, și până acum ca… rector. Iar cum rectorii l-au acceptat atâția ani pe colega „pamblicarul” cu rostirea lui de manelist, așa vor face și acum. Cu diferența, probabil, că nu își vor mai permite nici măcar micile ironii și înțepături de tip „colega”, ci își vor pleca fruntea în fața agramatului.

Învățământul românesc?!… Mai bifează, public, un jenant lobby de breaslă intelectuală: traficul de influență la nivel rectoral.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*