Acordul de voință în… acceptare

Mai bine ar da direct o ordonanță de urgență prin care să stipuleze clar că în România nu mai există acordul de voință al părților, la semnarea unui contract de muncă, nici dreptul la liberă asociere, ori nu, al salariaților, nici dreptul la opțiune, la reprezentare și multe alte ace, piuneze și cuie care stau în drumul anvelopei roșii în încălecarea finală a țării! Căci, ultima găselniță a guvernării, impunerea negocierilor colectiv-sindicaliste la nivelul firmelor private, bate de departe ingerința și impunerea pe banii firmelor prin controlul fluxurilor TVA. Măcar acolo, în „splitarea TVA”, guvernanții, analfabeți funcțional și la nivel economic, au plecat de la premisa că banii din TVA sunt ai statului chiar înaintea realizării actului comercial! Și au întins degetele hrăpărețe spre conturile firmelor. Iar mârșăvia, mult prea puțin taxată, căci doar nu o să iasă țara pentru drepturile patronilor, nu a făcut decât să întărească tăria de grade din forma de șprițare cu care guvernul Tudose tratează mediul privat!

Și nu mai este nici o noutate că acest guvern a declarat război mediului privat… Ceea ce este însă nou acum este scopul pentru care a început de fapt acest război… hibrid inegal!

Nu, nu este vorba de o extincție a mediului privat dintr-o pornire comunistoidă a unui cetățean care nu are noțiuni elementare despre economie, care nu vrea nici să înțeleagă pentru că, probabil, așa i s-a scris în fișa de post, hărțuindu-se cu multinaționale, cu băncile private, cu patronii. Or, realizând poate că nu poate extirpa pe față mediul privat, nu în mijlocul unei Uniuni Europene care funcționează pe principii clare, inclusiv respectarea acordului de voință al părților, dar fiind deranjat de ultima redută care mai ține sus un steag plăpând al libertății economice, al libertății de opinii, de alegeri și decizii, a găsit o formulă prin care, cu aceeași mână descărnată de principii moderne, încearcă să introducă la nivelul firmelor feluriți cai troiani. Care să acționeze pentru „ordonarea” și uniformizarea firmelor private la principiile de guvernare pesediste, fie prin șantajul cu declanșarea grevelor „spontane”, fie să producă haosul la nivelul acestora, până la dispariția celor nealiniate.

Sigur, țara nu va ieși în stradă pentru așa ceva… Pentru că, nu-i așa?!, este vorba de drepturile mediului privat…

Dar aceeași țară ar trebui să fie atentă la cel mai violent principiu de guvernare pe care Executivul îl oficializează. Suspendarea dreptului de voință al părților și înlocuirea lui cu impunerea unei forme impuse.

Astăzi, Guvernul suspendă dreptul părților la libera voință și impune obligația negocierii în prezența unui reprezentat al unei confederații sindicale. Iar acum înțelegem de ce sindicatele au fost atât de cuminți deși s-a dovedit că au fost duse de nas în privința creșterilor salariale. Pentru că, de fapt, au acceptat acest joc murdar parte a unei diabolice negocieri menită să dezbine unitatea unei părți a societății, deranjante prin ideile, principiile și libertățile ei.

Statul intră cu picioarele în afacerile private, forțând negocieri colective (și) sub ochiul unui brother aflat la capetele ițelor păpușarului-sistem, Sindicatele, în loc ca negocierile să aibă loc, prin acordul părților, cu reprezentanţii angajaţilor! Probabil, după impunerea acestor „negocieri”, după violarea flagrantă a dreptului de voință al părților prin anularea abuzivă a contractelor de muncă în derulare, și renegocierea lor, va urma și o fișă de post scrisă de același sistem.

Se dă o putere uriașă federațiilor sindicale „reprezentative în sector de activitate”. O putere pe care partidul-sistem încă nu o realizează cât de periculoasă este chiar pentru el! Căci, în loc ca puterea să înghită sindicatele, pentru a le folosi ca instrumente în procesul de uniformizare, s-ar putea să se întâmple exact invers!

Cât de aberant va fi să ai multinaționale obligatoriu aliniate… unor confederații sindicale „reprezentative pentru domeniul lor”?… Poate doar la fel de aberant și umilitor precum lipsa de reacție a acelorași multinaționale, acolo, în stradă, unde nu au mai ieșit, pesemne și din cauza unor clauze pe care le-au impus angajaților după valurile de control din primăvara prezenței lor în stradă. Prima și, pare tot mai clar, ultima…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*