În țara cu stat paralel, guvernu-i amplu și tembel!

De ceva timp, mai exact de când ticăloșii cu ștaif din arcul guvernamental pesedisto-aldist au fost serios împiedicați de DNA (Direcția Națională Anticorupție) să-și facă mendrele, pe piața politicii de tot râsul pentru unii și de tot plânsul pentru cei mulți, a apărut sintagma „statul paralel”. Nu se știe cu exactitate cine și când a fătat această găselniță politicianistă (înainte sau după ce, în premieră mondială, ăștia și-au dărâmat propriul guvern prin moțiune de cenzură?), dar se știe foarte bine, doar trăim aparent liberi într-o țară a substanțialei netransparențe, că atât Călin Popescu-Tăriceanu (personajul numărul doi în stat), cât și Liviu Dragnea (personajul numărul trei) se plâng necontenit de statul paralel și atotputernic, care – chipurile – ar atenta neîntrerupt la legitimitatea statornicită anul trecut prin cele 18 procente și un pic, ce le-au revenit cârmuitorilor de-acuma din totalul opțiunilor românilor cu drept de vot.

Deși nimeni nu ne spune clar și pe înțeles ce anume intră în componența respectivului stat paralel, din scrisoarea adresată de Tăriceanu lui Iohannis pe internet, scrisoare în care primul îl acuză pe cel de-al doilea că a ajuns președinte cu ajutorul acestui „stat”, deducem că în prima  instanță, adică în perioada campaniei pentru Cotroceni, misterioasa suprastructură era compusă din serviciile secrete interne și păpușarii externi.

Se subînțelege, o forță fără egal în trebușoare precum politica, finanțele și stabilitatea din zonă, la care, după câștigarea alegerilor, au mai aderat Iohannis și DNA. Vasăzică, trinitatea Klaus Iohannis – SRI (Serviciul Român de Informații) – DNA este varianta agreată de politrucii necușeri, floarea cea vestită a comentatorilor la tembelizor și majoritatea jurnaliștilor, privind oculta existență și funcționare a mioriticului stat paralel!

Cum spuneam, nefiind nimic sigur, ci numai interminabile speculații și pălăvrăgeli, momeala cu acest stat fantomă n-a avut efectul scontat de sforarii social-democrați și tovarășii lor aldiști (Petre Țuțea numea social-democrația „laptele bătut al comunismului”) nici la curățarea lor de păcate, dovadă că Dragnea este în corzile justiției, nici la abaterea atenției cetățenilor de rând și cu scaun la cap de la gravele probleme cu care se confruntă, dovadă că în marile orașe din țară ei au ieșit în stradă pentru a cere demisia guvernului marionetă, susținând în acest mod moțiunea de cenzură depusă de PNL împotriva acestuia.

Dincolo de faptul că toate moțiunile de cenzură inițiate de opoziție sunt simple exerciții de imagine politică (cică, suntem aici, ne facem datoria față de alegători, și nu numai, în chip democratic-ineficient), asta deoarece șansele lor de reușită sunt din start nule în fața triumviratului PSD-ALDE-UDMR, nu poți să nu te întrebi dacă actuala opoziție ar conduce mai bine țara, în cazul în care, sub presiunea maselor revoltate, tandemul PSD-ALDE ar fi silit să  renunțe la putere. Că altminteri, taman ca după căderea Guvernului Grindeanu, pleacă ai noștri, vin tot ai noștri în număr mai mare și mai necalificați ca predecesorii.

Apropo de guvernare, iată niște cifre extrem de grăitoare prin ele însele: Guvernul Tudose este format din 27 de miniștri și cam 135 de secretari de stat (se pare că numărul lor crește continuu), pe când Germania, țară cu o populație de peste patru ori mai mare, are nevoie de numai 15 miniștri, iar Franța, la rândul ei cu o populație cel puțin de trei ori mai mare ca a României, se mulțumește și plătește numai 39 de secretari de stat!

Mă rog, noi ne permitem, așa cum până de curând ne-am permis să furajăm, și nu oricum, cu 50 de șparlamentari mai mulți decât congresmenii americani, deși populația Statelor Unite este de vreo 17-18 ori mai mare…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*