„Educația este o urgență!”

A  zis, – pe această temă -,  în seara zilei de 11 noiembrie 2017  în emisiunea „Realitatea Românească” a postului de televiziune Realitatea TV, cel care s-a ridicat la rangul de purtător de cuvânt, din adâncuri, al neamului nostru multîncercat, criticul literar Alex. Ștefănescu.

De ce îi supralicităm profesiunea?… Pentru că aceasta a fost profesiunea care a radiologizat exact societatea, iar domnia sa este singurul dintre criticii literari în viață care și-a luat în serios menirea, deoarece „marii făcători de istorii literare”, pline de scriitorii de partid din perioada nefastă a socialismuluii, -Nicolae Manolescu și Eugen Simion, – nu și-au putut depăși oportunismul. Primul a rămas cu meteahna infatuării dată de funcția de conducător de grup decizionar în zona spirituală a națiunii, care a făcut parte din tagma acelor mici dictatori locali prin care s-a execitat dictatura proletariatului, iar celălalt din frica „țărănească” de a nu „deranja” pe cel care l-a făcut academician apoi chiar președinte al Academiei, numitul „satrap spiritual modernalist” Ion Ilici Iliescu, (cel care a lansat două slogane nefaste „educația ateistă a tinerei generații” și „ naționalismuil este legionarism criminal”) pe care E.S. le știe și-i e frică să le depășească….În timp ce Alex Ștefănescu, acest om de mare cultură națională, – daco-român adevărat! -, a spus în gura mare că:  „Pentru a ne fi revenit repede la ceea ce am fost , trebuia ca imediat din primele zile ale anului 1990 să ne fi întors la proprietate, la credință, la datini și obiceiuri și mai ales la monarhie. De aceea cred cu toată tăria că  „EDUCAȚIA ESTE ASTĂZI O URGENȚĂ”!

La această primordială cerință venim să adăogăm mai explicit, –  ceea ce de fapt am arătat în prima parte a acestei intervenții naționale -, că și mai importantă este CULTURA!

EDUCAȚIA este acea formă permanentă, începută în familie și continuată orgnizat în școală, prin care i se imprimă individului comportamentul în societate dar mai ales exprimarea, prin învățarea permanentă a limbii naționale. CULTURA vine însă și ridică individul la rangul de om superior, om complet prin bagajul de cunoștionțe asupra lumii și societății, creind omul  bine informat.

Pentru aceasta trebuie PROGRAM NAȚIONAL  prin care să capete urgent  audiență publică  și să vină în față cei care au…

Primul trebuie să fie  corpul  profesoral, apoi scriitorii și actorii, oamenii cei mai  calificați în exprimarea publică, odată cu întregul aparat al celor din ministerul învățământului și cu deosebire cel al culturii. Modalitatea trebuie să fie cea mai diversă, porninduse de la o zicere directă despre un subiect privid necesitățile imediate până la opere de artă care să zguduie prin „trăiri” intense și „ziceri” tranșan-te. Ministerului culturii să i se atribuie larga organizare în țară a acelor evenimente din care să urce la o tot mai mare lumină adevărurile ființei noastre naționale! Versurile vor trebui să-și ia locul de bază, deoarece numai prin ele ne putem exprima direct și emoționant gândurile, simțirea, ideile și convingerile venite din credință și iubire de Neam și de Țară. Statul trebuie să redea comunităților locale drep-tul sacru de a avea ceea ce s-a chemat CĂMIN CULTURAL,sub  forma nouă de CLUB  SĂTESC, în care talentele locale să iasă în față și să se exprime, sub directa îndrumare și pregătire a profesorilor de limba română și de istorie, revenind în public la zilele importante „de peste an”, – laice și religioase -, cu spectacole care să reficte bucurii ale tuturor prin ridicări de inimi la mândria națională, creindu-se iarăși acea „voioșie țărănească”, pe care domnul Alex Ștefănescu – și noi milioanele – am trăit-o în România Mare. În acest scop se pot folosi operele de căpătâi ale literaturii noastre naționale dar, mai ales noile creații ale unor anonimi de certă valoare, în limbajul și simțirea de azi,(cum este de pe acum al poetei naționale ELENA ANGHEL, membră a cenaclului literar-artistic „Titanii” din capitală, cu al domniei sale poem de geniu „Vatra românească”, care circulă în lume pe internet ca „anonimă”, capodoperă care a depășit „Doină” a lui Eminescu). Dar în același timp, – chiar prin forma de lege -,  trebuie ca…

Fiindcă astăzi  o serie de indivizi fără respect și rușine, adică fără scrupule, și-au luat de la sine putere, (adică din împingerea din parti-dul descins din p.c.r.), dreptul să iasă, seară de seară, prin ecranele unor posturi de televiziune și să spună „tot ce le vine la gură”, în scopul, – conștient (adică dirijat ocult) sau nu -, menținerii stări de haos spiritual în masa celor analfabeți politic și social, clătinându-ne spiritual neamul.

Cel mai virulent dintre ei se menține Ginghis Hanul comunistoid Miron Cosma, vătaful minerilor, cel care vine cu bâta și picamerul și înjură regele, personalitățile naționale, pe oricine atacă „sălbatecii adâncului”, cum sunt percepuți încă amărâții de mineri, care încă nu știu ce-i cu ei pe lume. Dar sunt și minți „mai școlite”, precum „juristele” Bolcaș, (bodiguardul spiri-tual al lui Corneliu Vadim Tudor și sluga plecată a lui Dan Voiculescu, care le  menține spiritul activ și mereu exprimător, bâțâind din cap, tot zicând defăimări la adresa celor ce vin cu limpeziri spirituale.), urmat de acel medic pediatru,(fost el „demn” ajutor al președintelui Emil Constantinescu), astăzi căzut în șanțul „Antenei 3”, derapat în ură față de oricine , tulbură cumplit limpezirea și reașezarea neamului în formele lui tradiționale de existență, „înarmat” cu slogane din ura prole-tară pe care o revarsă asupra celor care vor să reintroneze ordinea și decența în viața nostră spirituală,juridică și eco-nomică… Lista continuă să fie destul de mare, deoarece de 28 de ani se învârt în locurile decizionare tot acei care, – din același „oportunism de geniu”-, s-au dat cu comuniștii în 1948 ca s-o ducă bine și se mențin în același sistem de relații între ei, culminând cu „superlativul absolut al decăderii” la care a ridicat acest  repetent student, devenit inginer  de tractoare derizoriul și dubitativitatea în guvernare, printr-o exprimare publică aleatorie și „mămoasă”, arătându-se „complet dăruit oamenilor”, cu viză directă spre sărăcime, pe care a crescut-o numeric el și partidul în fruntea căruia s-a așezat,pentru a avea mereu „votanți siguri”, pe care se bizuie, iacătă, demo-crația „originală”, de tip iliescian.

Pentru apariția lui malefică și dezgustătoare țăranii olteni îi spun „Lividu Dragânea”, dar și mai plastic „Musteață ‘Oațâ”. Lângă  el stă lipită politicește o colegă de inginerie, doamna tovarășă Cati Andronescu, cea de două ori ministru al învățământului, pe care l-a dat com-plet peste cap: școala românească, creată de marele profesor și pedagog Spiru Haret, este acum într-un haos programatic de nesuportat. Inspectorii școlari, numiți și menținuți de aceasta, sunt micii dictatori locali de ieri în învățământul de azi. Nu se poate trece peste numele celor demni de interzis,- incertul intelectualist Niculicea, din Parlament și  maidanologul juridic Șerban Nicolae, din Senat, Băsescu și Udrea rămânând evazi-oniștii spirituali și cutrele pline de ură și șmecherism verbal”, precum și umbrele lor ce stau ca țapii, gata să împungă, prin posturile de televiziune, ale urii și dezbinării, Antena 3 și românicaTV, numiți ei cu apelativele emblematice Dorel Vișan, Robert Turcescu, Monica Macovei, mai noile primărițe și ministrese  carismatice și inconștiente de „hora nefastă” în care au intrat, trăncănitorul de serviciu, pisihologele cu peceată pe frunte, (a la Gorbaciov), „om însemnat”, cum spun bătrânele, ce duce în derizoriu știința psihologiei individului și a maselor, marșând pe ponegrirea valorilor reale, ridicând în slăvi nimicurilor de conjunctură, pre numele său de veștejit în istorie Hanibal Dumitrașcu. . .  Iată că printre ei s-a vârât, – cu totul pe față și complet agresiv-, un fost ofițer de securitate, pre numele lui de  nepronunțat, (unul Savu), securistoidul cu fălcile de hârciog mereu pline, din care „mestecă” poncife me-nite să agraveze și mai mult nevoia de limpezire odată pentru totdeauna a neamului. În fruntea lor, de detractori și emanări de proletarisme stau „vajnicii” condeielogari, neromânul Ser-giu Andon și fiul tovarășului secretar de partid și primare din Găgeștii de Vrancea, făcut de ai lui „maistru”, (cu i, adică de fabrică și nu cu „e”, adică de mare cultură), pe care „reboloția” l-a prins pe funcția de  redactor șef adjunct la oficina ute-ceului „scânteia tineretului”, pre numele lui de sâsâit stropșitor Ion Cristoiu. Acesta atâta și-a luat-o-n cap că se pricepe la gazetărie ca nimeni altul încât și-a creat câteva expresii personale, precum: „atrag atenția!” și dacă nu este ascultat revine cu: „încăodat’ ! Vă zic, cu dati, cu probi, câ ăla asta a făcut, ălâlaltu asta faci, iar io…nu știu, nu m-amestec, nu mă bag, dar doar asta este situația, reieșită dintre-o „sștire”, ( se sâsâie stropșitor) căci ea iesti regina jurnalisticii și din ea pleacâ totu’…

Iar ălălaltul – Sergiu Andon – a-a-a… Are  stilul  lui, mai mult decât parșiv: o face pe juristul bine temperat, stă lat și mătăhălos în scaun, clipește des des din ochii puchinoși de viezure și vine cu o pleasnă, din stilul lui insinuant de fitiligiu, (din care mulți și-au pierdut libertatea, după ce scria acet alogen incurabil ceva negativ despre câte un amărât de șefușor pe undeva în comunism, și poncifa aceea  apărea în „scânteia”, unde ajunsese chiar redactor șef adjunct, după Dumitru Tinu. A doua zi pe nefericit îl și preluau procurorii sui generis, cum erau securiștii, și-l și da jos din funcție, dacă nu milițianul îl și ducea la Jilava. Să nu se uite că acest individ malefic a fost procuror, – chiar procuror șef!- în județele cele mai agricole din Bărăgan, de unde a trimis la Gherla zeci de mii de  țărani care nu admiteau obligația de a se înscrie în ceape… Și un asemene specimen este primit astăzi cu cafele la antene și romunicatv, unde-și dă și azi cu părerea, după cum i se năzare lui, din formația „intelectualistă” marxist-leninistoidă.

În fruntea acestor  stricători de adevăruri stă cel cu „capul gol”, și la propriu, (că nu are păr pe tivgă), dar mai ales la figurat, prin vocabularul limitat și agresivitatea prostească cu care se repede la oricine, din funcția lui de secretar doi al psd, cu sarcina expresă de a fi moț în „dezbaterile” incitante și învăluitoare de la nefasta Antenă 3. Are întradevăr nume de codru și de ștefan, – adică pidosnicele Codrin Ștefănescu, – dar dacă la noi „codru era frate cu româînul”, la acesta este sinonim cu hoțul de cai și caiafa  care vine din negura „pădurii nebune” să tulbure și mai mult apele lacului pestilențial în care au transformat țara. Și, – colac peste pupăză,- iată-l mereu apărând pe ecrare milițianul Mitică Drago-mir, îndrăznețul fără pereche, care se repede, din cele cinci clase ale sale, și dă „idei” și indicații în mai toate domeniile, spre stupefacția întregului aparat  de profesori din țară ca și al specialiștilor pe ramuri, cărora nimeni nu le cere cuvântul…

Iată de ce se impune ca asemenea specimene să nu mai aibe larghețea de a mai apărea în public să mai zică ceva despre noi și ale noastre cele  de azi. Aceștia vor fi și mai fără scrupule, vor invoca „dreptul constituțional la cuvânt” și vor amenința cu adresarea  la Tribunalul de la Haga… N-au decât! Acest drept sfânt îl avem și noi DE A NU-I MAI PRIMI în locurile de exprimare publică care țin de reeducarea națiunii și limpezirea noastră după dezastrul adus de aceștia în nefastul și criminalul experiment marxist de 42 de ani.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*