În timp vatra antică pe care s-a aşezat în timp capitala Olteniei a scos la iveală pentru cercetători vase ceramice, podoabe, unelte de lucru, arme şi morminte, ce dau glas pământului. Sunt comori din adâncuri care vorbesc despre istoria noastră pe aceste meleaguri. Cu mult înaintea nașterii Craiovei, la nici 12 kilometri, în localitatea Cârcea a fost identificat cel mai vechi sat neolitic din România, de unde se păstrează cel mai vechi vas întreg de lut din ţară, aflat în colecțiile Muzeului Olteniei, vas lucrat manual, nu la roata olarului, pictat policrom, ce aminteşte de prima comunitate de agricultori, din zona viaductului din această localitate.
„Așezarea neolitică de la Cârcea se află în punctul cunoscut de localnici «La viaduct», chiar în vecinătatea căii ferate Craiova-București, varianta electrificată. În 1971, acolo a fost găsită o groapă menajeră din neolitic de acum 8.000 de ani, care conținea nu mai puțin de 8.000 de fragmente ceramice. Printre acestea se afla și un vas întreg, policrom, modelat manual. Este și în momentul de față cel mai vechi vas neolitic din România. Noi vorbim acum de o epocă mult anterioară vestitei culturii Cucuteni. Vorbim de o perioadă în care zona de la nord de Dunăre începe să fie infiltrată pentru prima dată, de primele populații sedentare ajunse la noi prin Peninsula Balcanică dinspre Asia Mică, adică primele populații care practicau agricultura. Populațiile de dinainte erau doar simpli culegători și vânători. Aș putea spune că, odată cu neoliticul, pătrunde civilizația pe continentul nostru dinspre Orientul Mijlociu. Aceste populații sedentare sunt cele care practică agricultura, modelează vase, ridică locuințe, practic de aici începe civilizația identificată la Cârcea“, a explicat Florin Ridiche, directorul Muzeului Olteniei. Alături de cel mai vechi vas întreg de lut din ţară, tot în perimetrul așezării neolitice de la Cârcea s-a descoperit și dovada primei manifestări religioase de pe teritoriul României.
„Am găsit, de asemenea, un bolovan mare din piatră care avea urme de foc. Deasupra lui se afla un vas antropomorf ce reprezenta o femeie gravidă care își ținea mâinile pe pântece. Este evident că vasul aflat pe acel bloc de piatră sugerează una dintre primele manifestări ale credinței oamenilor. O dată cu neoliticul și apariția vieții sedentare se nasc și credințele în zeități. În epoca neolitică era larg răspândit cultul fecundității și fertilității, de aceea pe toate vasele sunt preponderent figuri feminine. Foarte multe teorii sugerează că am fi și în epoca matriliniară, în care descendența în familie se ținea pe linie maternă, nu paternă“, a mai precizat Florin Ridiche. Din 1971 până în 2001 s-au făcut săpături în așezarea de la Cârcea, cu mici întrerupteri, fiind zona cea mai bine cercetată din țara noastră, cu rezultate remarcabile. Alte săpături scot la iveală alte comori, printre care o seceră construită din corn de căprior, având ca tăiș o lamă de silex, ce marchează începuturile agriculturii pe teritoriul României. Obiectul este clasat ca piesă de tezaur național. Descoperirile de la Cârcea au scos la iveală și o groapă în care au fost depuse 11 cranii umane.
„Această depunere de cranii umane are legătură cu credințele pe care le aveau oamenii de atunci. Ei țineau foarte mult la strămoșii lor și încercau să păstreze o legătură cu ei și după moartea lor. Considerau să sufletul se află în craniu, nu în inimă, de aceea aveau o grijă deosebită față de cei trecuți în lumea celor drepți, în special pentru această parte a corpului, craniul uman“, explică Florin Ridiche. Numărul craniilor umane de 11 poate avea o semnificație importantă. Astfel, la 10 (IO), se poate atinge un maxim, iar apoi are loc o „întorcere la origini”, pentru că spunem unu – spre – zece, doi – spre – zece… până la nouă – spre – zece (eneada zeilor), iar douăzeci se mai numește și „un pol” (un alt pol). Deasemenea, desenul aflat pe cel mai vechi vas neolitic din România (8.000 de ani), descoperit la Cârcea, în județul Dolj, ne aduce la orizont imaginea celor două „coloane” afrontate ce susțin cerurile, aducând în discuție modelul brâncușian al Coloanei Infinitului de la Târgu Jiu (existent și în Tezaurul de la Hinova, ca și piese de colier, desecretizând mobilitatea acestei coloane), ca și Coloană a Cerului (Stâlp), sau Stâlp Djed (Get; Vechea Biserică Pămânească Valaho – Egipteană de mai apoi).
Imaginea unui chip uman la partea superioară a coloanei din dreapta imaginii întregește această ipoteză a celui sacrificat ce susține Lumea (Faraonul, Iisusul, Mesagerul, Cel ce a îmbrăcat cămașa morții, etc.). Existența acestui bolovan (cu urme de foc) pe care se afla statuia feminină cu semne de graviditare ne conduce către fenomenul religios de naștere din piatră a lui Mitra de mai apoi, sau a Iisusului ce se naște într-un staul aflat într-o grotă (peșteră). Să nu uităm că primele biserici erau subterane. Taina mesajului trasmis este că, din formele de viață existente (vechi) se vor naște formele noi – noile specii; așa cum se întâmplă cu cucul (pasărea – nepasăre) care schimbă ouălele din cuibul altei păsări, iar păsărica va crește alți pui, străini și hulpavi; tot așa cum îngerii decăzuți se vor împerechea cu fetele oamenilor și vor da naștere la semizei (noua rasă umană ce va veni la sfârșitul acestei lumi – a acestui timp). Numele localității Cârcea poate veni de la „cârcei”, ca ramură cu frunze de agățat plante; de la mișcarea convulzivă care face a se contracta membrele; sau de la „amnar”-ul de la războiul de țesut. „A se ține cârcei”, cu sens de „ a nu scăpa de el”, poate avea legătură cu fenomenul catastrofic periodic al sfârșitului de lume. Artefactele milenare ale așezării din Cârcea ne pun în față noi întrebări și noi mesaje simbolice ce dovedesc perenitatea elementului religios, al nevoii ancestrale de comunicare în timp. (G.V.G.)
Lasă un răspuns