Deunăzi, după căderea guvernului Tudose, m-am întâlnit cu un vechi amic, un om revoltat, așa cum îl știu de pe vremea când lucra în staff-ul Festivalului „Enescu” și era revoltat pe matrapazlâcurile lui Ioan Holender. Acum era revoltat pe faptul că s-a dus să cumpere bilet de avion fetei sale, pentru Londra, și biletul costa cu 40 de euro mai mult. Dar zborul e același, a spus, e aceeași distanță, de ce îmi luați mai mult decât anul trecut? Fiindcă a căzut la voi primul-ministru. Și când se schimbă un guvern, se schimbă și valuta. Automat a căzut și leul!, i s-a explicat. Dar suntem în UE. UE funcționează în euro. De ce profită de criza noastră?, a mai întrebat el. Asta nu știu politicienii, că orice eșec al lor, are consecințe în toate planurile. Nu-și dau seama că se joacă de-a cursul valutar. Ei or fi având buzunarele asigurate, dar ce te faci cu țara, că totul se prăbușește, o ia razna, fiecare producător face legea lui!?
Și amicul îmi mai spunea că dacă i-ar apare acum în față Iliescu, Năstase, Băsescu, Dragnea și ceilalți ticăloși care au dus țara de râpă, i-ar scuipa în ochi! Orice trecător i-ar scuipa în față! Dar nu apar, stau ca lașii la cutie, se ascund, se comportă ca niștre hoți ce sunt! Și în același timp, la Balc se vânează, milionarii lui Țiriac trag în ulimii mistreți. Dar mistreți în chip de Iliescu, Băsescu, Ponta, Tăriceanu et co. numai Ceaușescu ar putea vâna, dacă ar veni. Nu de venirea lui Iisus avem noi nevoie, ci de a lui Ceaușescu. Să vină acum, îmbrăcat în uniformă de general și să-i strivească cu carâmbul ghetelor pe actualii politruci, care se furișează ca niște gângănii, coropișnițe și guzgani!…
Pe strada Popa Tatu, în apropiere de Piața Matache, există un atelier mecanic, care are pe perete portretul lui Ceaușescu. Se vede din stradă. L-am întrebat pe proprietar, de ce? Cică păi pe cine să pun pe perete, domnule, pe Iliescu, pe Băsescu, pe Ciolanis? Când vreo unul din politicii de azi va face ce a făcut pentru noi, muncitorii, Ceaușescu, atunci am să dau jos portretul lui și am să-l pun pe cel care merită!
Am fost în aceeași zi și la Piața Matache. Țăranii nu știau nimic de cădera guvernului, nici nu știau/n-au știut cine era primul ministru. Cei care vând acolo zarzavaturi sau fac pâine și mici la grătar habar nu au ce se întâmplă la cârma țării. De fapt, nu-i interesează.
România e compusă din astfel de oameni, cam 50 la sută sunt țărani, iar 50 la sută orășeni. Ba se spune că țărani ar fi 70 la sută. Așa că orice s-ar schimba pentru orășeni, pentru țărani e la fel.
Între cele două extreme, eu m-am dus la anticariat, unde carțile rare costă zece lei, iar altele cinci lei. O prăbușire totală a cărții! Asta chiar e tragedie! Dacă moare cartea, țara e în doliu. Nu-mi vine să cred că asist pe viu la o asemenea îngropăciune generală. Oare preoții ce fac? Le merge bine, din îngropăciune în îngropăciune. Au pentru cine trage clopotele, ar spune Hemingway. Cred că sunt singurii care nu se plâng de criză.
Când am terminat acest articol și m-am uitat la ce titlu i-am pus, fiindcă eu nu scriu un articol dacă nu am clară ideea încă din titlu, mi-am dat seama că așa ceva a scris Albert Camus, în 1951, un eseu celebru cu acest titlu, prin care definește condiția umană și face diferența față de omul religios. Omul revoltat îl precede sau îl urmează pe omul religios. Ce s-a schimbat de atunci? Faptul că omul mântuirii a pierdut total terenul. A rămas numai omul revoltat. O revoltă în gol însă. Fiindcă este fără capăt, fără soluții. Criza este un lanț de mici catastrofe cu care omul s-a obișnuit, sunt mediul lui, nici nu le mai deosebește. E ca ghiulelele la război. Ca în tranșee. Vin din toate părțile. Poate o fi și la noi război și nu știm! Dar cred că e mai rău. O asemenea criză fără respiro pe timp de pace, e semn rău, e semn de Apocalipsă, de pierdere a credinței în Dumnezeu. Și tare sunt curios să văd cum se vor comporta mai departe oamenii care și-au pierdut și credința în rațiune!
Lasă un răspuns