Cezar Cioran, arheolog amator și doctorand de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, aflat în localitatea de domiciliu, Miroslava, a făcut o nouă descoperire arheologică epocală. Este vorba de cinci topoare celtice și de un inel, toate având o origine încă necunoscută până acum. Descoperirea a fost făcută cu ajutorul unui detector de metale. Este posibil ca topoarele să fie de origine celtică și să dateze de acum peste 3 000 ani.
„Acest tânăr, alături de un reprezentant al primăriei Miroslava, ne-a predat astăzi o nouă serie de obiecte pe care susține că le-a găsit, in situ și cu ajutorul unui detector de metale, în satul Vorovești din comuna Miroslava. Toate acestea urmează să fie analizate și cercetate de specialiștii din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova, respectiv de la Muzeul de Istorie pentru a se stabili cu exactitate despre ce este vorba”, a transmis Virgil Babii, coordonatorul Direcției Județene pentru Cultură din Iași. Acum un timp, pe 13 decembrie 2015, în zona Pădurii Uricani din localitatea Miroslava, Cezar Cioran, ajutat de al său detector de metale a mai găsit nouă topoare antice de bronz, denumite de specialiști „celturi”. Chiar dacă artefactele au fost scoase într-un final la suprafață de un excavator, ele și-au păstrat poziția inițială, aflându-se așezate în cerc (posibil ritualic; „Topoarele Zeului Zamolxe”). „Din punct de vedere istoric, acesta reprezintă un depozit curat. În ceea ce privește datarea descoperirii, așa cum sugerează tipologia mai veche întocmită de Mircea Rusu în 1966, precizăm că celturile (topoarele – n.r.) de la Miroslava aparțin tipului transilvănean, cu circulație intra – și extra carpatică, la nivel cronologic Bronz D sau Hallstatt A1, anume secolele XIII – XII î.Hr. (anii 1.300 – 1.200 î.Hr.; acum aprox.3.300 de ani)”, mai arată arheologul Bogdan Petru Niculică.
Miroslava (nume provenind de la „miros – slava”, cu înțeles de „am nas (fler) să simt cele sfinte, cele din slava cerurilor”) este o comună din județul Iași, formată din satele Balciu, Brătuleni, Ciurbești, Cornești, Dancaș, Găureni, Horpaz, Miroslava (reședința), Proselnici, Uricani, Valea Adâncă, Valea Ursului și Vorovești. Este situată în partea centrală a județului, în nordul Podișului Bârladului, pe malul drept al Bahluiului, în vecinătatea sud-vestică a municipiului Iași. Este străbătută de șoseaua de centură a Iașiului, desemnată ca șosea națională. Dovezi ale locuirii continue încă din timpuri străvechi pe aceste meleaguri au fost descoperite în diverse situri arheologice, comuna Miroslava având în componența ei unele dintre cele mai vechi sate atestate documentar din zona județului Iași. Prima menționare documentară a unei localități din arealul comunei Miroslava face referire la Vorovești (posibil de la „a vorovi”= „a vorbi”) și datează din anul 1434.
Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: Balciu – 1446 Brătuleni – 1456 Uricani – 1456 Proselnici – 1490 Ciubești – 1503 Miroslava – 1579 Găureni – 1583 Cornești – 1613 Horpaz – 1646 Valea Adâncă – 1772 Dancaș – 1820 Valea Ursului – 1864. Douăsprezece obiective din comuna Miroslava sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Râpă” (1 km nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea–al și al III-lea e.n. de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgărie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpă” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea–al VII-lea (epoca migrațiilor), și din secolele al XV-lea și al XVII-lea (epoca medievală). Situl de „la Bulgărie” conține așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolele al III-lea–al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea–al VIII-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolele al XI-lea–al XII-lea și secolele al XII-lea–al XVIII-lea. Celelalte opt obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură.
Pentru depozitul actual de bronzuri (cele cinci celturi), potrivit legii, tânărul urmează să primească 30 la sută din valoarea tezaurului pe care l-a scos la iveală. „În primul rând, în Moldova se cunosc puține descoperiri de tip depozite din obiecte de bronz, ceea ce sporește însemnătatea acestei descoperiri. Ea dovedește o lume tracică bine închegată în jurul anului 1000 î.Hr., cu numeroase aspecte spirituale în care se regăsesc și asemenea depuneri de unelte și arme de bronz. Repet, descoperirea poate fi socotită ca una de excepție dacă este să ne gândim că asemenea tezaure erau, de obicei, depuse în afara așezărilor umane, în locații socotite de multe ori sacre. De asemenea, și cele noi cinci topoare găsite sunt tot de tip celtic. Totuși, inelul consider că este de origine medievală. Probabil, cele găsite la Miroslava au aparținut unei căpetenii războinice din zonă și au fost depuse, în mod simbolic, în arealul unde au fost reperate de acest cetățean”, a reliefat conf. univ. dr. Vasile Cotiuga, reputat arhelolog de la Universitatea „A.I.Cuza” din Iași și coordonatorul Platformei „ArheoInvest”, una dintre cele mai moderne din țară. Iată cum, prin contribuția acestor arheologi amatori, se adaugă noi pagini istoriei noastre milenare, iar muzeele își pot îmbogății în mod substanțial colecțiile. (G.V.G.)
Lasă un răspuns