Tezaurul și necropola tumulară de la Stolniceni (Republica Moldova)

Satul Stolniceni din comuna Cioropcani (Raionul Hîncești) este un sat cu o bogată istorie a neamului său. Pe teritoriul satului se află o importantă cetate geto-dacică. Acest sat nemaipomenit este datat încă din sec. II-III î.Hr. Numele satului vine probabil de la cel de „stolnic”, ca „boier de divan care avea în grijă masa domnitorului” (bucătar șef). Aici, în anul 1996, câţiva săteni au găsit într-o zonă apropiată cetății geto-dacice un vas de lut cu peste 50 de monezi. Comoara era constituită din 44 drahme emise în colonia grecească Histria și din 10 tetradrahme de argint de pe timpul lui Filip al II-lea al Macedoniei. Comoara este cunoscută sub numele de „Tezaurul de la Stolniceni.

Fortăreaţa arhaică de la Stolniceni avea o formă inelară și era înconjurată de un gard înalt de bușteni. Suprafața fortificației construite încă din veacurile IV-III î.Hr. era de peste 20 de hectare, astfel aceasta dovedindu-se a fi una dintre cele mai mari cetăți antice descoperite între Nistru și Prut. Ceva mai sus de cursul Cogâlnicului, de cum treci „Dealul ciutei”, o potecă duce în adâncul pădurii. Dacă o urmezi, ajungi în curând la vestigiile cetății vechi de peste două milenii. Valurile şi şanţurile apărute în cale sunt de fapt foştii pereţi (ziduri de apărare) ai fortăreței din lemn și pământ, ce a aparținut geto-dacilor. Pentru cineva care a ajuns întâmplător aici, acest relief ciudat poate părea în cel mai bun caz straniu, însă cunoscătorii intuiesc ușor urmele străvechii cetăţi. Monumentul istoric, ascuns în pădurea Stolniceniului, este mult anterior chiar renumitelor Valuri ale lui Traian, înălțimi vălurite ridicate în calea unor posibile invazii dușmane (sau diguri-balize strămoșești ce ne arată până unde s-au ridicat apele Potopului Universal – Potopul Troian). Vatra geto-dacilor, înconjurată de șanțurile de apărare, este o mărturie a faptului că pe moșia satului, străbunii noștri s-au stabilit cu mult până la prima atestare documentară a localității din 1645. Cetatea fortificată cu șanțuri de apărare nu mai înspăimântă astăzi pe nimeni, iar unicii străjeri ai fortăreței sunt jivinele ce s-au ascuns pe aici.

Pentru prima dată o echipă de cercetători a ajuns aici în perioada interbelică și anume în 1933. Arheologii erau profesori ai Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. După cel de-al Doilea Război Mondial, cetatea a continuat să fie studiată de către cercetătorii sovietici. Începând cu anul 1993 tezaurul de la Stolniceni a prezentat interes pentru regretatul conf.univ.dr. Tudor Arnăut, iar începînd cu anul 2002 s-a alăturat interesului dat, doamna conf.univ.dr. Rodica UrsuNaniu, de la Universitatea Bucureşti.  Mai târziu s-a alăturat acestor cercetări și mai tânărul coleg, dr. Andrei Corobcean. Revenind asupra săpăturilor arheologice de aici, cercetătorii au făcut o descoperire deosebită în anul 2015. Este vorba de scoaterea la lumină a unor schelete aflate sub tumulii funerari ridicați chiar în incinta fortificată a cetății geto – dace. Ele au fost descoperite de către un grup de savanţi din România, care în prezent cercetează obiectele şi rămăşiţele umane găsite în urma săpăturilor efectuate pe teritoriul acestui sit de lângă Stolniceni, Hânceşti.

Interesul sporit al arheologilor pentru acest loc s-a datorat și aşezării neobişnuite a habitatului getic, şi anume forma de potcoavă a localităţii, nemaiîntâlnită încă până la acea vreme. „Este o incintă fortificată, interpretată anterior ca o fortificaţie, ca o cetate, însă cu descoperiri în interior care par a fi mai puţin obişnuite pentru o aşezare umană fortificată, trimit la ideea unor sacrificii dedicate zeilor, divinităţi”, afirmă Andrei Corobcean, lector universitar, USM.  La toate aceste săpături arheologice participă şi cercetători din România. Aceştia speră ca osemintele găsite pe teritoriul sitului vor da răspunsuri la mai multe întrebări legate de modul de viaţă şi obiceiurile strămoşilor. „Urmează să le ridicăm din teren, le curăţăm, reconstituim, pentru a putea face măsurători. Urmează să stabilesc pe ele vârsta individului, sexul lor, bolile”, susţine Alexandra Comşa, antropolog din România. Acest complex istorico-arheologic este diferit de alte fortificații geto-dacice descoperite până acum. În cele peste 20 de movile găsite în interiorul cetății, numite științific tumuli, se crede că au fost îngropați bărbații căzuți în urma unei mari lupte. În câteva dintre movilele funerare au fost descoperite 15 schelete umane ale geto-dacilor, înhumați în diferite poziții. Necropola tumulară geto – dacă de la Stolnicești ascunde o taină. Unii cercetători vorbesc de ipoteza unor sacrificii dedicate zeilor, divinităţii războinice (așa zisul sol trimis către lumea zeilor), dar și de posibilitatea ca aici să fie înhumate corpurile unor luptători căzuți în luptele date pentru apărarea cetății. Prin îngroparea lor în imediata vecinătate a celor vii se asigura o protecție a acestora din zona Celuilalt Tărâm (ca și în cazul mumiilor egiptene).

Îngroparea acestor luptători sub tumuli (simbol: „căciulă” de pământ; uter, ovoid, matcă, peșteră, grotă, etc.) conducea la ideea posibilei renașteri a acestora, prin ridicarea lor dintre cei morți, la ceas de taină. În situl arheologic de la Stolniceni, diverse expediții arheologice compuse din militari în termen, colaboratori ai Muzeului Armatei Naţionale, ai Universității de Stat din Moldova și ai Academiei de Ştiinţe au dezgropat obiecte ale unei culturi demult apuse. Printre cele găsite în cetatea geto-dacică se numără cioburi de vase din ceramică, vase de lut, cuţite, obiecte de vânătoare, brăţări ș.a. O bună parte dintre ele au fost expuse la Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Aici au mai venit pentru cercetări colegii doamnei Rodica Ursu- Naniu, respectiv domnul lector univ. dr Marin Şecleman, conf. univ. Anca Luca, lect. univ. dr. Mircea Vişan, de la Universitatea din Bucureşti. Pe lângă aceștia, la Stolniceni, au venit pentru efectuarea studiului şi pentru a instrui studenţii de aici, doamna conf.univ. dr.Luminiţa Bejenaru, de la Universitatea „Alexandru Iona Cuza” din Iași (România) şi doamna Alexandra Comşa, profesor la Institutul de Arheologie din Bucureşti. În fiecare vară, la sfârşitul lunii iulie și începutul lunii august, studenţi de la Universitatea de Stat din Republica Moldova vin cu entuziasm aici să scoată la lumină istoria adevărată a strămoșilor noștri geto-daci. În fiecare an vin şi colegi din diverse domenii conexe cercetării arheologice: paleologi, antropologi, arheozologi. Scopul lor este de a valorifica un obiectiv ce reprezintă un interes deosebit pentru comunitatea raionului Hînceşti şi o sursa de cunoaştere a istoriei noastre străvechi ascunse în pământul tainic din pădurea satului Stolniceni. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*