Un jeg ce râmă la troaca bolșevismului de restaurație

Nu există o pedeapsă suficient de mare pentru ceea ce a spus! Nu există nici o formă de „altoire” pecuniară și morală (oricum este un slinos depășit moral) care să contrabalanseze dejecțiile pe care le lasă în urmă lui când horcăie a discurs politic! Și nu există nici un sul de hârtie igienică suficient de lung pentru a acoperi mizeriile pe care le-a defecat în defectarea lui „profesională” de-a lungul atâtor ani. Căci, este doar un parlamentar, nu?!… Și ce poți să-i faci decât să-l lași să piară pre limba lui…

Dar ăștia nu pier, ba, cu fiecare agresiune la adresa noastră, devin mai nesimțiți, mai îngroșați în obraz, și cu multe alte straturi de slană puturoasă ce le acoperă rămășițele, microscopice în cazul lor, de „conștiință”, de „rușine” ori „jenă”…

Doar că totul are o limită. Chiar și nesimțirea roșie care își varsă balele peste o națiune care nu și-a lustrat agresorii și urmașii de sânge ideologic ai acestora trebuie, la un moment dat, să se oprească din hidoasa-i scurgere… Iar noi trebuie să adunăm acești pârnăiași pe cazmaua pe care ar fi trebuit să o folosim, nu la o revoluție o dată, ci zi de zi, pentru a curăța porcăria politică, parlamentară, de grup, de clică și individuală…

Nu avem cum să-l sancționăm? E prea departe votul? E oricum prea bine pitit acest „ghiță” în vitrina animalelor și dobitoacelor de pe listele de partid? E și vina noastră, pentru indiferența săvârșită față de  monstrul de ciumă roșie ce s-a lipit ca o ciungă de altarul țării, de istorie, de valori, de tradiții, de cumsecădenie și răbdare… Dar asta nu înseamnă că trebuie să tăcem. Măcar atât.

De drept, acest vier politic ar trebui strigat pe stradă exact cu apelativul a ceea ce s-a dovedit a fi, mai ales prin ultimele declarații făcute la adresa memoriei erorilor noștri: „Sebi Nicolae Jeg”. Pentru că asta este acest dihor politic deformat de osânza nesimțirii agresive. Un jeg.

Până acum îl puteam delega la deficiențe de caracter ca urmaș de ciumă bubonică umflată, explodată chiar, în șarjele verbale de puroi roșu.

A dat în toți… A jignit, a catalogat, a etichetat, a agresat prin inițiative legislative ce erau evidente polițe personale… Și, de fiecare dată, a scăpat,  chiar așa supradimensionat în osânza-i de porc roșu, stând în spatele mamutului cu picioare de lut al sistemului. La început al sistemului-partid, apoi sistemul de vomă revărsată din urnele indiferenței și neghiobiei noastre, pentru a fi la adăpost în cele din urmă în spatele sistemului „il capo dei capi”. Sistemul cu „S” mare, guvernamental, apocaliptic… Pe care îl privim cum ne strivește în picioare, ne descuamează de libertăți, ne jupoaie de speranțe, ne scalpează până la os doar pentru a impune un roșu uniformizant.

De aceea, până când acest personaj sinistru, amestec nisipos de „bobi” și „telegi” comuniști va mai râma fără opreliște în troaca nesimțirii, azvârlind cu botul-i plin de furuncule de inepții lăturile sale jegoase?

Până aici, „Sebi Nicolae Jeg”!  Că ne-ai jignit pe noi, că ne-ai torpilat parlamentar-legislativ cu imbecilități e una. Și le-am suportat pentru că, deși ni se așeza în spate un leș duhnind de comunism, am făcut-oîn numele a ceea ce credem: libertățile de exprimare.

Dar să ajungi să lovești în imaginea eroilor neamului este mult prea mult! Chiar și atunci când fața-ți diformă de ură ți se potrivește în rama unui comisar sovietic întârziat. Iar Țara nu este o scenă pentru a permite analfabeților funcționali-morali să orăcăie împotriva istoriei noastre!

Și totuși, în momentul în care a atacat mișcarea anticomunistă, partizanii anilor ’40, el nu s-a descalificat… Pentru că oricum nu avea cum să cadă în mâlul de lături al troacei când el era acolo, cu multe degete sub linia cea mai umilitoare de pe tot eșichierul politic. Dar a tras în troacă, nu o coadă, nu un picior, ci întreg animalul politic al PSD-ului. Sigur, nu se va îneca în voma roșie o altă lătură de contur comunist. Se va ridica, se va scutura și va merge mai departe. Dar dacă Partidul nu se va delimita de declarațiile lui „Sebi Nicolae Jeg” la adresa partizanilor noștri, atunci și formațiunea social-„democrată” va trebui să-și pună o tăbliță la intrarea de pe bulevardul imposturii: „PSD JEG”. Iar porcul va rămâne pe mai departe cel mai bun prieten al partidului…