Fosile de mamut în zona Caransebeș

Printre alte descoperiri importante ale anului 2017 din zona Caransebeșului se numără și o măsea de mamut, animal dispărut din fauna locală în urmă cu aproximativ 10.000 de ani. Fosila a fost semnalată de un speolog reprezentanţilor unei primării din apropierea Caransebeşului.

Erau semnale că în zonă ar exista unele aşezări umane din vremea Paleoliticului. E pentru prima dată când este semnalată existenţa mamuţilor  în zona Caransebeşului. Speologul, care face parte dintr-o asociaţie profesionistă din Timişoara, a dus acest dinte primarului, care, la rândul lui, ne-a semnalat nouă descoperirea acestui important element. Mamuţii reprezintă, în zonele în care au fost descoperiţiatracţii turistice deosebite. Ei au dispărut în urmă cu 10.000 de ani, dar, la ora actuală, existenţa lor continuă prin elefanţi. Am luat legătura cu Muzeul de Arheologie din Bucureşti, noi neavând specialişti paleontologi, şi vom demara, în primăvara viitoare, o cercetare, deoarece bănuim că există mai multe fosile de mamuţi în această zonă”, a adăugat Adrian Ardeţ, directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, insituție de cultură înființată în anul 1963.

Caransebeşul este atestat documentar începând cu anul 1290, însă vechimea sa este mai mare, după cum o dovedesc descoperirile arheologice din epoci diferite, de la cele neolitice până la cele romane şi bizantine. Romanii au construit aici puternica aşezare de la Tibiscum. În Evul Mediu a fost o aşezarea românească de graniţă, un târg a cărei locuitori s-au bucurat de privilegii. În anii 1343-1347 sunt menţionate în documente localităţile Sebeş şi Caran, separate. Abia din 1484, după unirea celor două aşezări, este atestată forma întregită, Caransebeş, cunoscută astăzi. La 30 ianuarie 1498 i-au fost acordate privilegii extinse, aceleaşi cu cele avute de oraşul Buda. Începând cu anul 1556 deţine statutul de oraş şi prin urmare se transformă într-un mic centru comercial şi cultural, situat la intersecţia a două rute comerciale intens circulate. Călătorul străin Giovan Andrea Gromo, trecând prin Caransebeş la 1564-1565, în drumul său spre Transilvania, scria despre acesta că este capitala „Valahiei de dincoace de Carpaţi” şi „…târgul românilor, capitala acestui ţinut”. Tot acest călător descrie oraşul ca fiind bine populat, cu suburbii mari, cu case de lemn mari şi arătoase, cu o cetate cu ziduri groase, dar fără flancuri şi fără şanţuri. În anul 1658, orașul Caransebeş este ocupat de turci şi îşi pierde însemnătatea pe care o avea înainte.

Încă la 1660, călătorul turc Evlia Celebi scria despre cetatea Caransebeşului că „…e o cetate frumoasă de o construcţie trainică aşezată pe malul Timişului, Circumferinţa ei este de vreo 400 de paşi. Are două porţi, şanţul ei nu este adânc. În cetate sunt 300 de case ale negustorilor. În mijlocul acestui zid de apărare se află o puternică cetate interioară în cinci colţuri, solid construită şi greu de pătruns. Această cetate interioară are o singură poartă mică în partea dinspre nord. Dar în oraşul din afară are bazar şi un târg frumos”. După decadenţa din perioada otomană va urma o perioadă de creştere lentă în cadrul Banatului imperial. La 1717, după nenumărate războaie turco-austriece, Caransebeşul avea 400 de case. După acest moment începe o nouă etapă de dezvoltare a oraşului. Imperiul habsburgic înfiinţează aici comunităţile grănicereşti, cu rol de apărare a graniţei Imperiului cu turcii, iar centrul administrativ s-a stabilit la Caransebeş. În aceeaşi perioadă, pe plan cultural devine un focar de cultură românească, rol pe care-l va juca până la unirea Banatului cu România. Orașul se află la confluența râurilor Timiș („T-cel-emis” – Transformatorul) și Sebeș (S-este-Beș, (tribul dacic al beșilor/ besilor; ca parte „murdară” a noii creații ce va veni), ultimul curgând din Munții Țarcu (zonă închisă; sau „T, coloană a Cerului” ce stă încordată ca un Arc, gata să sară de la locul ei; prăbușirea cerurilor).  În vest, se află în contact direct cu Munții Banatului. Este un important nod feroviar, fiind localizat la aproximativ 40 km depărtare de Reșița, 21 km de Oțelu Roșu, 70 km de Hațeg și în jur de 25 km depărtare de stațiunea de schi Muntele Mic, aflată în Munții Țarcu.

Revenind la descoperirea noastră, mamuţii sunt printre ultimele mari mamifere care au intrat în contact cu omul, reprezentările lor fiind regăsite în scene pictate în peşteri de omul din Paleolitic, şi au dispărut în urmă cu 10.000 de ani. Urmele lor fosile sunt descoperite destul de des și pe teritoriul țării noastre. Dacă, în urma descoperiri făcute în apropierea Caransebeșului, s-ar face o reconstituire în mărime naturală a mamutului (posibil în colaborare cu Dino Park din Râșnov), aceasta ar putea deveni o atracție turistică deosebită pentru localitate și nu numai. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*