Toți bărbații vor s-o aibă, dar ea vrea să fie liberă, să iubească pe cine vrea și când vrea. Ea, Daniela (Monica Bellucci), estre dependentă de bordelul din Pigalle unde lucrează, dar și de un „pește” acaparator, Charly (Gérard Depardieu), care se dă drept soțul prostituatei și trăiește de pe urma ei. Daniela este saturată de viața pe care o duce. De aceea, la un monent dat, acceptă propunerea lui François (Bernard Campan), un bărbat singur, anodin, care vine la barul bordelului și o cumpără, spune că a câștigat marele premiu la loto și îi oferă o sută de mii de euro să stea cu el până se termină banii. Daniela acceptă, dar descoperă că el e bolnv de inimă. Și în acest caz, ea devine extrem de periculoasă pentru viață lui. Prin felul cum îl atrage, cum se mișcă, cum îl seduce, Daniela arată ca întruchipara păcatului biblic. El e șters, iar ea strălucitoare. Ea le sugerează pe toate femeile seducătoare, fatale, din istorie, de la Eva la Cleopatra, de la Sulamita și Dalila la Diotima și Elena din Troia, de la Salomeea și Medeea la Mesalina și Teodora Bizanțului, de la Lucreția Borgia la divele românce Hortensia Racoviță și Natalia Negru, care au provocat sinuciderea unor scriitori. Daniela este fatalitatea irezistibilă, prin imposibilitatea oricărui bărbat de a rezista puterii ei de seducție.
François are un prieten doctor, care îl consultă și când o vede în casa lui pe… „fiica Satanei”, are un șoc, apoi îi spune că nu trebuie să facă eforturi, că trebuie să nu se agite, să nu alerge, să nu mănânce decât ce i-a prescris el, nu stridii, cum îi spune că a făcut el când a mers cu ea la restaurant, ai grijă, stridiile nu sunt bune pentru colesterolul tău, și mai ales să evite eforturile sexuale. Doctorul este și el îndrăgostit de o femeie care a murit acum cinci ani, dar pe care el o vede aievea, vorbește cu ea, vorbește despre ea la timpul prezent. Într-o zi însă, când vine să-l consulete pe François, o vede pe Daniela goală, îi vede frumoșii sâni, are un atac de cord și moare. Aceasta este reacția față de fiica Evei!
Toți bărbații care o văd pe Daniela, mor după ea, fiecare ar face moarte de om să o aibă. Așa cum se întâmplă când vin colegii lui François la el în vizită, neliniștiți de faptul că de două săptămâni, el nu mai vine la serviciu. Între timp, François a avut un meci cu peștele Evei. De fapt, totul a pornit de la minciuna că el a cîștigat la loto 4 milioane de euro. Și soțul închipuit vrea să i-o vândă pe Daniela pe patru milioane. Însă François nu cedează, fiindcă, de fapt, el nu avea acești bani. Dar ea înțelege că a trădat-o și îl părăsește, revine la bordel și la peștele ei. Care însă este total nemulțumit de ea, fiindcă nu mai face dragoste ca înainte. Ce s-a întâmplat, ce ți-a făcut acel fătălău? Și ea îi spune că i-a redat pudoarea.
Cum, nu s-a culcat cu tine? Nu. Dar ce-a făcut? M-a măngâiat. Mângâierea e mai frumoasă decât sexul. Atunci Charly îi spune că dacă a devenit așa de pudică, trebuie să aleagă, ori el, ori François. Și ea își face bagajele și pleacă la François. Dar la el în pat era vecina lui, cu care trăia o partidă de amor stranșnică. Daniela nu se supără și e de acord că, dacă nu va fi acasă, dacă va lipsi, i-l va mai împrumuta pe François. Deocamdată, îi cere să facă un duș. Ea spune că va fi mereu acasă, se hotărăște să nu mai plece de aici.
Dar când vin colegii lui François, se dăruiește primului îndrăgostit, un tânăr care, cum o vede, cade mort după ea și n-o mai scoate din „minune a lumii”. La acest dezmăț final, apare și Charly, care scoate pistolul și o împușcă pe Daniela. Apoi privește spre camera de filmat și ne spune că „dacă aș fi vrut, aș fi putut s-o fac”, adică să o împuște. Dar frunusețea nu poate fi ucisă.
Într-adevăr, felul cum arată și cum joacă Monica Bellucci o face unică, este întruchiparea femeii absolute, ea este Eva primordială. Regizorul Bertrand Blier reușește să facă o comedie suprarealistă în stil propriu, comedie îmbinată cu dramă și romantism, fiind autor al multor filme pe aceeași temă, cum ar fi Mon Homme (1996), în care personaj principal este tot o prostituată. Și această comedie erotică suprarealistă este în spiritul libertății sexuale specifice francezilor, în care lipsa de gelozie total neverosimilă face ca dragostea universală să triumfe. Dar Daniela este italiancă, are toate trăsăturile femeii divine, pictate de Leonardo, Botticelli și alți artiști ai Renașterii. Italia reprezintă aici Femeia, iar bărbații, Franța. Rezultă un melanj unic, redat printr-un sistem de convenții foarte spiritual, de o concretețe erotică fără egal.
Tot ceea ce am povestit eu aici logic, în film se derulează la modul absurd și surrealist, fără legături logice sau aparente, totul este șocant, de la scenă la scenă, ca în teatrul absurdului sau în pictura surrealistă. Totul e la limita decenței, fără să fie nimic vulgar, ci doar că toate situațiile țin de domeniul imposibilului, posibil doar în ficțiunea comică.
Filmul se numește Combien tu m’aimais (2005), în engleză How Much Do You Love Me?, este o coproducție franco-italiană, a avut un buget de doar zece milioane de euro, atingând însă un profit de 5 ori mai mare. Calitatea sa principală stă în elementul de distanțare, realizat fie prin dialogul persoanjelor cu camera, cu spectatorul, ca în aparteurile de la teatru, fie prin banda sonoră, scenele fatale fiind punctate prin arii din opere, ceea ce le conferă un contrapunct romantic plin de savoare și ironie.
Lasă un răspuns