Iată că au trecut 28 de ani de la „marele deranj” din 1989, parcă ieri a fost. Tradiționala sarma de Crăciun este pe masa celor care își mai permit, deoarece în noiembrie erau peste 700 000 de români cu mai mult de trei restanțe la creditele ipotecare, motiv pentru care în decembrie au toate șansele să fi fost deja executați silit, să nu mai aibă pe ce masă să pună oala cu sarmale, proprietatea lor să fi fost deja confiscată de către o bancă sau alta.
În acest sfârșit de an 2017 de-a dreptul „original”, an în care ne-am făcut cunoscuți pe plan internațional mai pregnant și mai sinistru decât de pe acum istorica dezinformare cu cei 60 000 de morți de la Timișoara, procurorii au ajuns în sfârșit la o concluzie, pe care noi ceilalți o trăsesem de mult : că nu a existat nici o „Revoluție” la noi, ci o banală lovitură de palat, ca într-o oarecare republică bananieră. Lovitură care a avut precum efect de a transfera puterea de la un cizmar ce-și asuma dictatura (plătind cu viața eșecurile lui, fiind executat în zi de Crăciun) la un bolșevic ce a mimat democrația, dând naștere monstruosului „multipartitism” emanat din „Frontul Salvării Naționale” ce ne scoate zilnic ochii cu reprezentarea „populară”. Căci violatorii din Parlament, Senat se ascund în spatele scrutinului pentru a ne supune perversiunilor ticluite de către infractorii din fruntea Statului pentru a scăpa de rigorile Legii, pe care pudic le numesc „legiferare”. Culmea, cu o obrăznicie nemaiîntâlnită, pretind că aceste învârteli sinistre ar fi adoptate în interesul nostru al tuturor, iar cei ce nu achiesează ar fi mai simpli cu duhul (nu înțeleg gândirea lor superioară), dezinformați sau pur și simplu vânduți.
Soțul meu a circulat recent cu un mijloc de transport în comun „de la țară”, între Curtea de Argeș și Pitești. În „titicarul” care transportă oamenii pe această rută, își făcea de cap un grup de tineri „rromi” (majoritatea minori), care terorizau la propriu ceilalți pasageri, deschizând geamurile (la temperaturi cu minus), legându-se de tinere fete în termeni deplasați. Discutau între ei comentând recentele evoluții legislative, felicitându-se care mai de care pentru legile votate zilele acestea. Foarte siguri pe ei, își exprimau convingerea că odată adoptate aceste „Legi”, vor ști ei ce să facă, hehehe.
Când soțul meu le-a spus să se potolească deoarece depășiseră granițele minime ale bunei cuviințe la adresa unei tinere fete, „tinerii minoritari” s-au revoltat, spunându-i „tataie, vezi-ți de treabă, noi facem ce vrem”. Atunci când „tataie” s-a ridicat în picioare, depășind cu un cap „masculul alfa” deoarece deține 1,85 m, o coadă de cal de păr alb pe spate și 100 kilograme, a fost argumentul suprem care a tăiat avântul tinerilor „minoritari”. Incidentul nu s-a soldat nici măcar cu o palmă deoarece minoritarii nu au dorit să-și susțină fizic argumentele „legislative” în condițiile date.
Asta este Țara pe care „aleșii” o pregătesc soțiilor voastre, copiilor, nepoților voștri. Chiar dacă noi cetățenii nu am analiza articol cu articol aberațiile pe care triștii „absolvenți la distanță” ale studiilor vomitate de către universitatea (nerecunoscută la acea vreme) Spiru Haret ni le bagă pe gât „oficial”, exemplul de mai sus ar trebui să fie suficient pentru a ne provoca tuturor o repulsie și o suspiciune legitimă față de noile „Legi”. Dar -ne întrebăm tot noi cetățenii- CHIAR NIMENI nu se îngrijește de a analiza aceste derapaje prin prisma încălcării drepturilor noastre? Observăm că procurorii se îngrijesc de dovezile administrate în dosare, legitimă îngrijorare veți zice. Dar pe nicăieri nu am întâlnit o preocupare reală în privința vieții noastre de zi cu zi -simpli muritori de foame români- printre atâția infractori.
Așa ajungem să ne întrebăm cum de magistrații Î.C.C.J. nu sesizează Curtea Constituțională decât atunci când se înăspresc condițiile în care pot fi trași la răspundere pentru matrapazlâcurile pe care le comit întocmind -cică- actul de justiție. Numai din experiența personală pot indica cel puțin cinci judecători care au nesocotit în mod manifest -evident- autoritatea definitivă a lucrului judecat pe relații de cumetrie sau prietenie, fără a fi trași la răspundere și fără a-și risca patrimoniul propriu. Ceea ce pe noi justițiabilii care plătim taxe de timbru, deplasări și alte copii la instanță, ne enervează la culme atunci când primim în moalele capului hotărâri strâmbe, pentru care tot noi plătim bani buni în încercarea (nu întotdeauna încununată de succes) de a le îndrepta, odată ce am reușit să smulgem de la instanța superioară strămutarea procesului, pe motiv de suspiciune legitimă.
Apăi dragi judecători, odată ce instanța superioară a admis strămutarea procesului pe motiv de suspiciune legitimă, considerându-vă acolo la „țărănoaia” nedemni de a împărți justiția, după gândirea mea ar trebui CEL PUȚIN să fiți condamnați PERSONAL la rambursarea către justițiabil ale cheltuielilor pe care acesta le-a efectuat pentru a vedea consemnată mârșăvia voastră. Bașca niscavai dezdăunări pentru depresia ce-l apucă pe bietul justițiabil constatând cât de greu îi este să obțină minimul drept de a fi judecat de către o instanță imparțială, așa cum ne este -teoretic- garantat.
Dacă vajnicii judecători ale celor mai înalte instanțe ar fi olecuță mai atenți la modificările legislative care nu le umblă în mod direct și nemijlocit la buzunare, pesemne am avea mai puține procese pe rol. Nimic nu-i împiedica pe magistrații Î.C.C.J. să se declare revoltați de codurile -civil, penal- însoțite de procedurile aferente, care au aglomerat Curtea Constituțională în așa hal încât noi ceilalți nu mai aveam șanse de a vedea examinată o excepție pentru vreuna dintre celelalte mii de Legi adoptate la foc continuu decât după luni bune de la sesizare. Dacă judecătorii instanțelor superioare ar sesiza Curtea Constituțională de evidentele încălcări ale Constituției ale textelor legiferate de către șoferii pesedeului și altor diletanți ai Dreptului ce aglomerează forurile superioare, poate lucrurile ar merge mai bine în Țara noastră. Dar deh, se mobilizează numai când se umblă la răspunderea dumnealor, de rest nu-i prea interesează. După dumnealor potopul.
Tot judecătorilor le-aș adresa întrebarea legitimă : de ce nu judecă în termen LEGAL procesele infractorilor ce ne conduc, atunci când ar trebui să împartă justiția de pe o zi pe alta (sintagmă reținută în textul legal), târâind la nesfârșit procesele șefilor Camerelor decizionale care în acest răstimp își fac de cap brutalizându-ne pe toți cei care mai credem în Justiție?
Pe procurori i-aș întreba ce-i reține din a instrumenta într-un ritm nu mai alert, ci LEGAL dosarele penale ale infractorilor ce populează Parlamentul, Senatul? Au o jenă?
Par întrebări retorice, de copil neprihănit. Vom vedea în scrierile următoare dacă nu cumva putem găsi și un răspuns. Pentru a se face lumină. Dacă nu de Crăciun, măcar apoi….
Lasă un răspuns