Semn de carte (Liliana Smerea Vacaru)

Am pus un semn de carte între două pagini,
Din cartea vieții-n care, citind cu interes,
Mi-am scris din când în când, părerile pe margini,
Din frazele pe care, eu, nu le-am înțeles!

Între trecutul care, în minte îmi revine
Și viitorul care, doar mi-l imaginez,
Am pus ca semn de carte, prezentul, ce-mi rămâne,
Suport plin de speranțe spre ceea ce visez!

Te miri că mai am vise? Ades’ mă mir și eu!
De unde atâta forță, atâta optimism?!
Când cad adesea-n țăndări (trup istovit de greu),
Simt sufletul cum plânge, dar nu se lasă învins!

În el îmi stă puterea! Și mă simt vinovată
Pentru cât rău, în viață, la suflet i-am făcut!
Nu-i de mirare dacă, se supără și pleacă,
Lăsând pentru vecie, nevrednicul meu trup!

Tot ce-am simțit în viață, prin suflet a trecut!
Iubire sau durere, curaj sau slăbiciune!
Și când am suferit, în suflet m-a durut!
Nu-i de mirare dacă, s-ar supăra pe mine!

Dar cât mă mai suportă, îl pun cât pot, în toate!
În paginile vieții, pe care o citesc!
Pun sufletul în lacrimi, în semnul meu de carte
Și mai ales în mâna, celor ce îi iubesc!

2 Responses to Semn de carte (Liliana Smerea Vacaru)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*