Trei cabinete într-un an pentru programul dragnian!

Politica postdecembristă are nebănuite resurse să-i surprindă pe străini și să-i aducă la disperare pe acei români rămași în țară, ai căror creieri încă  n-au fost spălați cu lăturile propagandei oficiale: ba Ion Ilici Iliescu le mulțumește ciomăgarilor chemați de el pentru criminalul ajutor al acestora la apărarea (sic!) democrației originale, ba guvernatorul Băncii naționale face zeci de ani jocul străinilor și taman pentru asta nicio cârmuire nu se atinge de ipochimenul pensionar și putred de bogat, ba un premier de haram decretează că toată industria românească este un morman de fiare vechi și procedează în consecință, politica lui fățiș antinațională fiind apoi urmată de absolut toate guvernele postdecembriste, ba tâlharii cu ștaif încearcă să-și curețe trecutul doldora de păcate prin legi anume întocmite, astfel încât să creeze impresia că sunt nu doar de neînlocuit, ci de-a binelea providențiali pentru prezentul și viitorul acestei țări crucificate de ei și fârtații lor.

Politica pesedisto-aldistă se remarcă prin aceea că ține morțiș să implementeze „la virgulă” fantezistul program dragnian (alții sunt autorii, Dragnea-i doar inspiratorul și dirijorul) și prin neputința înfăptuirii lui la nivelul și în ritmul promis de marele sforar teleormănean, motiv pentru care ea începe noul an de cârmuire năucitoare cu un alt guvern (al treilea în doar un an).  De data asta se poate spune că unul pronunțat ginocentrist (mă rog, trebuia o schimbare de macaz aparențial după androcentristele cabinete Grindeanu și Tudose), având în vedere că prim ministrul acceptat de președintele Iohannis (cică pentru stabilitate!) va fi (in)competenta și (in)culta teleormăneancă Vasilica-Viorica Dăncilă, încurajată de întreaga floare urât mirositoare a alianței, dar mai ales de strălucita neînzestrare a tripletei Rovana Plumb – Ecaterina Andronescu (Abramburica) – Lia-Olguța Vasilescu: primele două vor fi sigur cooptate în noul cabinet, pentru că este de neconceput un guvern stângist contraproductiv fără contribuția lor plumboasă, iar cea de-a treia își va continua  marșul ministerial ca piesă mult mai importantă decât un biet premier de teapa lui Sorin Grindeanu, căruia i-a prezis sfârșitul carierei prin celebra mojicie: „Măi pulifrici, spui peste tot că mă dai afară? Vezi să nu zbori tu”…

Cu ceritudine că timpul, și nu cel îndelungat, ne va arăta două lucruri esențiale pentru cârmuirea postdecembristă în general, pentru cea pesedisto-aldistă în special: 1) Cum funcționează hazoasa și capricioasa (i)logică a imposturii și protecțiilor politrucianiste; 2) Cât rezistă un guvern slugarnic și controlat la sânge de vrerea maladivă a unui penal fără responsabilitate executivă, chiar dacă grosului alegătorilor li se induce falsa idee că acesta, cel puțin prin dimensiuni (trei vicepremieri și 27 de miniștri), este capabil de treburi mari în folosul țării și al cetățenilor.

N.B.: Stabilitate n-are cum să fie în sensul dorit de Klaus Iohannis și de toți oamenii cumsecade ai României. În schimb, prin marea instabilitate guvernamentală întreținută de șnapanii cu rol politic decizional, se prefigurează pericolul ca România să piardă președinția Uniunii Europene…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*