Pornită de pe meleagurile natale ale Focșanului moldav, fiică de preot, Monia Pricopi urmează chemarea pe care o simțea în suflet încă din fragedă pruncie, aceea de a se exprima prin intermediul artei teatrale. Pentru acesta pornește spre capitală în anul 1990 și se înscrie la examenul de admitere la Facultatea de Teatru din cadrul Universității Ecologice. Aici, odată declarată admisă, este repartizată la clasa profesorilor Cristian Munteanu și Sorin Gheorghiu. Interpretează cu aplomb personaje din dramaturgia lui Vasile Alecsandri („Cânticele” și „Coana Chirița”), dar și Caragiale, Shakespeare și Moliere.
Încă din anul III, în anul 1993, este selectată și integrată colectivului de actori de la Teatrul de Stat „Ion Slavici” din Arad. Aici joacă în regia tânărului Ion Mircioagă într-un spectacol de Commedia dell Arte („Fontana Trevi”, de Gian Lorenzo Bernini; rol: Rosetta), apoi este distribuită în celelalte spectacole ale teatrului în perioada 1993 – 1996, precum „Viața e vis” de Calderon de la Braca, „Cameristele” de Jean Genet (rol: Doamna), „Woyzeck” de Georg Buchner (rol: Maria) și „Cei doi tineri din Verona” (rol: Silvia) de W. Shakespeare. Tot în anul 1993 colaborează cu Teatrul de Comedie din București, dar și cu Teatrul Româno-American (1993 – 1994) în diverse proiecte teatrale. Aici apare în spectacolele „Domnișoara Iulia” de Strindberg (rol: Domnișoara Iulia), „Conu Leonida față cu reacțiunea” de I.L.Caragiale (rol: Coana Efimița), „Înaintea gustării de dimineață” de Eugene O’Neill (recital), „Troilus și Cresida” de W. Shakespereare (rol: Cresida), și „Mizerie și noblețe” de Eduarto Scarpetta (rol: Gemma). După această experiență și susținerea examenului de licență în cadrul Academiei de Teatru și Film din București (ATF), Monia Pricopi se traferă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1996 – 2003). Aici apare în spectacolele „Dona Juana” de Anca Visdei (rol principal: Dona Juana), „Azilul de noapte” de Maxim Gorki (rol: Natașa), „Circul Matteo” (rol: Giselle), „Don Juan” de Moliere (rol: Charlotte), „Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni (rol: Orseta) și „Strigoii” de Henrik Ibsen (rol: Reghine). Urmează o perioadă de maturizare artistică și de joc intens, apoi se reîntoarce către capitală, devenind actriță a colectivului Teatrului Evreiesc de Stat din București. Aici joacă din plin, chiar dacă trebuie să facă față repertoriului în limba idiș.
Astfel ea apare în spectacolele „Fericire furată” (Sonata Kreutzer) de Iacob Gordin, regia Moshe Yassur (rol: Tilli), „Și miniștrii calcă strâmb” de Ray Coonely, regia Constantin Dinischiotu (rol: Jane Worthington), „Estera” de Octavian Sava și Marius Țeicu, regia Dominic Dembinski (rol: Estera), „Romanul unui om de afaceri” de Șalom Alehem, regia Harry Eliad (rol: Hangița), „Blestemul iubirii” de Iacob Gordin, regia Kincses Elemer (rol: Berta), „Care de ași cu valet” de I. Valjan, comedie muzicală în regia de scenă a lui Harry Eliad (rol: Coralia), „Crima din strada Lourcine” de Eugene Labiche, regia Dan Tudor (rol: Norine), „Purimșpil” de Avram Goldafaden, „Trei surori din strada Speranței” de Dianne Samuels, „Cum se cuceresc femeile” de Woody Allen, „București 41 tur-retur” după un scenariu de Andreea Chindriș, Alexa Băcanu și Alexandru Berceanu (regia Alexandru Berceanu; roluri Doamna Brickman și Lucreția Canjia; 2016), „Dibuk” de S. Anski (scenariu și regia Chris Simion-Mercurian; rol: Diavolul; premieră 2017), „Karpilevski” de Jacob Weitzer (regia Ștefan Iorfănescu; rol: Secretara; 2016), „Motke hoțul” de Shalom Ash (regia Andrei Munteanu; 2014; rol: Jacklin), dar și alte spectacole. Colaborează foarte mult și bine cu Teatrul Radiofonic, dar și cu Castel Film pentru coproducțiile România-America. Este realizatoarea unui talk-show de succes intitulat „Printre rânduri”, având ca tematică realitatea socio-politică. În perioada 2001 – 2003 este aleasă ca vicepreședinta Uniunii Sindicatelor din Instituțiile de Spectacol din România. În anul 2000 primește un atestat CEHOV, în urma unui stagiu la Milano (Italia), cu o bursă finanțată de UNESCO, prilej cu care primește și un Premiu de interpretare. Monia Pricopi a jucat pe scena Comediei Franceze, în cadrul unui proiect european multicultural finanțat de către UNESCO și UE, iar spectacolele în care ea apare au fost prezentate și pe scenele de la Avignon, Bruxelles, Amsterdam, Munchen și Roma.
Întrebând-o pe Monia, ce înseamnă pentru ea teatrul în care se manifestă ca actriță, am primit următorul răspuns: „Teatrul Evreiesc de Stat este ”acasă” al meu, este o bucată din sufletul meu. În zece ani, de când sunt actriță la TES, am fost, pe rând, stăpână, servitoare, mit, curvă, soră mai mare, soră mai mică, hangiță, cocoșată, femeie fatală. Să vedem ce va mai urma. Ca om, am fost pe rând și iubită, și urâtă, și neînțeleasă, apoi înțeleasă… Sper. Am jucat cu TES la Tel Aviv, Madrid, Viena, dar și la Slobozia, și Câmpina, și Gheorghieni, am fost fericită când mi-a ieșit un personaj, tristă când am ratat. Înseamnă muncă, nesomn. Uneori și multe, multe bucurii. Felii, felii de viață…”
Astfel, având ca unică credință arta teatrală, actrița Monia Pricopi urcă tot mai sus, depășindu-și chiar și propriile așteptări. Noi îi dorim succes pe mai departe și o asigurăm că îi vom fi spectatori fideli la actualele, dar și la viitoarele spectacole.
Lasă un răspuns