Poeme pentru Unire de Melania Rusu Caragioiu

UNIRE!

De atâtea jertfe mari ni-e plaiul plin;

Sub lespezi e îngropată numai huma,

Unirea este cea care ne cheamă:

Dreptatea noastră-și face loc de-acuma…

.

Pleiadele de cărturari vestiți

În măiestrite graiuri limba cântă

Dor sfânt ce spre Unire ne frământă…

.

De ce un neam de-o limbă și de-o lege

Să stea în Principate despărțit?

UNIREA este cea care ne cheamă,

Vrem suverani! Vrem un popor unit!

.

Popor străbun te-ai ridicat în ani

Cum crește floarea soarelui spre soare

Și-ai biruit largi hoarde de dușmani,

Iar doinele ți le-au cântat izvoare.

.

Popor viteaz, vestit în lumea veche,

Hălăduind pe plaiul înflorit,

Ți-ai făurit eroi ce n-au pereche

Și-n aur inima le-ai dăltuit.

.

Popor, tu cel mai drept din neamul trac

Înscrii în lume urme de granit

Și pe comori ai pus peceți de dac

Și-n hore ai brodat figuri de mit.

.

Popor sădit la temelii de stânci

Te-asemeni brazilor fără de moarte

Ce-și iau puteri din firele adânci

Ca veșnicia-n freamăt să le-o poate.

.

Popor al meu, mândrie peste timp,

Vestit pe mări și țări îndepărtate,

Ești muntele încununat de nimb

Când roată-i stau vestalele adunate…

.

Popor crescut sub falduri tricolore,

Purpură de drapel încandescent,

Ți-e plină viața, ca sânul de hore

Și-n vers de pace ești mereu prezent.

.

Din fiecare bob de grâu ce crește,

Din fiecare  piatră de pe munte,

Poporul vrea Unirea și o cere…

Cu arma-n mână îndărjit se luptă,

Războiul taie pagini de durere

Și mamele își frâng inima ruptă…

.

Înscrie de trei ori popou’ în faptă

Cuvântul drag: „UNIRE”, sus, pe steag

De-atâta timp poporul o așteaptă;

Victoria șterge lacrimi din șirag…

.

În transparența hărții văd imagini

De vechi cetăți cu ziduri crenelate

Și carpatine culmi

Și munți și marea,

Și ape ce-au lăsat în urmă pietre.

Mai văd noian de oști tălăzuite;

Aud și bucium, naiuri și-alăute.

.

Colinele și munții și pădurea

Se-apropie în joc mărunt de horă,

Iar din rotirea lor se naște o Țară:

O floare ce se-mbracă în strai de aur

În purpură  și în albastrul zării

Și în căușul de petale involte

Stau așezări și mândre  nestemate.

.

Din fiecare nestemată învie

Un Făt-Frumos, o dalbă Cosânzeană,

Un popor mândru, renumit, ce căntă:

„Azi, Țară,  stăpânește fără teamă

Pământul strămoșesc, Tu , Suverană,

Unit-ai fiii tăi din văi cărunte,

Iubește pacea și apără glia!”

.

Reverberând luminile din soare

Tu, Mândră a mea ȚARĂ, ROMÂNIA!

UNIRE       

Din fiecare fir de grâu și floare,

Din fiecare piatră de pe munte,

Din gânduri ce ales se țes sub frunte,

Poporul vrea unirea și o cere…

………………………………………………

Înscrie de trei ori poporu-n faptă,

Cuvântul drag, UNIRE, sus pe steag!

De-atâția ani poporul o așteaptă…

Și zbaterile se țineau șirag…

S-a-nfăptuit al nostru vis de aur:

Azi mândra Românie e unită,

Mai așteptăm un colț, un mic tezaur,

Cu fii de-ai tăi. Din inimi, fi slăvită!

TRĂIM  ALE   UNIRII   ROADE

Din patru hotare ne cheamă

Îndemn îndelund dăltuit:

Azi, demn să trăim fără teamă:

Popor suveran! Fericit!

.

Și liberi, ca vulturii – n zare,

Pe plaiul ce-avem din străbuni,

Din neam oțelit dârz și tare,

Prin pace cu alte popoare,

Noi creștem mai drepți și mai buni!

.

Și frați cu-ale lumilor floare

În pas, spre un larg viitor,

Uniți într-un gând, toți, sub soare,

Clădim zilei viață și spor!

O  ROMÂNIE   MARE   ȘI   UNITĂ!

În transparența hărții văd imagini

De vechi cetăți cu ziduri crenelate

Și carpatine culmi și văi și marea

Și „ape ce-au lăsat în urmă pietre”.

Mai văd noian de oști tălăzuite,

Aud și bucium, naiuri și-alăute.

.

Colinele și munții și pădurea

Se-apropie în joc mărunt de horă,

Iar din rotirea lor se naște-o țară:

O floare ce se-mbracă-n strai de aur,

În purpură și în albastrul zării

Și în căușul de petale involte

Se nasc orașe, sate, nestemate.

.

Din fiecare nestemată învie

Un Făt-Frumos, o Dalbă Cosânzeană,

Un popor mândru, muncitor și falnic

Ce-o apără cu piepturi tari și-ii cântă

Îndemnul- o poruncă dăltuită:

„În pace stăpânește, fără teamă

Pământul strămoșesc! Tu, Suverană,

Unește-și fiii tăi din văi cărunte,

Iubește pacea și apără glia!”

.

În transparența hărèii văd imagini

De vechi cetăți cu zuduri crenelate,

Mai văd noian –hore tălăzuite,

Aud și tulnic, nai și alăute…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*