Viitorul…

Aprindem încă lumânări pentru sufletul morților noştri. Am aprins, de fapt, o stea pe cerul nopții comemorărilor… Stelele însă plâng. Am fost mințiți şi totul nu a fost decât o enormă batjocură. Lovitura de stat care s-a petrecut în decembrie 1989 a vărsat inutil sângele copiilor noştri…

Inutil?! Da, pentru că după atâția ani, începe să se vadă clar organizarea meticuloasă, lipsa oricărui vid de putere – totul a fost coordonat, premeditat!- manipularea, cinismul, fariseismul acestor indivizi fără suflet care au tranşat, ca nişte măcelari, destine…

De Țară, între timp, s-a ales praful! Am ajuns o colonie, vânduți pe veşnicie.

De martirii noştri, vorbim cu superficialitate, încurcându-ne în complezențe… La peste un sfert de secol de la marea vărsare de sânge sau marea cacialma, alegem în continuare în fruntea Țării aceiaşi infractori! Suntem la pământ, oameni! Dar pământul acesta se va cutremura cândva. Românul îndură multe, înghite întunericul, sufletul lui plânge precum plâng stelele, dar sufletul acesta, în convalescență, este în căutarea Soarelui… Într-o zi, – nu mai e mult până atunci!- se va întâmpla marea schimbare din viața lui… Soarele va răsări şi pentru el! Ziua de mâine îi va aduce şi altceva, în afară de lacrimi…

Și cât aş vrea să greşesc şi să văd că politicienilor acestora le pasă de propriul popor! Dar nu este așa… PSD a câştigat alegerile. Ce s-a ales de noi, doamne?!… Cohorta de hoți îşi freacă palmele. Morala, Justiția se subțiează… Afacerile necurate ies la lumina zilei… Sunteți chiar “român”, domnule Dragnea?! NU sunteți făcut în eprubetă?! Vă pasă cumva de cei care v-au ales? Ne îndoim.  Atât de compromis de propiii oameni, PSD – chiar dacă vrea să pună în aplicare lucruri bune!- nu mai are nicio credibilitate… E ca şi când ar turna, la infinit, gaz pe foc… Opoziția este mai firavă decât oricând. Ca un cățeluş care se gudură la picioarele domnului Iohannis, nici cu ochelari de cal nu poate găsi drumul mai departe! Iar domnul Iohannis, această Dezamăgire Mare – chiar dacă a avut predicții din 2014- numai constructiv nu a fost. A face opoziție la orice nu înseamnă competență, patriotism, ci, dimpotrivă, un rol umil într-o mare farsă!

… Nici nu mai ştiu dacă trebuie să mă bucur… Tu, popor român, dormi în continuare, însă, asistând impasibil chiar la propria ta moarte… Constatăm, cu durere, că am murit degeaba, nimeni nu a fost tras la răspundere!, probele sunt evidente, dar factorii de putere au tergiversat totdeauna lucrurile… Nu există niciun respect față de morții nostri din Timisoara si de oriunde…

… Ieşim în stradă şi protestăm. Dar protestăm pentru lucruri mărunte, manipulați de Infractori. Dacă am avea mintea românului de pe urmă, AM PROTESTA PENTRU CA TOATĂ CLOACA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ SĂ DISPARĂ! 90 la sută, poate mai mult, din partidele acestea care ne conduc, sunt alcătuite din bezmetici impostori, repetenți, tupeişti, cărora nu le pasă cătuşi de puțin de tine, Române!

Indiferent de culoarea politică, parlamentarii nostri si-au unit glasurile si si-au mărit salariile! Pensiile sau alocațiile pentru sărmanii copii nu au putut fi mărite, dar privilegiile lor au crescut!… Acum se bat pe Legile Justiției, vezi Doamne, ca si cum le-ar păsa întrucâtva de țara aceasta oropsită si de poporul ei… Tuturor acestor clovni, vreau să le spun un lucru însă: lacătele nu sunt făcute pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți!

Orice lege trebuie să fie perfectată de-a lungul timpului, căci evoluăm, dar este evident că legile actuale ale Justiției nu sunt făcute pentru români, ci, mai degrabă, pentru o mână de hoți! În România, nimic nu este perfect… Poate că Serviciile nici nu mai aparțin statului român… Poate că DNA-ul, procurorii, sunt azmuțiți de forțe oculte, să creeze si mai mult haos… Poate că “Parlamentul” acesta, de râs, plin ochi de oameni alesi pe sprânceană de tine, popor român!, este blestemul pentru un popor care si-a executat conducătorii în ziua de Crăciun! Blesemul care ne ține într-o stare vegetativă, întorcându-le spatele adevăraților patrioți si alegându-i în fruntea noastră pe cei mai depravați.

Țara e la fel ca mai-nainte… Foamete, frig, sărăcie, copii abandonați. Am ajuns exact asa cum ne-au vrut ei… Egoisti, inumani, cu frica în suflet, ca o masă de manevră… Ne-am scindat. Cei de acasa, ne plângem de milă. De cei din exil, nici nu mai vrem să mai auzim… Cazul cel mai dramatic, al Cameliei Smicală, unde doi copii nevinovați se roagă de noi, plângând, să facem ceva, iar noi întoarcem capul, fără constiință, fără demnitate, crezând că numai Dumnezeu îi va salva!, este concludent.

Dumnezeu îți dă, popor român, dar nu îți bagă si cu lingurița-n gură! Dacă vrei să-ți iei soarta-n mâini, nu astepta ca alții să-ți arunce resturile lor de pâine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*