PLUGUSORUL
Aho, prunci și dragii mei
am deranjat iar pe ZEI
cântul urătorului
la granița cerului.
Palma sfântă să v-alinte
să se-așeze-n frunți, cuminte
iar parfumul de la tei
să stea pur în ochii grei.
Să v-aducă în desagă
toată albeața din zăpadă
iar pe gură, urătură
forța brută din natură.
Sănătatea trupului
cântecul pământului
clopoței prinși în trei
să-i cheme pe Dumnezei.
O Treime, o vechime
fără dureri și suspine
patima omului grea,
palma sfântă să o ia.
Și să lase-n loc minunea
ce-anfrunzit pe loc pădurea
tinerețe, frumusețe
și ochi lipsiți de tristețe.
Lasă un răspuns