Descoperire Miroslava (Iași): Coroană sau Colier?

Un așa zis colier în formă de coroană, vechi de peste 2.500 de ani, a fost descoperit de un detectorist amator pe un câmp din judeţul Iaşi în luna octombrie 2017. Descoperirea a fost făcută de un iubitor de istorie. Bărbatul a predat imediat bijuteria autorităţilor şi aşa a aflat că este extrem de rară şi aparţine unei comunităţi germanice înstărite. Cezar Cioran şi-a cumpărat un detector de metale în urmă cu ceva timp şi, ori de câte ori are ocazia, îl foloseşte în apropierea locuinţei sale din comuna Miroslava. El ne povestește cum a avut loc descoperirea: „Tocmai plouase, detectoarele bat mai bine când este ceaţă sau ploaie. În primă fază am crezut că este o capcană de iepuri.”… Bărbatul a anunţat, însă, autorităţile de descoperirea făcută. Bobi Apăvăloaie, consilier Direcţia pentru Cultură Iaşi: „Piesele erau proaspăt scoase din pământ, în cursul acelei dimineţi. După o scurtă expertiză a lor a constat că, de fapt, suntem în prezenţa unei descoperiri importante.” Colierul a fost dus la Palatul Culturii din Iaşi.

Specialiştii spun despre bijuterie că este extrem de preţioasă şi că mai există doar două astfel de exemplare. Doamna Senica Ţurcanu, doctor în arheologie și şef al Muzeului de Istorie din Iaşi din cadrul Complexului Muzeal „Moldova” avea să declare: „Aparţine unor neamuri germanice care au ajuns aici, pe teritoriul de la est de Carpaţi undeva la finalul secolului 2, secolul 1 î.Hr. Această piesă, cu mare certitudine, este o depunere votivă, dar da, această piesă face parte din costumul lor.”

Dovezi ale locuirii continue încă din timpuri străvechi pe aceste meleaguri au fost descoperite în diverse situri arheologice, comuna Miroslava având în componența ei unele dintre cele mai vechi sate atestate documentar din zona județului Iași. Numele de „Miroslava” poate veni de la „miros – slava”, cu sens de „am nas să simt atingerea divină”, sau „știu momentul când ne influențează divinitatea”. Prima menționare documentară a unei localități din arealul comunei Miroslava face referire la Vorovești și datează din anul 1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: Balciu – 1446 Brătuleni – 1456 Uricani – 1456 Proselnici – 1490 Ciubești – 1503 Miroslava – 1579 Găureni – 1583 Cornești – 1613 Horpaz – 1646 Valea Adâncă – 1772 Dancaș – 1820 Valea Ursului – 1864. Douăsprezece obiective din comuna Miroslava sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local.

Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Râpă” (1 km nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea–al III-lea e.n. de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgărie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpă” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea–al VII-lea (epoca migrațiilor), și din secolele al XV-lea și al XVII-lea (epoca medievală). Situl de „la Bulgărie” conține așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), secolele al III-lea–al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea–al VIII-lea, secolele al IX-lea–al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolele al XI-lea–al XII-lea și secolele al XII-lea–al XVIII-lea. Celelalte opt obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură — biserica „Sfântul Nicolae” și „Sfinții Voievozi” (1833) din Cornești; Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1806); biserica „Sfinții Voievozi” (1769), ambele din Ciurbești; casa Anghel (secolul al XIX-lea) din Cornești; biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (1768) din Vorovești; biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1811) din Miroslava; casa Sturza (începutul secolului al XIX-lea) din Miroslava; și biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din Proselnici.

Dacă este coroană, acest artefact ne semnalează prezența unor principi conducători locali. Dacă este colier, prin acești „țepi” el ne asigură de disconfortul purtării sale, ca semn al necesității nedormirii (trezia), spre a putea să ne ferim de cataclismul cosmic care poate veni oricând (ca și în cazul lui Prâslea, din basmul cu „Merele de Aur”, care veghează într-un țarc creat din săgețile sale să nu vină furul). Este cumva pandant cu brățările de fier pentru picior, care reprezentau zalele lanțului ce ne țin legați în materie prin propria noastră naștere (păcatul originar; Calea Robilor, așa cum mai este numită galaxia noastră). O asemenea descoperire nu face decât să completeze istoria acestor meleaguri milenare, aducând noi dovezi necesare istoricilor noștri despre existența Vechii Biserici Pământene Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali. Așteptăm ca acest prețios artefact să fie restaurat, spre a împodobi o vitrină a Muzeului de Istorie din Iași. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*