Soluții pentru România

Istoria contemporană a României este plină de probleme, care au generat în lanț crize de toate soiurile, politice, economice, religioase, culturale. Avem probleme, nu avem soluții. Există o vorbă la americani, care spune că învingătorii sunt cei care au găsit soluții, învinșii sunt cei care au probleme. Soluții pentru România de azi, cine ne dă?

Eu am încercat să tot dau soluții, fiindcă mă consider un învingător. Și am căutat pe toate căile să dau ceea ce eu însumi am primit de la Dumnezeu. Una din marele mele soluții este Armaghedon revelat. Este inspirată de realitatea creștină în care am trăit. Dar poate că această cale este mai grea, deși este singura care poate duce la o lume a omului puternică, eliberată de chingi efemere și cârje inutile.

Dar de sărbători am constatat și altceva, marea apetență a românilor pentru muzică, pentru distracții în general. Am scris despre acest lucru pe larg în cronica mea la Târgul de Crăciun. Acolo am văzut mii de români care, seară de seară, timp de 27 de zile, au venit să-i asculte pe soliștii și orchestele preferate. Au fost și formații populare, care au arătat obiceiuri străvechi, mi-au umplut sufletul de bucurie și am văzut în ele oglinda viitorului. Iată o soluție pentru clasa politică, să meargă pe această cale a rădăcinilor. E calea verticală.

Dar am constatat și o cale pe orizontală, o înclinație puternică și spre muzica nouă, modernă, mai ales la tineri. Un adevărat fenomen s-a petrecut la recitalul solistului Smiley, al cărui nume simbolizează Zâmbetul uman, el însuși fiind un om voios și foarte plăcut, ba foarte iubit. Numele lui real este Andrei Tiberiu Maria și este născut la Pitești, în anul 1983. Este singurul din sute de cântăreți pe care i-am văzut care încearcă să facă o muzică originală, fiindcă majoritatea cântăreților și formațiilor de la noi sunt orientate spre imitarea muzicii americane, în special. Iar cei care nu imită muzica străină, imită manele, dau în gropi, nu fac muzică, sunt mici fabrici de făcut zgomote, deși există unele trupe care prelucrează muzica gypsy și muzica lăutărească, reușeșsc performanțe speciale, ba și compoziții foare originale, așa cum reușește Loredana și formația „Agurida”, care îmbină original folclorul cu muzica modernă, uneori cu sonorități de jazz. Loredana are talentul de a porni de la o țigănească (muzică diferită de manele) foarte cunoscută și de a o înfășura în sonorități care duc la un cu totul alt plan, intelectual, rafinat. Ea împacă subtil capra și varza. Aceasta face artista. Se ocupă cu vraja. Pleacă de la „Trandafir de la Moldova” și ajunge la „Trandafir de București”, ca să rimeze cu „mă iubești”! Mulți încearcă acest mariaj între folcloric și cult, între popular și spiritual. E zona lui Adrian Naidin, Maria Răducanu, Maia Morgenstern și poate și alții ca ei, puțini, desigur, pe care n-ai să-i vezi invitați la concerte de tip parastas.

Este o soluție, pe care o practică și formația „Damian Brothers”, dar care e mai apropiată de formula din „Șatra” lui Loteanu (vezi piesele „Șaraiman” sau „Ocii ciornâie”) ori de aceea a unui Goran Bregovici. Este o formație remarcabilă, de muzicieni unul și unul. De altfel, unii dintre ei, se află și în trupa „Agurida”. Un genial trompetist, de pildă (păcat că numele lui nu e prezentat nicăieri) face legătura dintre formații, iar amândouă merg pe această direcție a muzicii lăutărești duse la valențe moderne. Și multe trupe merg pe această direcție, desi aglomerația duce și la rebuturi, ca în cazul „Provincialii”, „Bosquito”, „Proconsul” etc. Dar este o muzică urmărită cu pasiune de spectatori.

Însă calea românească, deocamdată, mi se pare cea a lui Smiley, el este zâmbetul aruncat tuturor imitaționiștilor, deși și el pare rupt din repere americane, amintind de rapperii Eminem și Justin Bieber. Nu este rău. Însă la stilul R&B sau Hip Hop, foarte bine asimilat, Smiley introduce o notă românească, plină de lirism și umor. La un concert live, textele lui sunt pe buzele tuturor. Am observat o aderență formidabilă la tineri. Noua generație este o generație Smile, mai exact, Smiley. Este frumoasa ironie cu care asimilează muzica modernă.

În muzică nu poți fi izolat, influențele sunt inerente. Muzica e poate singura artă unde nu există granițe. Însuși Geroge Enescu, cel mai mare compozitor român, original până în măduva oaselor, regele asimilătrii specificului folcloric, caracterizat prin iuțirea de sine,  nu este liptit de influențe. A trăit în generația lui Ravel și Debussy, cu care a fost prieten, iar impresionismul simfonic și-a pus culoarea și pe unele piese de-ale sale. Dar Enescu a reușit să rămână el însuși, fiindcă nu și-a trădat sursa, rămânând reprezentantul original, pe plan simfonic, al iuțirii de sine românești.

Pe alt plan, mai ușor, încearcă să fie Smiley. Trebuie spus că ceea ce reușește pe scenă, muzica live, este superior filmulețelor video pe care i le-am văzut pe YouTube. Ceea ce-i lipsește, este mișcarea, handicapul tuturor soliștilor români, incapabili să danseze în timp ce cântă, din lipsă de antrenament. Și de coregrafi.  Cântăreții populari pot face ambele lucruri deodată. Smiley trebuie să se apropie mai mult de acel specific național de care am vorbit, al iuțirii de sine. El are în sânge mișcarea, plus că toate melodiile sale sunt originale, creație proprie, lipsite de imitația nefastă. El a luat tot ce e mai bun la Eminem și românizează. Aștept o implementare în matca națională, să aflu cum și Eminem sau Bieber îl imită. Iată un dialog posibil. Cred că este o soluție pentru muzica românească modernă. O dovedește și audiența imensă de care se bucură la tineri acest solist, foarte înzestrat de la natură.

M-am gândit să fac o listă cu soluții pentru România, să adun ceea ce am tot publicat de-a lungul anilor și s-a risipit, deși mărturisesc că, la un moment dat, dinspre guvern am primit un mesaj de mulțumire pentru soluțiile pe care le-am furnizat din America. Înseamnă că Cineva, acolo, sus, ne citește. De aceea, prind curaj și vă îndemn ca și în anul 2018 să citiți articolele mele, căci în mai toate strecor câte o soluție, oricum, mă aflu la vârsta la care pun diagnostice, ca un medic bun, care nu dă soluția, medicamentul, dacă nu formulează diagnosticul. Uneori diagnosticul sugerează și soluția. Și vreau să dăruiesc ceea ce am găsit deja și mi-a adus satisfacții enorme.